ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3362/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea actului administrativ nr. MS/FD/896 din 14 03 2013 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate dat în soluționarea plângerii nr. 649 din 27 02 2013 formulate împotriva datelor transmise în format electronic din 31.01.2013 și având ca obiect datele privind contribuția clawback cu consecința admiterii plângerii formulate împotriva notificării din 31.01.2013.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 145 din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și a anulat notificarea nr. x din 31 ianuarie 2013 emisă de pârâtă și actul administrativ nr. MS/FD/896 din 14 martie 2013 de soluționare a contestației.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 145 din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat, se arată, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de fond că notificarea contestată trebuia să cuprindă consumul de medicamente și nicidecum valoarea consumului de medicamente, deoarece însuși legiuitorul deosebește consumul de medicamente(care este exprimat în număr de cutii, bucăți, pastile, etc) de valoarea acestui consum(care înseamnă o exprimare valorică a consumului).

În ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la faptul că autoritatea emitentă a determinat valoarea consumului nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuție, ci prin raportare la valoarea de decontare a medicamentelor, care include adaosurile distribuitorilor en-gros și farmaciilor, recurenta a arătat, în esență, că valoarea finală a adaosurilor comerciale este rezultatul raporturilor comerciale stabilite între producătorii de medicamente și distribuitori, respectiv distribuitori și farmacii și, prin urmare, procentul de adaos stabilit efectiv în cadrul raporturilor comerciale nu poate controlat și nici determinat de către autoritatea recurentă.

Apărările intimatei A. SA

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.10.2015, intimata a răspuns criticilor formulate în recurs, subliniind legalitatea sentinței din perspectiva comunicării nelegale a valorii consumului de medicamente și a determinării acestei valori a consumului ca fiind valoarea de compensare.

În esență, a arătat că distincția dintre consumul de medicamente și valoarea consumului rezultă atât din dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cât și din prevederile art. 67 lit. h) din Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin H.G. nr. 1389/2010.

Referitor la determinarea valorii consumului ca fiind valoarea de compensare a prețului final al medicamentelor a arătat că niciun text al O.U.G. nr. 77/2011 nu susține o astfel de interpretare, recurenta având la dispoziție toate datele necesare pentru a transmite consumul de medicamente exprimat cantitativ pe toate canalele de distribuție și, implicit, procentul de compensare care a fost aplicat.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 septembrie 2017 s-a admis in principiu recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 145 din data de 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea notificării prin care i-au fost comunicate valoarea procentului "p" pentru trimestrul IV 2012 de 13% și consumul de medicamente pretins înregistrat în trimestrul IV 2012 suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției, invocând, în esență, următoarele motive de nelegalitate:

- lipsa calității Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în raportul juridic fiscal, dat fiind faptul că pârâta este o instituție publică de interes național care colectează contribuțiile privind asigurările de sănătate ale persoanelor fizice, în timp ce contribuțiile de natură fiscală sunt colectate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, situație în care, în opinia reclamantei, întreaga procedură de notificare și de calcul a contribuției este vădit nelegală;

- din datele și informațiile cuprinse în notificare nu este posibilă verificarea medicamentelor pretins consumate, baza de impozitare determinându-se în urma unor raportări ale unor persoane terțe, raportări validate fără ca plătitorul contribuției clawback să poată verifica sumele sau procedura de raportare, situație în care apreciază că întregul sistem de calcul al contribuției clawback este vădit netemeinic și nelegal;

- în baza de impozitare comunicată prin notificare este inclusă TVA, contrar deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013;

- în raport de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, procentul "p" ar trebui să fie aplicat la consumul aferent prețului de vânzare al celui care achită contribuția, iar nu la "prețul de raft", respectiv la prețul practicat de către farmacii, situație în care baza de impozitare asupra căreia se raportează calculul contribuției clawback cuprinde atât adaosul distribuitorului en-gros cât și adaosul farmaciilor;

Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea notificării, analizând și reținând doar motivele de nelegalitate referitoare la calitatea recurentei Casa Națională de Asigurări de Sănătate în raportul juridic fiscal, respectiv modalitatea de calcul a contribuției prin raportare la consumul de medicamente și la vânzările fiecărui plătitor de contribuție, iar nu la valoarea consumului și prin raportare la valoarea de decontare a medicamentelor, fără a fi analizate și celelalte motive de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată.

Procedând astfel, prima instanță nu a lămurit pricina sub toate aspectele referitoare la legalitatea și temeinicia actelor contestate în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cerere, situație în care, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu răspunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind de natură să producă părții reclamante o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la critica vizând distincția dintre "consumul de medicamente" și "valoare consumului de medicamente", Înalta Curte constată că art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportată, potrivit legii, din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 nu rezultă că legiuitorul delegat a înțeles să distingă între consumul de medicamente și valoarea acestui consum, unul din elementele formulei de calcul a contribuției fiind consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea consumului.

Dacă s-ar accepta interpretarea dată de judecătorul fondului, în sensul comunicării consumului de medicamente sub aspect cantitativ, s-ar ajunge la imposibilitatea stabilirii procentului "p", în condițiile în care în cuprinsul formulei prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 ar fi unități de lucru diferite (număr cutii și sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial) ceea ce ar face imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Referitor la aplicarea la calculul procentului "p" a prețului de vânzare, cu includerea adaosului distribuitorilor, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 modificat prin O.U.G. nr. 110/2011, "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență."

În același sens, la art. 3 din Ordonanța sus arătată, se prevede că:

(1) Contribuția trimestriala se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestriala prevăzuta la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011."

În cuprinsul alin. (2) se prevede formula de calcul a procentului "p", în funcție de CTt (consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății) și BAt (bugetul aprobat trimestrial aferent medicamentelor suportate din aceleași fonduri, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat).

Prin art. 3 1 din același act normativ, începând cu trimestrul I al anului 2012, a fost modificată formula de calcul a taxei claw-back, în sensul că baza de calcul a contribuției datorate în temeiul acestui act normativ este reprezentată de valoarea consumului de medicamente comercializate de un anumit contribuabil, suportată din Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate și din bugetul Ministerul Sănătății, valoare egală cu valoarea decontată, în funcție de categoria din care face parte medicamentul, iar prețul de referință, precum și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător ci și alte adaosuri comerciale, inclusiv TVA.

Dispozițiile art. 3 1 din O.U.G. nr. 77/2011 au formulat obiectul excepției de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional statuând, prin Decizia nr. 39/2013 că dispozițiile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale numai în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată", celelalte alineate ale art. 3 1 fiind apreciate ca fiind constituționale.

Referitor la includerea adaosurilor comerciale la calculul procentului "p" a prețului de vânzare, Curtea Constituțională, printr-o jurisprudență bogată (în acest sens, Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, 245 din 21 mai 2013, 484 din 25 septembrie 2015) a statuat că "în ceea ce privește întinderea și modul de calcul al taxei, Curtea a reținut că aceasta este datorată trimestrial și se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora, potrivit art. 3 din ordonanța de urgență" (dec 245/2013).

De asemenea, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, instanța de contencios constituțional a reținut în cuprinsul § 37 din decizie că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). în aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. în acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus".

Or, forța obligatorie ce însoțește dispozitivul se aplică și considerentelor deciziei Curții Constituționale, instanțele de judecată urmând să aplice prevederile legale potrivit deciziei Curții Constituționale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în virtutea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată, în temeiul art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, în baza art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării, ținând seama de dezlegările date în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 145 din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2017.