ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2016

Decizia nr. 3124/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13.06.2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Slatina a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 585 din data de 26.05.2016, prin care s-a respins contestația împotriva soluției de respingere a participării sale la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 3.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 42 din 21.01.2016 și nr. 92 din 28.01.2016.

În motivarea contestației, petenta a arătat că a participat la concursul pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 3.04.3016, organizat în baza Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 42 din 21.01.2016, pentru a obține gradul profesional de tribunal, prin promovare pe loc, la disciplina dreptul muncii și a fost notată cu 9,22 (8,40 la proba teoretică și 9,50 la proba practică).

Consideră petenta că recunoașterea gradului profesional de tribunal se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia dreptul muncii la concurs, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 92/2016, dat fiind faptul că, oricum nota obținută este superioară mediei generale 7, impusă de art. 27 alin. (2) al Regulamentului de concurs.

Ceea ce contează pentru validarea rezultatului este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 al Regulamentului de concurs, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii, personal care este asimilat magistraților, inclusiv sub acest aspect.

Dat fiind faptul că promovarea pe loc nu presupune a priori existența unor locuri vacante la institutele/parchetele superioare, apreciază contestatoarea că i-a fost creat un regim de promovare dezavantajos, discriminatoriu prin comparație cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, al căror statut îl copiază pe cel al magistraților.

Astfel, este vorba de o discriminare de jure ce constă în a trata diferit cele două categorii de persoane sau situații atunci când nu există nicio distincție relevantă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 29.09.2016 intimatul C.S.M. a invocat excepția de conexitate cu Dosarul nr. x/14/2016, aflat pe rolul instanței supreme și excepția inadmisibilității contestației raportat la natura juridică a actului contestat și la procedura specială incidentă.

Pe fond, a arătat intimatul că pronunțarea unor hotărâri de către instanța de judecată prin care s-ar constata existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, ar pune în discuție legitimitatea puterii judecătorești de a interfera în competențele legislatorului, prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative și instituirea aplicării altora, fiind deci încălcat principiul separației puterilor în stat.

În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 04.12.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a constatat că dispozițiile O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, admiterea prezentei contestații ar însemna ca instanța să refuze aplicarea art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, considerând că acestea sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative referitoare la promovarea altor categorii socio-profesionale, ceea ce ar contraveni principiului constituțional al separației puterilor în stat.

De asemenea, nu trebuie ignorată discriminarea ce ar decurge dintr-o posibilă acceptare a argumentelor contestatoarei, pentru candidații înscriși la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție, în cazul cărora obținerea gradului profesional ar fi supusă unei duble cerințe, respectiv obținerea unei note minime și încadrarea în numărul de posturi scoase la concurs, în condițiile în care subiectele sunt identice la cele două forme de promovare.

Contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 585/2016 prin care rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție organizat la data de 03.04.2016 au fost validate și a fost respinsă cererea acesteia de recunoaștere a gradului profesional de tribunal.

Cererea contestatoarei este nefondată, având în vedere clasarea acesteia în afara numărului de locuri aprobate pentru promovarea pe loc.

Nu poate fi reținută susținerea ca pentru validarea rezultatului obținut la concurs contează doar îndeplinirea condițiilor de notare, câtă vreme potrivit art. 1 din Regulamentul de concurs, promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curți de apel, se face numai prin concurs, organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de C.S.M.

Totodată, art. 4 alin. (2) din același regulament stabilește că posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv cele pentru promovarea pe loc se stabilesc de C.S.M., în mod distinct, iar art. 4 alin. (2

2

) prevede că la promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul. Numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către C.S.M., ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului.

Principala critică invocată de contestatoare este existența unui tratament discriminatoriu cu privire la forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor în raport de modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților.

Regulamentul concursului, care transpune disp. art. 45 din Legea nr. 303/2004, este un act administrativ care nu a fost anulat și care își produce efectele juridice, iar asupra constituționalității dispozițiilor prevederilor legale pentru a căror punere în executare a fost adoptat acest regulament, nu are competență a se pronunța instanța de judecată, ci Curtea Constituțională.

De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 04.12.2008 s-a statuat că dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, prin admiterea prezentei contestații s-ar ajunge la refuzarea aplicării unor dispoziții legale în vigoare, cu motivarea că acestea sunt discriminatorii, contrar celor statuate de Curtea Constituțională în decizia mai sus menționată.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2016.