ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 234/45 din 27 martie 2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 10371/G/II din 12.03.2014 (comunicat la 20.03.2014), întocmit în lucrarea nr. 51939/A/2 din 12.11.2013, ca fiind netemeinic, contrar dispozițiilor legale.

Prin sentința nr. 176 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. 10371/G/II/12.03.2014 întocmit de pârâtă, ca nefondat.

Împotriva sentinței nr. 176 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecare, solicită respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x din 12.03.2014 al Agenției Naționale de Integritate.

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor Legii nr. 161/2003, art. 82 alin. (1) lit. e), precum și a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, având în vedere că s-a constatat prin raportul de evaluare contestat că reclamantul A., în perioada 27.10.2012-prezent, a încălcat dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 deținerea simultană a funcției de deputat în Parlamentul României și de titular al întreprinderii Individuale A. Astfel, art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 prevede:

" Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu: (...) e) calitatea comerciant persoană fizică", aceste prevederi fiind completate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor și cu dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, ce prevăd că "întreprinzătorul persoană fizică, titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului".

Recurenta-pârâtă susține că raportat la prevederile legale anterior amintite și în considerarea dispozițiilor art. 21 lit. h), art. 22 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, coroborate cu prevederile art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, intimatul A. este comerciant persoană fizică din anul 2011 când a înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, întreprinderea Individuală A.

Astfel, recurenta critică susținerile instanței de fond în sensul că întrucât reclamantul a depus o cerere de suspendare a activității întreprinderii Individuale A. la data de 30 iunie 2012, pentru perioada iulie 2012 - 30.07.2015, reiese că acesta a renunțat să mai exercite calitatea de comerciant persoană fizică.

Recurenta-pârâtă consideră că incompatibilitatea operează chiar dacă cererea a fost formulată anterior numirii sale în calitate de deputat, deoarece incompatibilitatea instituită de prevederile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 vizează deținerea simultană a calității de deputat și a calității de comerciant persoană fizica, fără a distinge în funcție de desfășurarea activității specifice comerciantului persoană fizică, astfel că potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", suspendarea activității întreprinderii Individuale A. nu presupune încetarea calității de comerciant deținută de reclamant în cadrul acesteia și, prin urmare, nu înlătură starea de incompatibilitate.

De asemenea, recurenta critică faptul că deși reclamantul a depus o cerere de suspendare a activității, modificarea nu a fost operată și în Registrul Comerțului, dat fiind faptul că mențiunile acestui registru sunt publice, constituie "oglinda" evoluției societății comerciale, orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terților, iar comercianții au obligația de a solicita înscrierea la registrul comerțului a oricăror modificări, într-un termen de 15 zile. Consideră că prin interpretarea pe care o dă prima instanță susținând că datele menționate în Registrul Comerțului pot fi interpretate pe baza unor deducții ori pe baza coroborării cu alte date, se nesocotesc dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr.,.96/2006 și ale Legii nr. 26/1990, precum și însuși scopul instituirii regimului incompatibilităților.

Astfel, recurenta învederează că textul legal menționat nu se referă la exercitarea activității de comerciant, ci la deținerea calității de comerciant persoană fizică, astfel cum în mod corect s-a constatat prin Raportul de evaluare.

Totodată, critică aprecierea primei instanțe potrivit căreia interpretarea redată în raport poate fi considerată o încălcare a dispozițiilor art. 10 C. proc. civ., întrucât în opinia sa, reclamantul A. a încălcat dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, deoarece faptul că acesta a depus o cerere de suspendare, a activității întreprinderii Individuale A. la data de 30 iulie 2012, nu înseamnă că a renunțat la calitatea de comerciant persoană fizică, nu presupune încetarea acestei calități și nici nu înlătură starea de incompatibilitate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 26/1990, Legea nr. 96/2006, O.U.G. nr. 44/2008.

Intimatul - reclamant A. a depus, în termen, întâmpinare la data de 19.02.2015, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond în mod corect, a apreciat că nu există în cauză incompatibilitatea prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, luând act de faptul că acesta și-a suspendat activitatea întreprinderii individuale, prin intermediul căreia desfășura activități de învățământ, din momentul dobândirii calității de deputat și apreciind că nu se poate cenzura, prin interpretări restrictive, exercițiul drepturilor sale civile, în sensul obligării la radierea din Registrul Comerțului a formei de organizare a unei activități comerciale care presupune costuri, notorietate câștigată în activitatea anterioară.

Intimatul-reclamant susține că se face confuzie între persoana fizică autorizată/întreprindere individuală și societățile comerciale, invocând calități și obligații din Legea nr. 31/1991 a societăților comerciale, neaplicabile cauzei de față, întrucât activitatea întreprinderii individuale este reglementată diferit, prin O.U.G. nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, nefiind vorba în cauză despre administrator sau despre omiterea de înregistrare a mențiunii în Registrul Comerțului, reclamantul apreciind că a făcut dovada înregistrării cererii sale de suspendare, astfel că este abuzivă modalitatea de interpretare a pârâtei, conform art. 15 din C. civ.

