ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2193/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 11 august 2015, sub nr. x/104/2015,
reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiș,
solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să
dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii chiriei compensatorii
neachitate pe perioada iulie 2012 - septembrie 2013, în cuantum de 22.229 lei,
astfel cum rezultă din adresa Compartimentului economic al pârâtului,
sumă ce urmează a fi actualizată la data plății
efective, conform indicelui de inflație.
În drept au
fost invocate dispozițiile art. 22, 23 și 25 din O.U.G. nr. 27/2006
completată și aprobată prin Legea nr. 45/2007, precum și
prevederile art. 16 din Constituția României, art. 20 și 21 din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 și 14 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale și art. 30 C. proc. civ.
Prin
sentința civilă nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015,
pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, a fost
respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu
pârâtul Tribunalul Timiș, ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel reclamanta A.
Prin decizia
nr. 2590 din data de 11 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I
civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva
sentinței civile nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015,
pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, în
contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Timiș.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie
2016.
Prin
rezoluția din data de 7 iulie 2016, s-a dispus comunicarea cererii
motivate de recurs către intimatul-pârât Tribunalul Timiș, care, în
termen legal, nu a depus întâmpinare.
Prin
aceeași rezoluție, completul de filtru C7, a dispus, în temeiul art.
493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea
formalităților de comunicare.
Raportul a
fost comunicat părților, în vederea depunerii, în termen de 10 zile
de la comunicare, a punctelor de vedere asupra acestuia, în conformitate cu
prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În termen
legal, intimatul-pârât Tribunalul Timiș nu a depus punct de vedere la
raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La data de 29
septembrie 2016, data poștei, recurenta-reclamantă a depus, în termen
legal, punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra
admisibilității în principiu a recursului, considerând, în
esență, că recursul pe care l-a declarat este admisibil în
principiu și solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii
atacate.
Prin punctul
de vedere formulat, recurenta-reclamantă a arătat că
înțelege să uzeze de calea extraordinară de atac a recursului,
apreciind că nu i se poate îngrădi dreptul de a beneficia de
această cale de atac, întrucât o asemenea situație ar echivala cu o
încălcare a principiului accesului nediscriminatoriu la actul de
justiție.
În
susținerea poziției exprimate, recurenta-reclamantă a invocat
prevederile art. 126 alin. (3) și ale art. 124 alin. (1) și (2) din
Constituția României.
Constatându-se
încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C.
proc. civ., prin rezoluția din data de 24 octombrie 2016, s-a fixat termen
pentru soluționarea căii de atac la data de 11 noiembrie 2016,
fără citarea părților.
Analizând
recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de
excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în
cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Curtea de
Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 2590 din data de 11
mai 2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva
sentinței civile nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015,
pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, în
contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Timiș, cu mențiunea
că decizia este definitivă.
Împotriva
acestei decizii definitive, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie
2016.
Prin motivele
de recurs recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea
hotărârilor pronunțate de către instanța de apel și
cea de fond în prezentul dosar și admiterea acțiunii așa cum a
fost formulată.
Totodată,
a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu referire la
excepția de neconstituționalitate privind interpretarea legii,
respectiv a art. 23 alin. (7) din O.U.G. nr. 27/2006, completată și
aprobată prin Legea nr. 45/2007, apreciind că interpretarea potrivit
căreia textul legal invocat se referă numai la dreptul
judecătorilor cărora li s-a atribuit locuință de serviciu
în natură este una restrictivă și contrară legii supreme,
precum și normelor de drept intern și european.
Potrivit
prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri
definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs,
precum și cele neatacate cu recurs.
În
conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., hotărârile
pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de
asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Obiectul
prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, respectiv un
litigiu prin care recurenta-reclamantă solicită obligarea pârâtului
Tribunalul Timiș la plata contravalorii chiriei compensatorii neachitate
pe perioada iulie 2012 - septembrie 2013, în cuantum de 22.229 lei,
actualizată cu indicele de inflație, la data plății
efective.
Față
de cele sus menționate, decizia nr. 2590 din 11 mai 2016 a Curții de
Apel Craiova, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta
cauză, nu este supusă acestei căi extraordinare de atac, fiind
pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat
împotriva unei hotărâri ce poate fi atacată numai cu apel.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea
judecătorească este supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta.
Din
interpretarea acestui text legal, rezultă că o hotărâre
judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele
expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot
exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în
raport de prevederile art. 129 din Constituția României.
Pentru
considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în aplicarea
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat în cauză.
În ceea ce
privește excepția de neconstituționalitate invocată de
către recurenta-reclamantă, se reține că, în teoria și
practica judiciară, s-a conturat opinia conform căreia cererile
accesorii, formulate într-o cale de atac neprevăzută de lege, nu vor
putea fi analizate, deoarece nu învestesc instanța.
Dacă nu
s-ar proceda astfel, pe de o parte, s-ar ajunge în situația în care,
într-o cale de atac inadmisibilă, s-ar deschide posibilitatea
formulării unor cererii care ar avea ca singur rezultat prelungirea
duratei procesului, iar, pe de altă parte, instanța s-ar
pronunța asupra unei chestiuni invocate într-o cale de atac cu care nu a
fost legal învestită, ceea ce nu este permis.
Prin urmare,
Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 23 alin. (7) din O.U.G. nr. 27/2006 este
formulată de către recurenta-reclamantă într-o cale de atac -
recurs - inadmisibilă, situație în care această excepție nu
poate fi analizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2590 din
11 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2016.