ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați:

- anularea Deciziei nr. CTC DEC 10513/19.07.2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați;

- anularea Deciziei nr. 113 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați la data de 05.10.2017.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 141/CA din data de 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Curtea de Apel Constanța că actele administrativ fiscale a căror legalitate este contestată în cauză au ca obiect atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 25 - 26 Legea 207/2015 și nu se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, constatând că, în cauza dedusă judecății, nu se analizează legalitatea creanței fiscale reținute în sarcina SC B. SRL ci întrunirea cumulativă a condițiilor pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului, respectiv cele patru elemente specifice răspunderii patrimoniale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei fizice în discuție.

A apreciat astfel Curtea de Apel Constanța că, în cazul contestării altor acte administrative fiscal decât cele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora sunt aplicabile normele generale de competență material care reglementează raporturile de procesuale în orice litigiu de contencios administrativ și fiscal și, cum în cauză nu se contestă existența sau cuantumul debitului fiscal pentru care a fost angajată răspunderea solidară cu debitorul SC B. SRL, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2004 care prevăd competența de soluționare a litigiilor în raport cu rangul de competență funcțională a autorității care a emis actul.

A concluzionat Curtea de Apel Constanța că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de a se pronunța în primă instanță asupra legalității deciziei de atragere a răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, întocmită de organul fiscal teritorial aparține tribunalului iar din această perspectivă excepția necompetenței materiale este întemeiată.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 1711/CA din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că în speța de față contestatorul solicită în temeiul art. 281 din Legea nr. 554/2004 anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare și a deciziei de soluționare a contestației, emise în condițiile anterior menționate, competenta materiala a instanței de contencios administrativ fiind data de valoarea obiectului actului administrativ fiscal contestat.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând cererea de chemare în judecată, se constată că prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, anume Decizia nr. CT DEC 10513/19.07.2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, Serviciul Executare Silită, de angajare a răspunderii solidare a reclamantului în vederea realizării în tot a creanțelor fiscal în limita sumei de 2.857.042 RON și Decizia nr. 113 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați la data de 05.10.2017.

Așa cum reiese din chiar conținutul actelor atacate, acestea sunt emise în temeiul C. proc. fisc., fiind supuse, în ceea ce privește contestarea, procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C. proc. fisc.

În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală din C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale, acțiunea reclamantului este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii alternative de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește strict în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

Așa cum a reținut și Tribunalul Constanța, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 281 din C. proc. fisc., anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare și a deciziei de soluționare a contestației, emise în condițiile mai sus menționate, competența materială a instanței de contencios administrative fiind dată de valoarea obiectului actului administrative fiscal contestat.

Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 februarie 2016, conform căreia instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea actelor administrative fiscale de atragere a răspunderii solidare se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală.

În consecință, având în vedere ca obiectul litigiului privește o creanță fiscală în sumă totala de 2.857.042 RON, peste pragul valoric prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.

Astfel, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță inițial învestită de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Galați în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV