ÎCCJ, Decizia nr. 2/2021

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată sub n.1/P/2017 pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzută de art. 99 lit. m), k), h) și t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Soluția instanței de disciplină Prin Hotărârea nr. 4P din 26 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a admis în parte acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, sancțiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) și k) din aceeași lege.

Hotărârea pronunțată în recurs de Completul de 5 judecători Prin Decizia nr. 31 din 19 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva hotărârii menționate la pct. 2.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei menționate la pct. 3, recurentul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, formulând criticile arătate în continuare. Prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituțională a reținut că a fost constituit nelegal completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care a pronunțat inclusiv decizia civilă nr. 31/2018. În considerentele deciziei (pct. 190-191), se menționează că, odată cu transformarea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție dintr-o entitate administrativă într-una jurisdicțională (începând cu Hotărârea nr. 3/2014), prin aceea că a decis legala compunere a instanței, a fost afectat dreptul la un proces echitabil, în componentele sale referitoare la imparțialitatea instanței și tribunal stabilit prin lege. Revizuentul susține că, în raport de considerentele menționate, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) cu referire la art. 991 din Legea nr. 303/2004 Cu referire la buna desfășurare a activității de judecată și a realizării actului de justiție, se invocă dispozițiile art. 124 alin. (1)-(3) din Constituție, art. 2 alin. (3) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 304/2004, art. 3 alin. (1)-(3), art. 7 și art. 9 alin. (1)-(2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, art. 6 alin. (1) teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 alin. (2) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar, în ceea ce privește limitele răspunderii disciplinare, sunt invocate dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum și dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Concluzionează revizuentul că, atâta vreme cât o cauză nu a fost soluționată definitiv, nu se poate aprecia asupra caracterului grav al încălcării normelor de drept material sau procesual, eventualele consecințe asupra drepturilor părților putând fi constatate doar după epuizarea căilor de atac. În caz contrar, s-ar aduce atingere dispozițiilor constituționale care consacră principiul independenței judecătorului, precum și cel care prevede că hotărârile judecătorești sunt supuse numai controlului judiciar, în condițiile legii. În cadrul procedurii disciplinare pot fi supuse verificării doar aspectele asupra cărora instanța nu s-a pronunțat în nici un mod, cum ar fi aplicarea eronată a textelor de lege în raport cu situația de fapt, nerespectarea normelor de competență etc., iar nu și modul cum au fost administrate probele în condiții de contradictorialitate ori motivarea hotărârii, care fac obiectul căilor de atac puse la dispoziție de legiuitor și exercitate de părțile în litigiu. Referitor la urmarea imediată a faptei magistratului, legiuitorul nu condiționează existența abaterii disciplinare de producerea rezultatului, și anume vătămarea unei persoane, care ar putea consta din cauzarea unui prejudiciu de natură patrimonială sau nepatrimonială unei persoane, ci doar de posibilitatea producerii unui asemenea rezultat. În ceea ce privește latura subiectivă, intenția cu care magistratul încalcă normele de drept material sau procesual poate fi atât directă, cât și indirectă, iar culpa poate fi simplă sau cu prevedere. Elementul material al abaterii disciplinare este conturat de considerentele de la pct. 145-148, 156, 157-158, 161, 166-171, 173-175, 177-178, 187-193 din Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018.

Întâmpinarea formulată de intimat Intimatul Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității cererii de revizuire și excepția inadmisibilității cererii de revizuire. În susținerea excepției tardivității, intimatul argumentează că cererea de revizuire, depusă la 5 noiembrie 2020, a fost introdusă cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., calculat de la 29 noiembrie 2018, când Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Cu referire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, se arată că judecătorii care au pronunțat decizia atacată nu au fost sancționați disciplinar pentru a fi incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale În dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 7 decembrie 2020, revizuentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Prin încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2004 privind C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți În temeiul art. 248 alin. (2), în circumstanțele cauzei deduse judecății, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire. 1. Asupra admisibilității cererii de revizuire În temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., analizând cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., în raport de criticile formulate de revizuent și argumentele intimatului în susținerea inadmisibilității revizuirii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii pentru considerentele arătate în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății. În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., conform cărora: "Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză." Din economia dispozițiilor citate, rezultă că prima dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în existența unei sancțiuni disciplinare definitive aplicate judecătorului care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. În absența îndeplinirii acestei prime condiții nu se poate trece la analiza condițiilor subsecvente referitoare la aplicarea sancțiunii numai pentru abaterea constând în exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență și la relația de dependență dintre abaterea săvârșită și soluția materializată în hotărârea a cărei revizuire se cere. Or, în speță, prin cererea de revizuire nu este invocată ipoteza vizată de motivul de revizuire, nefiind indicată existența unei sancțiuni disciplinare definitive aplicate vreunuia dintre judecătorii care au făcut parte din Completul de 5 judecători care a pronunțat decizia atacată. Opiniile exprimate de revizuentul cu privire la săvârșirea de către judecători a unei abateri disciplinare, opinii întemeiate pe Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, nu fac dovada îndeplinirii condiției de admisibilitate a cererii de revizuire vizând existența unei sancțiuni disciplinare definitive aplicate judecătorului care a pronunțat hotărârea atacată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.. 2. Asupra excepției tardivității cererii de revizuire Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția tardivității cererii de revizuire în raport cu termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., calculat de la publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018. Conform art. 511 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.: "Art. 511. - (1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea prin care a fost sancționat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare disciplinară." În speță, însă, pentru considerentele arătate la pct. II.1, s-a reținut că nu există o hotărâre prin care să fi fost sancționat disciplinar definitiv vreunul dintre judecătorii care au făcut parte din completul care a pronunțat decizia atacată. Or, în absența hotărârii de sancționare disciplinară, nu există un reper temporal pentru a se putea proceda la verificarea respectării termenului de revizuire prevăzut de dispozițiile citate. Pe cale de consecință, nu se poate aprecia cu privire la excepția tardivității invocată de intimat prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, indicată de revizuent în susținerea motivului de revizuire, dar care nu reprezintă actul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.