ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. x/2014 (urmare a disjungerii din dosar nr. x/2012 conform Încheierii Tribunalului Alba din data de 25.06.2012) reclamanta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI, cu sediul în ALBA IULIA, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI din România să fie obligată aceasta din urmă la ștergerea site-ului, în care se prezintă eronat ca fiind asociație profesionala nonprofit (O.N.G.); radierea din Buletinul Oficial al Mărcilor a Mărcii "U.A.P.R."
La același termen de judecată din 25 iunie 2012 s-a luat act de faptul că reclamanta renunță la cererea privind radierea mărcii.
Prin sentința civilă nr. 1488 din 14 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, acțiunea a fost respinsă, pe următoarele considerente:
Uniunea Artiștilor Plastici din România a fost înființată prin Decretul nr. 266/1950.
Acest Decret stipula faptul că Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Populară Română funcționează în conformitate cu statutul adoptat în data de 20 octombrie 1950 de Conferința artiștilor din Republica Populară Română.
De la acea dată Sindicatele Mixte de Artiști plastici din provincie s-au dizolvat, patrimoniul acestora trecând la Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Populară Română.
Prin sentința civilă nr. 418/2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea formulată de UAP Alba Iulia prin care s-a solicitat a se constata inexistența entității denumite "Uniunea Artiștilor Plastici din România,,.
Prin această sentință s-a reținut faptul că UAP din România, urmează regimul juridic pe care l-a avut de la data înființării, prin Decretul nr. 266/1950, ca persoană juridică de utilitate publică.
Funcționarea UAP din România este supusă reglementărilor speciale ale Decretului-Lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici, compozitori, creatori de film și de teatru.
S-a reținut, de asemenea, că această entitate nu trebuia să dobândească personalitate juridică deoarece de la data înființării acest atribut nu a fost pierdut, neavând regimul juridic al unei asociații, pentru a se supune dispozițiile O.G. nr. 26/2000, nefiind necesară înregistrarea sa în registrul asociațiilor și fundațiilor.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2490/2015 pronunțată în dosar civil nr. x/2013 de ICCJ.
Uniunea Artiștilor Plastici- Alba Iulia a fost înființată prin sentința civilă 1069/1998 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 2701/1998, ca uniune, în baza dispozițiilor Legii nr. 21/1924 sub denumirea, Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici.
La baza acestei sentințe a stat un Aviz emis de către Ministerul Culturii prin care a fost avizată înființarea "Uniunii Artiștilor Plastici - Filiala din Alba Iulia,,.
Prin încheierea nr. 1592/CC/2012 pronunțată în dosar civil nr. x/2012 a fost admisă cererea formulată de petenta Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici. Drept consecință denumirea a fost corectată din "Filiala din Alba Iulia a Uniunii Artiștilor Plastici, în "Uniunea Artiștilor Plastici, dată de la care și-a desfășurat activitatea sub aceasta denumire.
În cauză au fost invocate: excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A..
Cu privire la aceste excepții, prima instanță, a reținut următoarele:
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei este nefondată, deoarece, prin sentința civilă nr. 418/2014 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta s-a înființat în baza Decretului nr. 266/1950 și funcționează potrivit Decretului nr. 27/1990, astfel încât nu se poate reține lipsa capacității de folosință.
Excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantei este nefondată,pentru că reclamanta, ca entitate înființată în baza legii (Decret nr. 266/1950) și care poartă aceeași denumire cu pârâta, justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
Excepția lipsei calității de reprezentant al av. B. este nefondată.
Reclamanta, ca entitate ce funcționează în baza legii, a încheiat Contractul de Asistență juridică nr. x din 9 mai 2013 - dosar civil x/2012, cu SCA C., care a reprezentat reclamanta în acest litigiu.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. este nefondată, pentru că A. care calitatea de președinte a UAP -Alba Iulia -reclamantă în litigiul de față, calitate care îi conferă legitimitate procesuală pasivă.
Excepția lipsei procedurii prealabile este nefondată, deoarece litigiul de față are un caracter civil care nu presupune necesitatea existenței unei proceduri prealabile.
Raportat la aceste aspecte s-a areciat că pârâta UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA este o structură profesională înființată legal în baza Decretului nr. 266/1950 și funcționează legal în baza acestuia.
În aceste condiții, cererea de stingere a site-ului pârâtei s-a apreciat a fi nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI ALBA IULIA, prin reprezentat D., prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței atacate în sensul constatării că intimata nu are personalitate juridică și funcționează ilegal.
Apelul a fost depus la aceeași dată (24 noiembrie 2017) și în același conținut, atât de UAP Alba Iulia, prin reprezentant D., cât și de reprezentatul acesteia, D..
