ÎCCJ, Decizia nr. 171/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 14P din 2 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A..

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut că prin sesizarea înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 20 decembrie 2018 sub nr. x/2018, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție a solicitat efectuarea de verificări cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și c) din Legea nr. 303/2004, respectiv manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu față de colegi, fapte săvârșite de către procurorul A..

În cadrul verificărilor efectuate cu privire la aspectele sesizate, inspectorii judiciari desemnați s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la situația de fapt, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că pârâta procuror A. și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, în perioada 1 decembrie 2010 - 1 decembrie 2018, iar în intervalul 3 martie 2014 - 23 octombrie 2018 a ocupat prin delegare/numire funcția de procuror șef al Serviciului de combatere a corupției în justiție din cadrul secției de combatere a corupției - Direcția Națională Anticorupție.

La data de 31 octombrie 2018, procurorul A. a emis rechizitoriul în cauza nr. x/P/2016 a Direcției Naționale Anticorupție, prin care a dispus trimiterea în judecată a 15 inculpați, clasarea față de 7 suspecți și inculpați și renunțarea la urmărirea penală față de un suspect.

În procedura de verificare a legalității și temeiniciei actului procedural menționat, prin ordonanța nr. x/II-1/2018 din data de 9 noiembrie 2018, procurorul șef al secției de combatere a corupției, B., a dispus: infirmarea în totalitate a dispoziției de trimitere în judecată a celor 15 inculpați formulată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 31 octombrie 2018 și clasarea cauzei față de aceștia; infirmarea în totalitate a dispoziției de renunțare la urmărirea penală față de un suspect și clasarea cauzei față de acesta; menținerea dispoziției de clasare dată prin rechizitoriul respectiv.

La data de 24 noiembrie 2018 pe pagina online https://www.x.ro au apărut public pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție.

În aceste circumstanțe, la data de 29 noiembrie 2018, procurorul pârât A., a transmis de pe emailul său x@x.ro procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - structura centrală și structurile teritoriale, următorul mesaj:

"Dragi colegi, având în vedere că mai mulți procurori m-au întrebat ce este cu această speță, relaționată cu hotărârea mea de a pleca din DNA, vă las să judecați singuri, întrucât funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale,

În rest, mulțumesc tuturor colegilor cu care am lucrat, a fost o plăcere și onoare să îmi desfășor activitatea aici și vă urez succes în continuare, cu încrederea că această instituție este încă tânără și mai are multe de realizat! A.".

La acest mesaj a fost atașat rechizitoriul nr. x/2016 întocmit de pârâta procuror la data de 31 octombrie 2018.

Ulterior acestor evenimente, procurorul șef al secției de combatere a corupției, B., prin referatul nr. x/1-3/29 noiembrie 2018, a sesizat conducerea Direcției Naționale Anticorupție, solicitând "să se aprecieze cu privire la măsurile care se impun", pe considerentul că mesajul transmis de către pârâta procuror A. reprezintă o manifestare care aduce atingere onoarei sau probității profesionale sau prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu. La referatul respectiv, procurorul B. a atașat și articolul din data de 24 noiembrie 2018 publicat pe pagina online https://www.x.ro "EXCLUSIV: Șefii serviciului secret al MAI tocau pe petreceri, băuturi și parfumuri de lux banii destinați descoperii faptelor de corupție/SURSE ce conține rechizitoriul infirmat al procuroarei A.", apreciind că au fost făcute publice pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 octombrie 2018, în condițiile în care acest document nu era public. Acest referat a fost însușit de conducerea Direcției Naționale Anticorupție, care a sesizat Inspecția Judiciară la data de 20 decembrie 2018.

La data 10 decembrie 2018, procurorul A. a formulat o plângere, în temeiul dispozițiilor art. 336 alin. (1) și art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. x/II-1/2018 emisă de procurorul șef al secției de combatere a corupției, B., prin care fusese infirmat rechizitoriul nr. x/2016. Prin ordonanța nr. x/C2/2018, din data de 28 decembrie 2018, procurorul șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție, C., a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de procurorul A., soluția fiind comunicată acesteia.

La data de 8 ianuarie 2019 procurorul A. a formulat plângere, în temeiul 340 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., art. 21 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, împotriva ordonanței nr. x/II-1/2018 din data de 9 noiembrie 2018 emisă de procurorul șef al secției de combatere a corupției, B., la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conținutul acestei plângeri, pârâta procuror a menționat, printre altele, că "în speță este vorba de infirmarea și clasarea cauzei de către un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat și care nu a susținut niciun examen pentru obținerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcției manageriale exercitate, versus procurorul care a efectuat întreaga urmărire penală, procuror care a promovat 2 examene de obținere a gradului profesional (corespunzătoare tribunalelor și respectiv, curților de apel)." Aceste mențiuni au atras sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare, în sensul că ar reprezenta o apreciere "cu privire la lipsa de profesionalism a domnului procuror B.".

Prin Încheierea nr. 68 din data de 14 februarie 2019 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus respingerea plângerii menționate, ca inadmisibilă.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cu unanimitate, a reținut următoarele:

I. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Astfel, transmiterea unui email cu conținut axiomatic și mențiunile cu caracter general cu privire la cariera magistraților, făcute în cuprinsul mesajului transmis, nu constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, neputându-se reține că pârâta procuror a încălcat standardele de conduită universal acceptate.

