ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3267/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.04.2016, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Corpul de Control al Ministrului, anularea soluției pârâtului cu privire la cercetarea disciplinară a inspectorilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului în legătură cu soluționarea lucrării nr. 56976/422/E/2015 și, pe cale de consecință, să se dispună cercetarea disciplinară a respectivilor inspectori, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză la data de 21.06.2016, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 privind personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Prin sentința civilă nr. 2562 din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 303/2004, formulată de reclamant, a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, a respins acțiunea formulată de reclamantul BEJ A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin Corpul de Control al Ministrului Justiției, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul BEJ A., cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

În motivarea recursului declarat se arată că instanța de contencios administrativ și fiscal a dispus în mod greșit respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de către reclamantă cu privire la dispoziile Legii nr. 303/2004 aflate în contradictoriu cu prevederile art. 125 și 132 din Constituția României.

Arată recurentul că, raportat la aspectele de legalitate incidente în cauză, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de fond respinge ca inadmisibilă excepția de neconstitutionalitate în situația în care apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recurentul apreciază, referitor la faptul că dispozițiile neconstituționale trebuie să aibă o legătură cu soluționarea cauzei, că această condiție este îndeplinită, întrucât prin admiterea excepției de neconstituționalitate s-ar modifica statutul personalului asimilat judecătorilor și procurorilor.

Subliniază recurentul că trebuie lămurit statutul persoanelor din cadrul Corpului de Control al Ministerului de Justiție și sub aspectul răspunderii profesionale a acestora și implicit al cercetării lor disciplinare, aspect ce are legătură directă în cauza de față, întrucât s-a solicitat de către reclamantă cercetarea disciplinară a membrilor Corpului de Control sub aspectul exercitării îndatoririlor de serviciu cu rea credința cu referire la activitatea profesională a acesteia.

Precizează recurentul că este necesar a se lămuri dacă statutul personalului asimilat judecătorilor și procurorilor este același cu cel al magistraților și astfel ei vor fi cercetați sub aspect disciplinar tot de către Consiliul Superior al Magistraturii, așa cum se întamplă în cadrul magistraților judecători și procurori care înfăptuiesc activitatea de justiție în sensul ei propriu, sau fie de Comisia de Disciplină din cadrul Ministerului Justiției, fie de către un organism special, având în vedere că în componența personalului asimilat judecătorilor și procurorilor intră și alte persoane care nu au statutul de magistrați, așa cum este cazul membrilor din Corpul de Control al Ministerului de Justiție.

Mai arată recurentul că se impune lămurirea răspunderii disciplinare a personalului asimilat și raportat la ceilalți membri care nu au statutul de magistrați, respectiv nu se bucură de inamovibilitatea judecătorilor și stabilitatea procurorilor recunoscută de către legea fundamentală, dar cu toate acestea beneficiază de statutul acestora, deși nu înfăptuiesc activitatea de justiție.

Se mai arată în motivele de recurs că se impune sesizarea Curții Constituționale cu privire la problema dacă un judecător sau procuror poate să lucreze într-un organism guvernamental sub autoritatea ministrului justiției fără a-i încălca statutul de inamovibilitate și stabilitate prevăzute la nivel fundamental de dispozițiile art. 125 și 132 din Constituția României.

Recurentul apreciază că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece excepția de neconstitutionalitate a fost invocată într-un litigiu aflat deja pe rolul unei instanțe judecătorești, anume dosar nr. x/2016, aflat spre soluționare pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, litigiu ce are ca obiect anulare act administrativ, respectiv anularea rezoluției Corpului de Control din cadrul Ministerului de Justiție cu privire la cercetarea disciplinară a inspectorilor judiciari, magistrații Eucarie Nicoleta Ecaterina și Sterschi Florena Esther, referitor la soluționarea lucrării nr. 56976/442/E/2015 și, pe cale de consecință, dispunerea cercetării disciplinare a celor doi inspectori în conformitate cu dispozițiile legale.

De asemenea, consideră recurentul că este îndeplinită și condiția prevăzută de alin. (1) teza a II-a, aceea a contestării neconstituționalității unei legi în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că reclamanta a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare, sub aspectul faptului că prevederile referitoare la statutul personalului asimilat judecătorilor și procurorilor contravin dispozițiilor art. 125 și 132 din Constituția României, care prevăd expres statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu dispozițiile art. I din Legea nr. 303/2004, care definesc faptul că magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători și procurori, și nu de către un personal care este în parte subordonat administrativ puterii executive.

Arată recurentul că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este contrară prevederilor alin. (2) sau 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția fiind invocată de către una dintre părțile cauzei, respectiv reclamanta, iar, în ceea ce ține de faptul să nu fi fost deja declarate neconstituționale prevederile legale printr-o altă decizie a Curții Constituționale, acesta precizează că Decizia nr. 262/2016, prin care se admite excepția de neconstituționalitate privind art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu are același obiect ca cea din cauza de față.

Recurentul solicită, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza finală din Legea nr. 47/1992, să se admită recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2562/2016, pronunțată la data de 12.09.2016 de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2016, iar, pe cale de consecință, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor Legii nr. 303/2004.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul reiterează sub o altă formă argumentele prezentate în fața instanței de fond, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentului, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 privind personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile criticate ale Legii nr. 303/2004, respectiv cele privind personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, nu sunt aplicabile în speță, întrucât inspectorii din cadrul Corpului de Control al Ministrului Justiției împotriva cărora s-a formulat plângere de către reclamant nu au calitatea de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, ci sunt procurori detașați la Ministerul Justiției, care pe perioada detașării își păstrează calitatea de magistrat, conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 303/2004:

"(1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detașarea judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituții, precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale." (-)

(3) În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești."

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond împrejurarea că inspectorii din cadrul Corpului de Control la Ministrului Justiției sunt procurori detașați la Ministerul Justiției și, în virtutea art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, își păstrează calitatea de procurori, angajarea răspunderii lor disciplinare fiind făcută în condițiile Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 317/2004, nefiind aplicabil O.M.J nr. 1483/C/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției.

În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004:

"(1) În cazurile în care ministrul justiției, (...) sunt titulari ai acțiunii disciplinare, aceștia pot sesiza Inspecția Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori."

În condițiile în care în cauză se pune în discuție activitatea celor doi inspectori care au calitatea de procurori detașați la Ministerul Justiției, în temeiul art. 58 din Legea nr. 303/2004 și având în vedere că din interpretarea prevederilor anterior enunțate rezultă că legiuitorul lasă la latitudinea ministrului justiției, ca titular al acțiunii disciplinare, decizia de sesizare a Inspecției Judiciare în legătură cu abaterile judiciare săvârșite de judecători și procurori, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză cu privire la categoria personalului de specialitate asimilat nu are legătură cu soluționarea cauzei și nu este de natură să conducă la soluționarea cauzei sau să determine soluția în această cauză, astfel cum în mod corect a apreciat și Curtea de Apel București în sentința pronunțată și recurată de reclamant.

Prin urmare, în mod corect a apreciat curtea de apel că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind astfel justificată soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 42/1992.

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul nu aduce argumente de nelegalitate a sentinței recurate, înțelegând să reitereze argumentele formulate în fața instanței de fond în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul BEJ A. împotriva sentinței civile nr. 2562 din 12 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.