ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2099/2017

Decizia nr. 2099/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/44 din 01 septembrie 2016 reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a solicitat: să se constate autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește decăderea autorității fiscale din dreptul de a-și realiza împotriva societății creanța în valoare de 5.026.091 lei reprezentând TVA de plată aferentă lunii noiembrie 2012 și caracterul ilegal al prelucrării și corectării valorii decontului de TVA aferent lunii aprilie 2013; desființarea deciziei D.G.R.F.P. Galați nr. 146 din 17 februarie 2016 și, pe cale de consecință, a deciziei de rambursare a TVA nr. 1020010005728 din 28 septembrie 2015, precum și a oricăror acte subsecvente; obligarea autorității fiscale să emită în mod corespunzător decizii privind compensarea obligațiilor fiscale atât pentru sediul social de la Buzău, cât și pentru punctul de lucru din Oțelul Roșu, cu respectarea ordinii de stingere a datoriilor (art. 115 C. proc. fisc.) și regulilor privind compensarea (art. 16 C. proc. fisc.).

2.1. Prin sentința civilă nr. 26/F din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/44/2016 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Galați, în contextul enumerării actelor administrative contestate, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează cele două criterii în funcție de care se stabilește competența materială de fond, a apreciat că, în speță, este incident criteriul pragului valoric de 1.000.000 lei, care este depășit, fiind astfel, competentă material secția de contencios administrativ a curții de apel.

Totodată, s-a constatat că, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ care produce efecte juridice în cauză și care este supus obligației de executare este decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 1020010005728 din 28 septembrie 2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău - Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii, dispozițiile art. 218 C. proc. fisc., neavând decât semnificația obligativității parcurgerii de către contestator a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță asupra actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Astfel, Curtea de Apel Galați a considerat că, în raport de faptul că sediul reclamantei este pe raza județului Buzău și, de asemenea, că sediul autorității publice care are capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică și care a emis actul administrativ fiscal în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este tot pe raza județului Buzău, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ. în referire la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea cauzei este Curtea de Apel Ploiești.

2.2. Prin sentința nr. 80 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/42/2017 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei privind pe reclamanta A. SA - în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în favoarea Curții de Apel Galați.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu privire la posibilitatea reclamantului de a opta pentru instanța de la domiciliul pârâtului și faptul că emitentul actului administrativ contestat este D.R.G.F.P. Galați, care are sediul în Municipiul Galați.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 146 din 17 februarie 2016 emisă de pârâtă și a actelor subsecvente.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

Așadar, prevederile legale sus-menționate reglementează o competență teritorială alternativă în materia contenciosului administrativ, legiuitorul dând posibilitatea reclamantului să aleagă între cele două instanțe, astfel că nici pârâtul și nici instanța de judecată nu pot invoca excepția necompetenței teritoriale, în condițiile în care reclamantul a optat în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Reține Înalta Curte că, în cauză, emitentul actului administrativ contestat este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, care are sediul în Municipiul Galați, iar reclamantul a ales să formuleze cererea de chemare în judecată la instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtului, respectiv al emitentului actului administrativ contestat.

Având în vedere aceste aspecte și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 teza finală, în acord cu opinia Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența teritorială de soluționare aparține Curții de Apel Galați, instanța legal învestită de către reclamant.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. SA, în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2017.