ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2017

Decizia nr. 1184/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 722 din 13 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/90/2012 a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 794/A-COM din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că astfel cum au fost argumentate, criticile formulate de recurentul-reclamant nu răspund exigențelor prevăzute la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. care impun ca acestea să vizeze motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu.

Împotriva acestei decizii a formulat revizuire revizuentul A. solicitând admiterea cererii în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei astfel atacate, invocând faptul că aceasta este contradictorie cu decizia nr. 574 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Consideră revizuentul că cererea de revizuire îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuentul arată că a solicitat anularea hotărârii nr. 722/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/90/2012, ca fiind ultima hotărâre pronunțată și prin care s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, decizia nr. 574 din 9 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/90/2009.

Se arată că în speță este vorba de două hotărâri definitive prin care se stabilește o situație contrară: dacă prin prima hotărâre a fost respinsă definitiv cererea revizuentului de excludere din SC B. SRL prin cea de-a doua se dispune definitiv excluderea sa din societate.

În ceea ce privește identitatea de părți se arată că este vorba de aceleași părți, obiectul cererii din cele două cauze este identic, în sensul că se solicită excluderea revizuentului din societate, în prima cerere pe cale principală, iar în cea de-a doua pe cale reconvențională.

Revizuentul invocă faptul că și cauzele sunt de asemenea identice și se referă la anumite fapte ale revizuentului anterioare anului 2009 când a fost introdusă prima cerere, fapte care apoi au fost invocate și analizate și în cea de-a doua cerere și care au primit o soluție diferită.

Concluzionează revizuentul în sensul că au existat două dosare diferite care au fost soluționate definitiv și irevocabil și care au primit soluții contrare. Este vorba de Dosarul nr. x/90/2009 și de Dosarul nr. x/90/2012, din ansamblul probator al cauzei, rezultând fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1265 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, care a rămas irevocabilă prin respingerea apelului și apoi a recursului.

Cu referire la principiul siguranței raporturilor juridice și în special a hotărârilor judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat, revizuentul precizează că se impune a fi respectat împreună cu principiul securității juridice care se bazează pe principiul echității juridice și al puterii de lucru judecat, făcând trimitere în acest sens la jurisprudența Curții Europene, a instanței supreme și la doctrina în materie.

Intimata C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire constată următoarele:

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții; existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca și cauză, lipsind astfel tripla identitate prevăzută de lege.

Aceasta întrucât cele două cauze deși au același obiect – excluderea asociatului A. din SC B. SRL – ele vizează motive diferite, sub aspect faptic și cronologic.

În cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/90/2009 finalizată prin decizia nr. 574 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excluderea asociatului a fost solicitată pe calea acțiunii principale, invocându-se săvârșirea mai multor acte de concurență în dauna societății, reclamanta C. invocând în drept dispozițiile art. 222 lit. d) și art. 224 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990.

În baza acestor temeiuri legale reclamanta a invocat săvârșirea de către pârâtul A. a mai multor acte de concurență concretizate în: falsificarea și sustragerea evidențelor fiscale, a evidenței debitorilor; în înfățișarea și prezentarea Adunării Generale a Asociaților a unor datorii către alte persoane sau entități juridice, debitorilor-situații fără legătură cu activitatea societății, în vederea diminuării aparente a valorii activelor, plătirea cu precădere a debitelor către creditori persoane fizice, lăsând neachitate debite către bugetul de stat, către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, fapt ce a generat, penalități de întârziere, amenzi și dobânzi considerabile, apelarea la mijloace împovărătoare pentru a procura și alte mijloace bănești, în frauda creditorilor asociați, grevând activele societare pe o lungă perioadă de timp.

În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/90/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție finalizată prin decizia ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire, pe calea unei cereri reconvenționale, pârâta-reclamantă C. a invocat alte temeiuri în susținerea cererii de excludere a asociatului A., încheierea la data de 1 mai 2008 de către reclamantul A. a unei convenții cu societatea, pe care tot el a semnat-o în numele societății, prin care se recunoaște ca societatea B. SRL i-ar datora suma de 741.460 RON și a unei cesiuni de creanță la data de 20 mai 2008 prin care cesionează creanța către cesionarul D.

S-a arătat că acest înscris, intitulat „Convenție”, nu are dată certă, el reprezentând un act încheiat cu sine însuși, un autocontract, acesta neputând avea valoare juridică din moment ce administratorul A. se afla în conflict de interese cu societatea, legat de recunoașterea în favoarea sa a creditării cu sume de bani.

Astfel cum rezultă din cele ce preced, în cauza ce a format obiectul judecății în Dosarul nr. x/90/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție finalizată prin decizia a cărei revizuire se solicită cererea de excludere a aceluiași asociat s-a făcut pe calea cererii reconvenționale de către aceeași parte, dar cu invocarea unor alte fapte de natură să demonstreze neexercitarea cu bună-credință a atribuțiilor de asociat și administrator la societății SC B. SRL.

Ceea ce este important este și faptul că actele și faptele imputate în cadrul celui de-al doilea proces vizează o perioadă diferită de cea avută în vedere în primul proces, aspect evidențiat de momentul la care a fost încheiat contractul de cesiune invocat în cel de-al doilea proces.

Este evident că motivele invocate în cele două cauze cuprinse la același aspect – excludere asociat – sunt diferite, astfel că în speță nu sunt întrunite cerințele triplei identități prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

De altfel, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite nici din perspectiva faptului că prin decizia ce formează obiectul cererii de revizuire nu a fost soluționat fondul procesului, soluția instanței de recurs fiind aceea de constatare a nulității recursului în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 722 din 13 aprilie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/90/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 iunie 2017.