ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3557/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 29 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de intervenție accesorie formulată de Uniunea Artiștilor Plastici din România.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, în favoarea apel antei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., și a fixat termen pentru continuarea judecării cauzei la data de 16 octombrie 2018. Pentru a dispune astfel, în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de petenta Uniunea Artiștilor Plastici din România, în favoarea apelantei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului București, curtea a reținut că una dintre condițiile care se trebuie să fie îndeplinită pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, într-un proces pendinte, constă în existența unui interes personal al celui care formulează solicitarea, care trebuie să reclame apărarea unui drept sau interes propriu, suplimentar dreptului părții In folosul căreia a intervenit.

Examinând îndeplinirea condițiilor privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, instanța de apel a constatat că Uniunea Artiștilor Plastici din România nu invocă și nu justifică un interes personal, în cauză fiind în discuție un drept patrimonial, corelativ obligației casei de pensii de a plăti unui beneficiar indemnizația reglementată de Legea nr. 8/2006 pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, în condițiile în care beneficiarul, respectiv reclamanta, este membru al altei uniuni decât petenta. Curtea a apreciat ea nu poate fi primită cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele admisibilității în principiu prevăzute de art. 61 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv cea a interesului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, recurenta Uniunea Artiștilor Plastici din România, la data de 10 iulie 2018 (data depunerii la oficiul poștal).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 iulie 2018, sub nr. x/2016*/al, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare Completului nr. 2. În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că, la termenul din 17 aprilie 2018, a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București, precizată ulterior, la data de 22 mai 2018. La termenul de judecată din 28 iunie 2018, la solicitarea instanței a lacul dovada calității de reprezentant a președintelui Uniunii Artiștilor Plastici din România, dl B. Dat fiind faptul că au intervenit elemente noi, a formulat concluzii scrise, in completarea cererii de intervenție accesorie, depunând și înscrisuri referitoare la regimul juridic al Uniunii Artiștilor Plastici din Alba Iulia, entitatea care a eliberat reclamatei adeverința prin care s-a atestat calitatea sa de membru al acestei uniuni.

Fiind în fapt o asociație, iar nu o uniune de creatori, recurenta a susținut că Uniunea Artiștilor Plastici din Alba Iulia nu beneficiază de statutul de utilitate publică, nefiind menționată în lista anexă a Legii nr. 8/2006, care cuprinde uniunile de creatori legal constituite, persoane juridice de utilitate publică, ai căror membri pot beneficia de indemnizația prevăzută de acest act normativ. Referitor la pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, recurenta a arătat că aceasta a considerat eronat că reclamanta este membra Uniunii Artiștilor Plastici din România sau a unei subunități și a emis decizia privind acordarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006. Ulterior, constatând că a fost indusă în eroare, a dispus sistarea plății indemnizației.

În ceea ce privește aspectele reținute de curtea de apei asupra cererii de intervenție accesorie, recurenta a arătat că, spre deosebire de cererea de intervenție principală, prin intermediul căreia terțul deduce spre soluționare instanțelor judecătorești o pretenție proprie, prin cererea de intervenție accesorie, terțul formulează apărări în sprijinul părții în interesul căreia intervine, urmărind pronunțarea unei hotărâri în favoarea acesteia. Astfel, a arătat că, în timp ce intervenția principală are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată, intervenția accesorie reprezintă o simplă apărare. Ca atare, intervenientul accesoriu nu are posibilitatea formulării acestei cereri pe cale principală, prin declanșarea unui litigiu distinct, ci numai pe cale incidentală, într-un proces în curs de desfășurare, determinând lărgirea cadrului procesual.

Recurenta a arătat că în cauză se dispută un drept patrimonial, respectiv obligația casei de pensii de a plăti unui beneficiar indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006. însă curtea de apel a reținut în mod greșit că reclamanta are calitatea de membru al altei uniuni, fără a face distincție între regimul juridic al Uniunii Artiștilor Plastici din Alba lulia (care nu beneficiază de statutul de utilitate publică, iar membrii săi sunt artiști amatori, care nu pot beneficia de indemnizația prevăzuta de Legea nr. 8/2006) și recurentă, care are statutul de utilitate publică, ai cărei membri - artiști plastici profesioniști - sunt beneficiarii indemnizației reglementate de actul normativ menționat.

În aceste condiții, recurenta a susținut că adeverința eliberată de pârâta Uniunea Artiștilor Plastici din Alba lulia reclamantei A. nu poate fi luată în considerare. Recurenta a făcut referire la Decizia civilă nr. 60 din 30 ianuarie 2018, pronunțata în Dosarul nr. x/2012, prin care Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a interzis, la solicitarea recurentei, folosirea denumirii Uniunea Artiștilor Plastici din Alba lulia în desfășurarea activității acestei entități. De asemenea, în cererea de recurs a amintit de o serie de litigii care au avut loc între Uniunea Artiștilor Plastici din Alba lulia și recurenta Uniunea Artiștilor Plastici din România, prin care s-a statuat asupra legalității existenței și funcționării acesteia din urmă și recunoașterii sale ca persoană juridică de utilitate publică.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urmat. C. proc. civ. Prioritar, Înalta Curte reține că, deși recurenta nu a încadrat motivele de recurs într-unui din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., față de criticile formulate, referitoare la greșita aplicare de instanța de apel a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din acest act normativ, cauza pendinte poate fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod. Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente: Titularul cererii de intervenție, Uniunea Artiștilor Plastici din România a formulat, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (3) și art. 63 alin. (3) C. proc.

civ., cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București. În motivarea cererii de intervenție, precizată ulterior la data de 22 mai 2018, recurenta a arătat, în esență, că reclamanta nu este membra unei uniuni de creatori legal constituită, recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, ci a Uniunii Artiștilor Plastici din Alba lulia, care nu este menționată în lista anexă a Legii nr. 8/2006, nu beneficiază de atributul de utilitate publică și nu are calitatea de a emite adeverințe cu privire la drepturile recunoscute de acest act normativ.