De asemenea, intimatul critică interpretarea dată de către instituția pârâtă atunci când a apreciat că legiuitorul a urmărit deținerea celor două calități de deputat și comerciant persoană fizică, întrucât calitatea de comerciant a persoanei fizice este o chestiune de fapt, și se probează prin mijloace din care rezultă săvârșirea efectivă, în nume propriu, obișnuit și cu titlu profesional a actelor sau faptelor prevăzute de lege, iar încetarea activității comerciale trebuie să fie efectivă și să evidențieze intenția de a se renunța la calitatea de comerciant. Astfel, consideră că solicitarea suspendării activității comerciale, care este de esența calității de comerciant, cu înregistrarea mențiunii în Registrul Comerțului, pentru opozabilitate, fac dovada încetării calității de comerciant persoană fizică, pe parcursul celor trei ani de suspendare, titularul având posibilitatea de a solicita la expirarea perioadei de suspendare fie radierea, fie reluarea activității.

Totodată, intimatul susține că radierea din registrul comerțului sau retragerea autorizației, administrative nu sunt suficiente pentru pierderea calității de comerciant, fiind necesar ca persoana să nu mai efectueze acte de comerț, încetarea activității comerciale fiind o chestiune de fapt și duce la pierderea calității de comerciant a persoanei fizice, prin neefectuarea actelor comerciale, iar pe de altă parte, arată că dispozițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, au fost respectate, dovadă fiind mențiunea înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului, pentru ca încetarea activității pe parcursul celor trei ani de suspendare să fie opozabilă terților.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că recursul este admisibil, acesta nu este vădit nefondat, iar în ceea ce privește obiectul cauzei nu a fost identificată o jurisprudență constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, soluții de principiu sau Recurs în interesul legii.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 176 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 25/04/2017.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputându-se reține încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 și art. 82 alin. (1) lit. e) și art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

În esență, soluția pronunțată de instanța de fond anulează raportul de evaluare emis de recurenta-pârâtă reținând că în perioada 27 octombrie 2011 - prezent reclamantul-intimat nu s-a aflat în situația de incompatibilitate reținută în raport, respectiv deținerea simultană a calității de comerciant-titular al Întreprinderii Individuale A. și calitatea de deputat, pe motiv că reclamantul, față de suspendarea acțivității societății comerciale individuale nu a exercitat în fapt și în concret calitatea de comerciant de natură a-i atrage situația de incompatibilitate sancționată de norma legală.

În esență recursul declarat de recurenta-pârâtă vizează această interpretare apreciată nelegală pe motiv că situația de incompatibilitate prevăzută de lege nu este condiționată de desfășurarea efectivă a activității, ci doar de deținerea acestei calității.

Iar în cauză suspendarea activității Întreprinderii Individuale A. nu înlătură situația de incompatibilitate simpla deținere a calității de comerciant persoană fizică atrăgând situația de incompatibilitate în raport cu deținerea calității de deputat.

Curtea apreciază că interpretarea dată de instanța de fond este ce corectă în acord cu Decizia nr. 306 din 1 octombrie 2013 a Curții constituționale și în raport de două argumente născute ulterior pronunțării sentinței atacate.

Primul vizează o modificare legislativă a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 167/2003 prin Legea nr. 87 din 28 aprilie 2017 prin care calitatea de deputat (și senator) este incompatibilă cu exercitarea și nu numai cu simpla deținere (în veche reglementare) a unor funcții în cadrul unor societății comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990. În consecință în prezenta cauză interpretarea dată de instanța de fond a fost legală fiind și în sensul modificării legislative care au precizat că numai exercitarea efectivă a unor funcții concomitent cu deținerea anumitor calității legale, în cauză calitatea de deputat pot naște situațiile de incompatibilitate reglementate în Legea nr. 161/2003.

Al doilea argumentat vizează soluția de principiu dată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Î.C.C.J. din 22.05.2017 prin care a fost unificată practica divergentă de la nivelul secției, anterioară modificărilor legislative, practică neunitară în ceea ce privește problema de drept născută din deținerea/exercitarea efectivă și simultană a două funcții de natură a determina incidența cazului de incompatibilitate. Soluția de unificare a practicii neunitare identificată la nivelul secției, a fost în sensul că în situația în care cele două funcții nu au fost exercitate simultan este greșit a se reține incidența cazului de incompatibilitate.

În consecință, Curtea pe recursul declarat îl apreciază ca nefondat, sentința atacată fiind dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material, în sensul că numai exercitarea simultană a unei funcții într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate. Iar în cazul reclamantului, activitatea societății fiind suspendată și nerealizând venituri, calitatea sa de deputat nu a fost exercitată n concomitent cu o altă funcție de natură a conduce la starea de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 176 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2017.