ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2016

HOTĂRÂRE

10.11.2016

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra contestației de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.06.2016, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Slatina a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 585 din data de 26.05.2016, prin care s-a respins contestația împotriva soluției de respingere a participării sale la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 3.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21.01.2016 și nr. 92 din 28.01.2016.

În motivarea contestației, petentul a arătat că a participat la concursul pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 3.04.3016, organizat în baza Hotărârii Plenului CSM nr. 42 din 21.01.2016, pentru a obține gradul profesional de tribunal, prin promovare pe loc, la disciplina drept civil și a fost notată cu 8,775 (9,40 la proba teoretică și 8,50 la proba practică).

Consideră petentul că recunoașterea gradului profesional de tribunal se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept civil la concurs, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92/2016, dat fiind faptul că, oricum nota obținută este superioară mediei generale 7, impusă de art. 27 alin. (2) al regulamentului de concurs.

Ceea ce contează pentru validarea rezultatului este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 al Regulamentului de concurs, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii, personal care este asimilat magistraților, inclusiv sub acest aspect.

Dat fiind faptul că, promovarea pe loc nu presupune a priori existența unor locuri vacante la institutele/parchetele superioare, apreciază contestatorul că i-a fost creat un regim de promovare dezavantajos, discriminatoriu prin comparație cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, al căror statut îl copiază pe cel al magistraților.

Din cauza acestei discriminări de jure (formală), ce constă în a trata diferit două categorii de persoane sau situații atunci când nu există nicio distincție relevantă, solicită aplicarea aceluiași tratament cu cel aplicabil în situații similare personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii și recunoașterea gradului profesional superior obținut prin promovarea pe loc.

Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.07.2016 intimatul CSM a invocat excepția inadmisibilității contestației raportat la natura juridică a actului contestat și la procedura specială incidentă.

Pe fond, a arătat intimatul că pronunțarea unor hotărâri de către instanța de judecată prin care s-ar constata existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, ar pune în discuție legitimitatea puterii judecătorești de a interfera în competențele legislatorului, prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative și instituirea aplicării altora, fiind deci încălcat principiul separației puterilor în stat.

În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 4.12.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a constatat că dispozițiile O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, admiterea prezentei contestații ar însemna ca instanța să refuze aplicarea art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, considerând că acestea sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative referitoare la promovarea altor categorii socio-profesionale, ceea ce ar contraveni principiului constituțional al separației puterilor în stat.

De asemenea, nu trebuie ignorată discriminarea ce ar decurge dintr-o posibilă acceptare a argumentelor contestatorului, pentru candidații înscriși la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție, în cazul cărora obținerea gradului profesional ar fi supusă unei duble cerințe, respectiv obținerea unei note minime și încadrarea în numărul de posturi scoase la concurs, în condițiile în care subiectele sunt identice la cele două forme de promovare.

Soluția Înaltei Curți asupra contestației

Analizând Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Contestatorul A., în calitate de judecător la Judecătoria Slatina, a participat la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat la data 03.04.2016 și a obținut media generală 8,775 fiind clasat, însă, peste limita locurilor scoase la concurs pe cele două grade de jurisdicție și pe materii. Prin Hotărârea nr. 420 din 26 aprilie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 cu modificări și completări.

Ulterior, contestatorul s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu o cerere de validare a rezultatului final pe care l-a obținut la concursul de promovare, precum și cu o cerere de promovare a sa prin recunoașterea gradului profesional de tribunal (promovare pe loc), conform art. 28 alin. (2) din Regulamentul de concurs. Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, (100 de locuri la tribunale), locuri stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 28 ianuarie 2016, reținându-se că, în ceea ce privește promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, ordonatorii de credite sunt distincți, iar în cazul promovării pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată, în plus față de finanțarea locurilor, și de faptul că judecătorii și procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură. Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat prezenta acțiune, considerând discriminatorii dispozițiile legale care reglementează organizarea și desfășurarea acestui concurs. Cu privire la excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pe cale de întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată. Hotărârile prevăzute de alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători. Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că pentru a putea fi atacată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să vizeze cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. În cauza de față, prin Hotărârea nr. 585 din 26 mai 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea contestatorului prin care acesta solicita validarea rezultatului final obținut la concurs și promovarea sa pe loc prin recunoașterea gradului profesional de tribunal. Deși memoriul contestatorului a fost formulat ulterior validării rezultatelor concursului, hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii vizează cariera de judecător a contestatorului și dreptul acestuia de a participa la concurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare. Pe fondul contestației formulate, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete, iar concursul se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii. Conform art. 45 din lege, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 cu modificări și completări, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv locurile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.

Art. 4 alin. (2<SUP>2</SUP>)din același act normativ, prevede că în cazul promovării pe loc, posturile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului. Față de aceste dispoziții legale, în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului de promovare din 3.04.2016 și a respins solicitările de recunoaștere a gradului profesional pentru magistrații clasați în afara numărului de locuri aprobate pentru promovarea pe loc, cum este și cazul contestatorului A.

Principala critică invocată de contestator este existența unui tratament discriminatoriu cu privire la forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor în raport de modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților.

Regulamentul concursului, care transpune dispozițiile art. 45 din Legea nr. 303/2004, este un act administrativ care nu a fost anulat și care își produce efectele juridice, iar scoaterea la concurs a unor posturi pentru promovarea pe loc separat de posturile vacante efectiv în sistem la nivelul instanțelor superioare implică un efort bugetar suplimentar, astfel că pentru organizarea concursului de promovare pe loc este necesară asigurarea în prealabil a finanțării necesare de către ordonatorii principali de credite, respectiv Ministerul Justiției.

Referitor la pretinsa discriminare în raport de statutul personalului asimilat judecătorilor și procurorilor, se reține că noțiunea de ..discriminare" este definită de art. 2 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex. orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă. infectare HIV. apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea. înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării. în condiții de egalitate, a drepturilor omului și ă libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Alin. 3 al aceluiași articol exclude conceptului de discriminare, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite la alin. (1), față de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

În lumina dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, tară ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și tară ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare.

În cazul judecătorilor și procurorilor, finanțarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcții de execuție este atributul ordonatorilor principali de credite, Ministerul Justiției și Ministerul Public, care pot comunica Consiliului Superior al Magistraturii un număr limitat de locuri pentru concurs, din rațiuni bugetare, în timp ce în privința promovării personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, ordonatorii de credite sunt distincți, fiecare apreciind în funcție de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.

În consecință, din considerentele sus prezentate, rezultă că pretinsa discriminare invocată de contestator își are izvorul în conținutul unor norme legale iar înlăturarea aplicabilității acestora și înlocuirea cu prevederi cuprinse în alte acte normative referitoare la promovarea altor categorii socio-profesionale ar contraveni principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 4.12.2008 s-a statuat că dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, prin admiterea prezentei contestații s-ar ajunge la refuzarea aplicării unor dispoziții legale în vigoare, cu motivarea că acestea sunt discriminatorii, contrar celor statuate de Curtea Constituțională în decizia mai sus menționată.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.