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 29 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, obiect al recursului pendinte, curtea a apreciat că Uniunea Artiștilor Plastici din România nu a invocat și nu a justificat un interes personal, întrucât în speța dedusă judecății este în discuție un drept patrimonial, corelativ obligației casei de pensii de a plăti unui beneficiar indemnizația reglementată de Legea nr. 8/2006 pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, în condițiile în care beneficiarul este membru al altei uniuni, alta decât recurenta.

Într-adevăr, litigiul în cadrul căruia a dorit să intervină intervenienta pentru a sprijini apărarea pârâtei, are ca obiect contestația formulata de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 269813 din 1 septembrie 2016, emisă de Casa Locală de Pensii a sectorului 2 București, prin care a fost sistată plata drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legai constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Or, față de aceste raporturi juridice, în aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., titularul cererii de intervenție trebuie să justifice un interes personal, actual, urmărind obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea al cărui interes îi susține.

Aceasta întrucât intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părții pe care o apără, care rezidă din faptul că drepturile sale ar putea fi afectate de hotărârea care urmează a fi pronunțată în cauză. În speță, astfel cum corect a constatat curtea de apel, această condiție de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie nu este îndeplinită. Astfel, titularul cererii de intervenție nu a dovedit, în concret, în ce măsură justifică interesul de a sprijini poziția procesuală a pârâtei în acțiunea reclamantei, care vizează anularea Deciziei nr. 269813 din 1 septembrie 2016, emisă de Casa Locală de Pensii a sectorului 2 București, prin care a fost sistată plata drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006.

Înalta Curte reține că acest act normativ reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

în înțelesul legii (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006), "prin uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înțelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creației D muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice și al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică". Conform art. 2 din lege, "stabilirea și piața indemnizației lunare se efectuează de casa teritorială de pensii, în a cărei rază solicitantul își are domiciliul sau reședința", iar potrivit art. 8, "fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta lege, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice". În raport de aceste prevederi legale, care stipulează în sensul că indemnizația acordată în baza Legii nr. 8/2006 este suportată de bugetul de stat, Înalta Curte constată că soluția care urmează a fi pronunțată asupra fondului cauzei nu se va răsfrânge asupra bugetului recurentei Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Ca atare, drepturile sale nu ar putea fi afectate de modalitatea de soluționare a litigiului. Astfel, intervenienta nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în cauză. Or, interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv ocrotii de lege, potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Prin intermediul intervenției accesorii se pot săvârși numai acele acte de procedură prin care se sprijină în mod obiectiv poziția procesuală a părții în favoarea căreia s-a formulat intervenția și al cărei câștig de cauză îl folosește, aspect care nu se regăsește în cauză. Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, totuși trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, fiind necesar ca acesta să justifice un interes propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului.

Cât privește criticile referitoare la faptul că instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta are calitatea de membru al altei uniuni, Iară a face distincție între regimul juridic al Uniunii Artiștilor Plastici din Alba lulia (care nu beneficiază de statutul de utilitate publică, iar membrii săi, fiind artiști amatori, nu pot beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006) și recurenta Uniunea Artiștilor Plastici din România, care are statutul de utilitate publică, ai cărei membri - artiști plastici profesioniști sunt beneficiarii indemnizației prevăzute de actul normativ menționat, Înalta Curte constată că sunt nefondate. Astfel, procedând la examinarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție accesorie, conform art. 64 alin. (2) C. proc.

civ., din perspectiva justificării unui interes personal în cauză al recurentei, cerut de dispozițiile art. 61 alin. (1) din cod, curtea de apel a constatat că acesta nu există, prin raportare la obiectul litigiului, în care se reclamă un drept patrimonial, corelativ obligației casei de pensii de a plăti unui beneficiar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Alba lulia, indemnizația reglementată de Legea nr. 8/2006. Prin urmare, în cauza dedusă judecății nu au fost puse în discuție statutul și atributele Uniunii Artiștilor Plastici din Alba lulia - respectiv dacă aceasta are calitatea de persoană juridică de utilitate publică, iar membrii săi pot sau nu să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 8/2006 - prin raportare fa cele ale recurentei Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Înalta Curte apreciază că aceste aspecte pot fi rezolvate prin alte mijloace procedurale, iar nu prin intermediul unei cereri de intervenție accesorie într-o cauză care vizează stabilirea unor drepturi aparținând altor persoane. De altfel, potrivit mențiunilor din cererea de recurs, precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, între recurenta Uniunea Artiștilor Plastici din România și Uniunea Artiștilor Plastici din Alba lulia. s-au deraiat mai multe litigii prin care s-a tranșat asupra statutului acestora, a modului de constituire și asupra legalității funcționării acestora. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, conform art. 496 C. proc. civ.

cu referire la art. 64 alin. (4) din același act normativ, recursul declarat de recurenta-intervenientă Uniunea Artiștilor Plastici din România împotriva încheierii din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă Uniunea Artiștilor Plastici din România împotriva încheierii din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2018.