ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1286/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1286/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1286/2017
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data
de 2 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art.
509 alin. (1), (3), (5), (7) și (8) C. proc. civ. revizuirea
Sentinței civile nr. 684 din 24 martie 2015 pronunțată de
Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Învestit cu
soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte
de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă
nr. 2452 din 18 noiembrie 2015 a respins cererea de revizuire, ca
inadmisibilă.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., iar cu soluționarea
apelului a fost învestită Curtea de Apel Pitești, cauza primind
termen de judecată în data de 19 mai 2016.
La data de 19
mai 2016, reclamantul-apelant A. a formulat cerere de recuzare împotriva unui
membru al completului de judecată.
Curtea de
Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea din 19 mai 2016 a
respins cererea de recuzare formulată de apelant, iar prin Decizia nr.
1275 din 19 mai 2016 a soluționat apelul, respingându-l, ca nefondat.
Decizia
instanței de apel a fost comunicată reclamantului la data de 15 iunie
2016, iar la data de 17 iunie 2016 acesta a declarat recurs împotriva
încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui membru al
completului de judecată. A susținut că instanța a
făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv
art. 42 alin. (1) pct. 6 și 13 C. proc. civ. și că
hotărârea atacată nu este motivată, fiind astfel
încălcată garanția unei proceduri echitabile prevăzută
de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Învestită
cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și
Justiție a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în
principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este
admisibil în principiu.
La data de 24
noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I civilă, a admis în principiu recursul formulat de revizuent și a
fixat termen pentru judecata pe fond la data de 15 decembrie 2016.
La termenul
de judecată din 15 decembrie 2016, constatându-se că niciuna dintre
părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a
solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei.
La dosarul
cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a
judecății, cauza stând în nelucrare până la 17 iulie 2017, când
s-a fixat termen la data de 21 septembrie 2017, în vederea discutării
perimării cererii de recurs.
La acest
termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția
de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art.
416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile
părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare
curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de
instanță.
Rezultă
că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina,
indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi
rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a
pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi
săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea
judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a
părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea
posibilitatea să o facă.
Aceasta este
și situația în speță unde părțile au lăsat
să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără
să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea
reluării judecății cererii de recurs, de la data
suspendării acestuia în data 15 decembrie 2016, acesta fiind ultimul act
de procedură îndeplinit în speță.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că de la data suspendării
judecății cauzei și până la data de 15 mai 2017, când s-a
împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C.
proc. civ., niciuna dintre părți nu a formulat cerere de repunere a
cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând,
așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,
prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată,
că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept
și că potrivit art. 420 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate
constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte
urmează să constate perimat recursul declarat de declarat de
revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 19 mai 2016 a
Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată
în Dosarul nr. x/109/2015.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de
ședință din 19 mai 2016 a Curții de Apel Pitești,
secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2015.
Cu recurs la
completul de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.
Procesat
de GGC - NN