În expunerea de motive, reclamanta-apelantă a susținut că lipsa personalității juridice a intimatei s-a stabilit, fără echivoc, cu puterea lucrului judecat a Deciziei nr. 1118 a ICCJ. Prin Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr. x/2014, s-a dat eficiență autorității lucrului judecat a Deciziei nr. 1118/2000 și a fost stabilit, pentru totdeauna, că UAP din România nu are personalitate juridică și nu funcționează legal.
S-a mai susținut că instanța supremă a statuat că uniunile de creație aveau obligația legală, odată cu apariția Decretului Lege nr. 27/1990 de a se înființa și înregistra potrivit prevederilor legale în vigoare, ceea ce intimata din această cauză nu a făcut, așa încât, în prezent, nu are personalitate juridică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 470-471 C. proc. civ., art. XIV din Legea nr. 2/2013, art. 148-151 C. proc. civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimata Uniunea Artiștilor Plastici din România a depus întâmpinare și note de ședință prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, reiterând apărările din fața primei instanțe.
La data de 19 februarie 2018, respectiv 27 februarie 2018 apelanta a depus completare la cererea de apel, iar la data de 26 februarie 2018 a depus răspuns la întâmpinare prin care au fost reluate susținerile din apel și notele de ședință privind excepțiile ridice, precum și nelegalitatea și neconstituționalitatea Decretului nr. 266/1950 și funcționare intimatei fără o bază legală. La data de 26 martie 2018 și 27 martie 2018 apelanta a depus concluzii scrise și completare la concluzii scrise, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea, în tot, a sentinței atacate, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba, cu consecința radierii web-siteului www.uap.ro, ca o consecință a funcționării ilegale a intimatei aspectul stabilit irevocabil prin Decizia nr. 172/A/2017. În subsidiar, a solicitat ca prin încheiere să se dispună, prin adresă la Judecătoria Sectorului 1, radierea din registrul persoanelor juridice, odată cu declararea nulității juridice absolute a intimatei în baza art. 196 Noul C. civ.
Prin încheierea din data de 21 martie 2018, instanța de apel s-a pronunțat asupra cererilor de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a Decretului nr. 266/1950, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 76/2012), precum și asupra sesizării Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea Decretului nr. 266/1950 în raport cu prevederile Constituției României, unind cu fondul restul excepțiilor invocate de apelant (lipsa dovezii calității de reprezentat al numitului B., nulitatea absolută a contractului de asistență juridică, autoritatea lucrului judecat raportat la Decizia nr. 1118/2000 a ICCJ și Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba).
Prin decizia nr. 317 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI cu sediul în Alba Iulia, Nr. 3 prin reprezentant D., împotriva sentinței civile nr. 1488 din 14 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosar civil nr. x/2014
A fost obligată apelanta UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI cu sediul în Alba Iulia să plătească intimatei UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI din România suma de 1304 RON cheltuieli de judecată, în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Lipsa calității de reprezentant al intimatei, a persoanei care a semnat contractul de asistență juridică, a fost invocată în cadrul mai multor litigii derulate între părți, astfel atât în dosarul nr. x/2013 cât și în dosarul nr. x/2012 (irevocabil sub aspectul acestei excepții) s-a stabilit, cu puterea lucrului judecat, calitatea de reprezentat al numitului B., președinte al UAP.
În cauză, s-a depus contractul de asistență juridică nr. x din data de 9 mai 2013 încheiat între SCA C. și UAP, reprezentată de B. în calitate de președinte.
Potrivit art. 23 din Statutul UAP, președintele UAP reprezintă uniunea în raporturile cu orice persoană juridică și fizică din țară și străinătate. Prin semnătura sa, președintele angajează UAP în mod legal.
Totodată, potrivit art. 239 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 239 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, toate informațiile cuprinse în împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei au forță probantă până la înscrierea în fals.
Față de aceste împrejurării criticile apelantei vizând lipsa dovezii calității de reprezentant al intimatei urmează a fi respinse ca nefondate.
Obiectul prezentei acțiunii îl constituie obligația de a face, în sensul ștergerii site-ului în care intimata se prezintă ca fiind asociație profesională nonprofit (O.N.G.);
Site-ul, ca furnizor de informații este expresia dreptului la imagine a unei entități juridice în mediul online, drept care intră în patrimoniului oricărei persoane juridice și a cărei valoare nu poate fi restrânsă decât în condițiile legale.
Susținerea apelantei-reclamante, UAP Alba Iulia, în justificarea cererii de ștergere a site-ului intimatei UAPR, că aceasta nu este constituită potrivit legilor în vigoare, nu poate fi primită, raportat la cele statuate cu puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 418 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 100 din 26 februarie 2015, prin care Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul formulat de către UAP Alba Iulia și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2490 din 3 decembrie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul promovat de UAP Alba Iulia.
În cadrul acestui litigiu derulat între părți s-a respins, în mod irevocabil, cererea reclamantei Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia de a se constata inexistența entității denumită "Uniunea Artiștilor Plastici din România, pe chestiunii de drept invocate și în cazul pendine.
Nu poate avea aceeași relevanță juridică invocată de apelantă, Decizia nr. 1118/2000 a Curții Supreme de Justiție dată în dosar nr. x/1999, deoarece această decizie a vizat acordarea personalității juridice a Filialei UAP București, iar, în cadrul dosarului nr. x/2014 finalizat cu Decizia nr. 172/A din 29 martie 2017 a Tribunalului Alba, invocată de asemenea de apelantă, s-au avut în vedere considerentele acestei decizii (fără a fi obligatorii, potrivit vechiul C. proc. civ.), acest dosar având ca obiect cererea UAP Alba Iulia, în contradictoriu cu intimata UAP din România, de anulare act, cerere care a fost respinsă.
Sub imperiul vechii reglementări procesual civile, puterea de lucru judecat era recunoscută doar dispozitivului hotărârii iar nu și considerentelor, pe care își întemeiază susținerile apelanta.
Astfel, atât doctrina cât și jurisprudența constantă în materie, cu referire la vechiul C. proc. civ., au reliefat faptul că puterea lucrului judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului și care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea pronunțată. Considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat, decât în măsură în care ele conțin sau lămuresc declarații de drepturi provocate de părți și cuprinse în dispozitiv (I. Leș - C. proc. civ., Comentarii pe articole, Ed. 2, Editura All Beck 2005, pag. 495)
Totodată, intimata Uniunea Artiștilor Plastici din România este înregistrată la Judecătoria Sector 1 București sub nr. x din 16 martie 2010, potrivit Certificatului de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr. 31/2010 eliberat de Judecătoria Sector 1 București.
În același sens este și răspunsul Ministerului Justiție nr. 6380 din data de 18 martie 2015, prin care se precizează că Uniunea Artiștilor Plastici din România este înregistrată ca asociație la Judecătoria Sector 1 București sub nr. x din 16 martie 2010, iar în Registrul Național sub nr. x/2010 (pct. 2-răspuns depus la f. 80 dosar instanță de fond)
În acest context probatoriu, din care reiese că intimata este o persoană juridică în ființă, astfel că justifică și deținerea unui site propriu în mediul online, în mod corect, prima instanță a respins cererea reclamantei de ștergere a acestuia.
Cât privește cererea apelantei reclamante formulată direct în apel, de radierea din registrul persoanelor juridice, odată cu declararea nulității juridice absolute a intimatei, în baza art. 196 Noul Cod de civil, instanța de apel a reținut că aceasta nu poate face obiectul analizei instanței de apel, deoarece, potrivit prevederilor art. 294 C. proc. civ. (1865), în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Urmare a respingerii apelului, în baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta, Uniunea Artiștilor Plastici Alba Iulia, să plătească intimatei, Uniunea Artiștilor Plastici din România, suma de 1304 RON cu titlu cheltuieli de judecată, în componența cărora intră cheltuielile de cazare și transport la termenele de judecată din 7 februarie 2018, 7 martie 2018, justificate cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI ALBA- IULIA, aducând următoarele critici deciziei recurate:
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de apel nu a cercetat probatoriul depus la dosar și nici nu a suspendat cauza față de denunțarea contractului și a împuternicirii avocațiale relativ la intimată.
De asemenea, nu s-a dat eficiență autorității de lucru judecat a deciziei nr. 172/2017 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul nr. x/2014.
Recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate și de neconstituționalitate a Decretului nr. 266/1950.
Sub aspectul invocării direct în recurs a excepției de nelegalitate, a fost evocată decizia nr. 36/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată într-un dosar privind rezolvarea unor chestiuni prealabile, susținându-se că este posibilă invocarea acestei excepții direct în recurs.
S-a mai susținut că Decretul nr. 266/1950 este un act administrativ individual, care nu-și mai poate produce efecte pentru viitor, adică de la data aplicării Constituției în vigoare, ca atare, nu suntem în prezența unei legi în vigoare, în accepțiunea utilizată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, adică o lege aptă să producă efecte juridice sub imperiul noii ordini constituționale.
