ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1286/2017

Decizia nr. 1286/2017 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 2 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1), (3), (5), (7) și (8) C. proc. civ. revizuirea Sentinței civile nr. 684 din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2452 din 18 noiembrie 2015 a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., iar cu soluționarea apelului a fost învestită Curtea de Apel Pitești, cauza primind termen de judecată în data de 19 mai 2016. La data de 19 mai 2016, reclamantul-apelant A. a formulat cerere de recuzare împotriva unui membru al completului de judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea din 19 mai 2016 a respins cererea de recuzare formulată de apelant, iar prin Decizia nr. 1275 din 19 mai 2016 a soluționat apelul, respingându-l, ca nefondat. Decizia instanței de apel a fost comunicată reclamantului la data de 15 iunie 2016, iar la data de 17 iunie 2016 acesta a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată. A susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv art. 42 alin. (1) pct. 6 și 13 C. proc. civ. și că hotărârea atacată nu este motivată, fiind astfel încălcată garanția unei proceduri echitabile prevăzută de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu. La data de 24 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis în principiu recursul formulat de revizuent și a fixat termen pentru judecata pe fond la data de 15 decembrie 2016. La termenul de judecată din 15 decembrie 2016, constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei.

La dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecății, cauza stând în nelucrare până la 17 iulie 2017, când s-a fixat termen la data de 21 septembrie 2017, în vederea discutării perimării cererii de recurs. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs, de la data suspendării acestuia în data 15 decembrie 2016, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că de la data suspendării judecății cauzei și până la data de 15 mai 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., niciuna dintre părți nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 420 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2015.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2015. Cu recurs la completul de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN