ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2260/2016

Decizia nr. 2260/2016

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Reclamanta A. a formulat contestație împotriva deciziei

nr. 226081 din 04 februarie 2014 emisă de Casa Județeană de

Pensii Olt, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtelor Casa Județeană

de Pensii Olt și Casa Națională de Pensii Publice București

la emiterea unei noi decizii. În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei contestate

în sensul recalculării stagiului total de cotizare realizat, recalcularea numărului

total de puncte realizate; aplicarea indicelui de corecție 1,07 acordat la

nivelul anului 2014; recalcularea pensiei având în vedere valoarea punctului de

pensie la nivelul anului 2014 în valoare de 790,7 RON; recalcularea pensiei, având

în vedere totalitatea veniturilor brute aferente stagiului de cotizare; plata diferenței

reieșite în urma recalculării începând cu data cererii de pensionare,

actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării

plății efective.

Prin sentința civilă

nr. 1240 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt,

în Dosarul nr. x/104/2014, s-a

respins contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu

cu intimatele Casa Teritorială de Pensii Olt și Casa Națională

de Pensii Publice București.

Hotărârea a fost dată

cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, iar prin decizia nr. 2318 din 19 aprilie

2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarant de reclamantă, menționând totodată că hotărârea

pronunțată este definitivă.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

a formulat recurs reclamanta A. mvocând motivul de recurs prevăzut de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat, conform

rezoluției din 29 iunie 2016, iar intimatele Casa Națională de Pensii

Publice București și Casa Județeană de Pensii Olt au depus întâmpinări

prin care au invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, în raport de

dispozițiile art. 466, 468 C. proc. civ., art. 149, 151 și 152 din Legea

nr. 263/2010. Nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Învestită cu soluționarea

recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu,

prin care s-a constat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF11, la data

de 13 octombrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea

raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura

de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii

termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 17 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, data

Ia care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția

de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (1) și

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instan|elor

judecătorești.

Analizând, în condițiile

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată

că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea

nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010,

privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare

la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din interpretarea acestor prevederi

legale, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în

materia asigurărilor sociale (așa cum este cazul în speță) nu

pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unei căi

de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și

al principiului constituțional al egalității în fața legii și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor

în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea

acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, față de

cele arătate, decizia civilă nr. 2318 din 19 aprilie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii

de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2318 din 19 aprilie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.