ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/62/2013, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat:

- anularea în tot a Deciziei nr. 555 din 31 ianuarie 2013 privind soluționarea contestației administrative;

- repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin întârzierea cu 97 de zile a soluționării contestației administrative formulate la data de 19.09.2012, împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 și a Deciziei de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, acte întocmite de aceeași pârâtă - în valoare de 4.252,86 lei;

- anularea, în tot, a actelor administrative constând în Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 și Decizia de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, în sensul recunoașterii dreptului la deductibilitate a cheltuielilor efectuate de reclamantă în sumă de 234.438 lei pentru perioada verificată, cuprinsă între anii 2007-2012, cu modificarea corespunzătoare a obligațiilor fiscale rezultate din profit pentru aceeași perioadă;

- repararea pagubei create prin punerea în executare a Deciziei de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012.

Prin sentința civilă nr. 1589/CA din 29.05.2014, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință, au fost anulate, în parte, Raportul de inspecție fiscală nr. F-BV 601 din 30 august 2012 și Decizia de impunere nr. F-BV 794 din 30 august 2012, precum și Decizia nr. 555 din 31 ianuarie 2013 de soluționare a contestației administrative în sensul că: (i) i s-a recunoscut reclamantei dreptul de deducere a cheltuielilor în cuantum de 146.620 lei pentru perioada 2007-2012 și s-a stabilit că impozitul pe profit datorat de reclamantă pentru această perioadă este în cuantum de 10.839 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 4.083 lei și penalități de 1.625 lei; (ii) a fost respins restul pretențiilor reclamantei; (iii) a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; (iv) a fost obligată reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Brașov suma de 2.034 lei, cu titlu de onorariu, în favoarea d-nei expert B.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A. SRL și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

Prin decizia civilă nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția nulității recursului declarat de reclamantă și, în consecință, a constatat nul recursul formulat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva sentinței civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că recurenta nu a fost asistată sau reprezentată la redactarea cererii de recurs de un consilier juridic sau un avocat, condiție a cărei neîndeplinire atrage nulitatea recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, prin aceeași decizie, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a fost casată, reținându-se cauza spre rejudecare.

Soluționând cauza pe fond ca urmare a casării cu reținere a sentinței civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, prin decizia civilă nr. 144/R din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință:

- a anulat, în parte, Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-BV nr. 601 din 30 august 2012, Decizia de impunere nr. F-BV nr. 794 din 30 august 2012, Decizia nr. 555 din 31 ianuarie 2013 de soluționare a contestației administrative, în sensul că a recunoscut reclamantei caracterul deductibil al cheltuielilor în sumă de 60.657 lei din totalul de 84.885 lei efectuate în anul 2007;

- a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă;

- a obligat reclamanta să achite suma de 1.500,50 lei reprezentând diferență de onorariu expert judiciar B. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Brașov;

- a obligat pârâta să achite suma de 833,50 lei, reprezentând diferență de onorariu expert judiciar B. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Brașov, precum și suma de 2.256 lei reprezentând diferență de onorariu expert judiciar C. în contul Biroului de expertize judiciare din cadrul Tribunalul Brașov.

Împotriva deciziei civile nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, reclamanta A. SRL a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/64/2015, prin care a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., republicat, anularea deciziei atacate, întrucât motivele de drept care au fost avute în vedere de instanța de recurs pentru admiterea excepției nulității recursului au fost desființate prin decizia Curții Constituționale a României din data de 23.06.2015, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 13 alin. (2) teza a II-a și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 770 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SRL împotriva deciziei nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 770 din 14 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs revizuenta A. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea în întregime a hotărârii atacate.

În motivarea recursului se arată că, la data de 15.12.2014, când a fost pronunțată decizia Curții de Apel Brașov nr. 2785/2014, își producea pe deplin efectele Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, general obligatorie conform art. 147 alin. (4) din Constituția României, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat.

Mai arată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., republicat, având în vedere că, o dată cu declararea neconstituționalității art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, și implicit și a alin. (2), temeiurile de drept care au stat la baza deciziei nr. 2785 din 15 decembrie 2014 au fost desființate și nu mai fac parte din corpul normelor de drept material aplicabil în cursul judecății.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26.10.2015, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"

Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"

Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În raport de obiectul cererii deduse judecății, respectiv revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2785/R din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, se reține și incidența dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

"

Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii, respectiv decizia nr. 2785/R din 15.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2013, are caracter definitiv, fiind pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1589/CA din 29.05.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, cererea de revizuire privește o hotărâre cu caracter definitiv, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care nici hotărârea pronunțată în calea de atac extraordinară a revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., nefiind supusă acestei căi de atac în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta societatea A. SRL, împotriva deciziei nr. 770/R din data de 14 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.