Sub aspectul înregistrării în timp, în registrele prevăzute de lege, a celor două entități juridice s-a susținut faptul că intimata-pârâtă a fost înregistrată în Registrul de la Judecătoria Sectorului 1 București și în Registrul Național ONG al Ministerului Justiției în anul 2010, în baza dosarului civil nr. x/2010, pe când recurenta-reclamantă a fost înscrisă în anul 1998.
Recurenta-reclamantă a mai susținut că UAPR nu are personalitate juridică deoarece nu a dobândit-o în baza prevederilor legale în vigoare la data înființării ei, mai exact în baza dispozițiilor Legii nr. 21/1924, lege care a precedat apariția Decretului nr. 266/1950.
În acest sens recurenta-reclamantă a arătat că prin decizia nr. 1118 din 31 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/1999, s-a statuat că uniunile de creatori aveau obligația legală, odată cu apariția Decretului-Lege nr. 27/1999, să se organizeze potrivit prevederilor acestui act normativ, ceea ce pârâta nu a făcut.
Recurenta-reclamantă a invocat neconstituționalitatea Decretului nr. 266/1950.
În opinia acesteia, acest Decret-Lege contravine atât art. 9 cât și art. 40 alin. (1) și (2) din Constituția României, deoarece restrânge în mod nejustificat dreptul constituțional al artiștilor de a se asocia în organizații profesionale, impunând aderarea artiștilor plastici la unicul organism creat în acest scop de către Republica Populară Română în urmă cu circa 70 de ani.
Legat de invocarea excepției de neconstituționalitate, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea judecării cauzei, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica privind încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel nu poate fi reținută, deoarece această critică vizează, de fapt, greșita apreciere a probelor existente la dosarul cauzei, deci temeinicia acesteia iar nu legalitatea ei, or, prin O.U.G. nr. 138/2000, au fost abrogate pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. - 1865, astfel încât netemeinicia unei decizii, pronunțate în calea de atac a apelului, nu mai poate fi analizată în calea de atac, extraordinară, a recursului.
Recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a Decretului nr. 266/1950, evocând și decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent cu dezlegarea unor chestiuni de drept.
Această excepție nu poate fi analizată de către Înalta Curte, deoarece, pe de o parte, această excepție a fost ridicată și în fața instanței de apel, aceasta pronunțând-se prin încheierea din 21 martie 2018, iar recurenta-reclamantă trebuia să atace această încheiere odată cu decizia din apel, fapt ce nu s-a petrecut, iar pe de altă parte prin decizia nr. 36/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent cu dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit ca această excepție poate fi ridicată și direct în recurs, dar numai dacă ea nu fusese ridicată în primă instanță sau în apel.
Cum recurenta-reclamantă nu a atacat și încheierea din 21 martie 2018, Înalta Curte nu poate analiza această excepție de nelegalitate.
Critica privind pretinsa înregistrare în registrele prevăzute de lege a intimatei-pârâte după înregistrarea recurentei-reclamante nu are relevanță în soluționarea recursului de față, și din acest punct de vedere susținerile recurentei-reclamante venind să întărească concluzia instanței de apel în sensul că intimata-pârâtă este o persoană juridică legal înregistrată în România, care are dreptul la un site propriu.
Nici critica privind pretinsa lipsă a personalității juridice în privința intimatei-pârâte, pe motiv că aceasta nu ar fi dobândit-o în baza prevederilor legale la data înființării ei, nu poate fi reținută, deoarece, așa după cum a constatat și instanța de apel, prin sentința civilă nr. 418 din 2 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 100 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2490 din 3 decembrie 2015, a fost respinsă, în mod irevocabil, cererea Uniunii Artiștilor Plastici Alba-Iulia prin care s-a solicitat a se constata inexistența entității denumită Uniunea Artiștilor Plastici din România, pe același chestiuni de drept ce au fost invocate și în cauza de față.
Recurenta-reclamantă a invocat și sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea Decretului nr. 266/1950, prin raportare la prevederile art. 9 și art. 40 alin. (1) și (2) din Constituția României.
Această cerere nu poate fi analizată în prezenta cale de atac a recursului, deoarece, ca și în cazul excepției de nelegalitate, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a acestui decret a fost ridicată și în fața instanței de apel, care, prin încheierea din 21 martie 2018 s-a pronunțat asupra acestei cereri de sesizare a Curții Constituționale, iar recurenta-reclamantă nu a atacat cu recurs această încheiere, astfel încât încheierea respectivă a rămas irevocabilă, iar o nouă cerere nu mai poate fi primită direct în recurs.
Dată fiind această situație nu se mai pune problema analizării cererii de suspendare a judecării cauzei până la data soluționării excepției de neconstituționalitate a Decretului nr. 266/1950.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. - 1865, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI ALBA- IULIA împotriva deciziei civile nr. 317/2018 din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2018.