ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2260/2016

Decizia nr. 2260/2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Reclamanta A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 226081 din 04 februarie 2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Olt, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtelor Casa Județeană de Pensii Olt și Casa Națională de Pensii Publice București la emiterea unei noi decizii. În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei contestate în sensul recalculării stagiului total de cotizare realizat, recalcularea numărului total de puncte realizate; aplicarea indicelui de corecție 1,07 acordat la nivelul anului 2014; recalcularea pensiei având în vedere valoarea punctului de pensie la nivelul anului 2014 în valoare de 790,7 RON; recalcularea pensiei, având în vedere totalitatea veniturilor brute aferente stagiului de cotizare; plata diferenței reieșite în urma recalculării începând cu data cererii de pensionare, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1240 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. x/104/2014, s-a respins contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Teritorială de Pensii Olt și Casa Națională de Pensii Publice București. Hotărârea a fost dată cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, iar prin decizia nr. 2318 din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarant de reclamantă, menționând totodată că hotărârea pronunțată este definitivă. Împotriva acestei ultime hotărâri, a formulat recurs reclamanta A. mvocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat, conform rezoluției din 29 iunie 2016, iar intimatele Casa Națională de Pensii Publice București și Casa Județeană de Pensii Olt au depus întâmpinări prin care au invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, în raport de dispozițiile art. 466, 468 C. proc. civ., art. 149, 151 și 152 din Legea nr. 263/2010. Nu s-a formulat răspuns la întâmpinare. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CF11, la data de 13 octombrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, data Ia care, instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instan|elor judecătorești.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale (așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Prin urmare, față de cele arătate, decizia civilă nr. 2318 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2318 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.