ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1296/2017

HOTĂRÂRE

26.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1296/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la 20 iulie 2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat anularea Hotărârii nr. 193/9.06.2016 emisă de Curtea de Conturi a României privind soluționarea contestațiilor împotriva calificativelor acordate ca urmare a evaluării performanțelor profesionale pe anul 2015 și anularea actului administrativ individual denumit "fișă de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2015", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Normelor Metodologice de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale auditorilor publici externi.

Prin sentința civilă nr. 316/2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" privind de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, așa cum rezultă din Statutul auditorului public extern din cadrul Curții de Conturi, că recrutarea auditorilor publici externi se face prin concurs sau examen, că potrivit art. 11, numirea în funcția de auditor public extern pentru care s-a organizat concurs sau examen se face prin ordin al președintelui Curții de Conturi, art. 14 alin. (1), iar după numirea în funcție, între auditorul public extern și Curtea de Conturi se încheie un contract individual de muncă, de regulă pe durată nedeterminată, care are anexată fișa postului pe care a fost angajat, conform art. 14 alin. (5) din Statut.

În aceste condiții, instanța a apreciat că relevantă în cauză în determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între părți care, astfel cum rezultă din prevederile Statutului anterior evocate, nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii, reclamanta având calitatea de angajat cu contract individual de muncă și nu pe aceea de funcționar public.

A mai reținut Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, faptul că fișa de evaluare a performanțelor profesionale întocmită nu este un act administrativ aplicat unui funcționat public, care să atragă incidența Legii nr. 188/1999 și a Legii nr. 554/2004, apreciind totodată că Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României prin care s-a respins contestația împotriva Fișei de evaluare a performanțelor profesionale nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a constatat că prevederile art. 16 alin. (8) din Norme nu pot înfrânge dispozițiile Legii nr. 53/2003 din Codul muncii, potrivit cărora, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", lege organică care reprezintă dreptul comun în ceea ce privește raporturile de muncă ce au la bază un contract individual de muncă, aspecte în considerarea cărora a apreciat că în cauză competența de soluționare aparține secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la data de 20.12.2016.

Prin sentința civilă nr. 288/29.03.2017 din 29 martie 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut incidența art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definește actul administrativ, precum și prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc competența materială și funcțională a instanței de contencios administrativ și fiscal, în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal de pe lângă Curțile de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, neputând fi primită susținerea Curții de Apel Galați, în sensul că Hotărârea nr. 193/2016 emisă de Curtea de Conturi a României nu este actul producător de efecte juridice față de reclamantă, ci fișa de evaluare contestată.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză, prima instanță a fost învestită de reclamanta A. - auditor public extern angajat în cadrul Camerei de Conturi Galați, cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, anularea Hotărârii nr. 193/09.06.2016, precum și anularea actului administrativ individual denumit "fișă de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe anul 2015".

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații…: act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării și executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În speță, Hotărârea nr. 193/09.06.2016 pronunțată de Curtea de Conturi a României, este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta are calitatea de auditor public extern, fiind asimilată funcționarului public, performanțele profesionale individuale i-au fost evaluate și a fost întocmită o fișă de evaluare contestată în temeiul art. 1 și art. 8 din legea nr. 554/2004, iar soluția respingerii contestației împotriva fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale, respectiv soluția dată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, a determinat declanșarea conflictului judiciar.

În acest context, Înalta Curte constată, în primul rând, că izvorul juridic al pretențiilor deduse judecății îl reprezintă, în mod evident, raportul de serviciu pe care reclamanta îl are, în mod indirect, cu pârâta Curtea de Conturi a României, în subordinea căreia funcționează Camera de Conturi Galați, instituție în cadrul căreia își exercită funcția de auditor public extern superior.

Prin urmare, în considerarea calității reclamantei de funcționar public cu statut special și având în vedere că prezenta acțiune decurge din raportul de serviciu al acesteia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Potrivit acestui text de lege, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Înalta Curte reține că această normă are aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică, în actele normative care reglementează Statutul funcționarilor publici, vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în speță, litigiul poartă asupra actului administrativ individual emis în regim de putere publică de Curtea de Conturi a României, care vizează un auditor public extern, sens în care apreciază că cererea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României este de competența Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.