Faptul că procurorul ierarhic superior s-a simțit lezat de afirmația pârâtei procuror din mesajul transmis colegilor, referitoare la faptul că "funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale", deși pârâta nu a făcut trimitere la persoana acestuia și nu a făcut aprecieri cu privire la pregătirea sa profesională, nu conduce în mod automat la înscrierea conduitei pârâtei într-o manifestare care aduce atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu.

Pe de altă parte, argumentele pârâtei procuror, care au stat la baza motivării plângerii formulată în temeiul art. 340 din C. proc. pen., de asemenea, nu pot constitui manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale, cu atât mai mult cu cât Inspecția Judiciară a scos din context parag. ce a fost atribuit pârâtei, ca fiind o acțiune ce s-ar încadra în latura obiectivă a abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, secția a constatat că singura dovadă ce ar putea contura abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 este transmiterea de către pârâta procuror către toți colegii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a unui email conținând un mesaj scris la care era atașat rechizitoriul nr. x/2016, la dosar neexistând dovada publicării de către pârâtă, în rețeaua de intranet a Direcției Naționale Anticorupție a acestui rechizitoriu.

În plus, și sesizarea Inspecției Judiciare de către Direcția Națională Anticorupție a avut în vedere tot aceeași împrejurare, respectiv a transmiterii unui email de către pârâtă.

Totodată, sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare din data de 11 martie 2019, în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j), s)-a făcut pentru transmiterea de către pârâta procuror către toți colegii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a unui email conținând un mesaj scris la care era atașat rechizitoriul nr. x/2016.

În aceste condiții, este inexplicabilă și fără corespondent în actele dosarului acțiunea reținută în sarcina pârâtei procuror de către Inspecția Judiciară, respectiv cea a publicării în rețeaua de intranet a Direcției Naționale Anticorupție a rechizitoriului nr. x/P/2016.

În analizarea acestei abateri disciplinare, secția a constatat că rechizitoriul nr. x/2016 a fost infirmat prin ordonanța nr. x/II/1/2018, la data de 9 noiembrie 2018, de către procurorul șef al secției de combatere a corupției, B.

La aceeași dată, un exemplar al ordonanței a fost comunicat la cabinetul procurorului șef direcție, respectiv doamnei procuror șef D., iar la data de 23 noiembrie 2019 părților din dosar.

Secția a constatat că, înainte de infirmarea soluției, respectiv la data de 31 octombrie 2018, procurorul șef al secției de combatere a corupției, B., competent în verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului menționat anterior, a întocmit un referat și a solicitat exprimarea unor opinii juridice de către conducerea Direcției Naționale Anticorupție.

În acest sens, au fost exprimate opinii de către E., procuror șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție, F., procuror șef secție judiciară și C., procuror șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție.

La data de 9 noiembrie 2018, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, D., i-a transmis pârâtei un mesaj tip SMS cu următorul conținut "Am primit azi ordonanța de infirmare. Am cerut încă o opinie. Aștept și un punct de vedere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".

La data de 24 noiembrie 2018, pe pagina online https://www.x.ro, au apărut pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 al DNA din data de 31 octombrie 2018, în condițiile în care acest document nu era public .

În aceste împrejurări, la data de 26 noiembrie 2018, pârâta procuror a formulat o cerere către procurorul șef al secției de combatere a corupției prin care, printre altele, a solicitat comunicarea unui exemplar al ordonanței de infirmare, în considerarea faptului că a aflat din presă despre infirmarea rechizitoriului .

De menționat este faptul că, anterior formulării acestei cereri, pârâta a purtat o corespondență scrisă cu G., consilierul procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, aceasta din urmă sfătuind-o să formuleze o cerere scrisă pentru a i se comunica ordonanța de infirmare, având în vedere că a aflat din spațiul public de infirmarea rechizitoriului.

Ulterior, la data de 27 noiembrie 2018, ordonanța de infirmare a rechizitoriului a fost publicată în integralitatea ei pe site-ul "x.ro", fiind atașată articolului:

"A. a vrut să destructureze serviciul secret al Internelor, a fost infirmat în totalitate de șeful ei. Procurorul B. i-a făcut praf "opera" lui A.. "Nu există probe că inculpații și-au însușit bani sau bunuri... O persoana care urmărește să-și delapideze unitatea nu prezintă documente justificative reale". Clasare a primit și ex ministrul de interne H. (Ordonanța)".

Pornind de la discuțiile generate în spațiul public de publicarea ordonanței de infirmare a rechizitoriului, pârâta procuror, la data de 29 noiembrie 2018, cu o zi înainte de încetarea activității la Direcția Națională Anticorupție, a transmis de pe e-mailul său x@x.ro tuturor colegilor din cadrul DNA - structura centrală și teritorială un mesaj în care le solicita să judece singuri o speță (rechizitoriul nr. x/2016-DIPI-2 pe care l-a atașat), care i-a fost infirmată de către procurorul șef al secției de combatere a corupției, B..

La acest mesaj a fost atașat și rechizitoriul nr. x/2016.

Având în vedere cronologia faptelor și contextul în care a fost transmis procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție rechizitoriul nr. x/2016 de către pârâta procuror, secția a constatat că sub raportul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, neputând fi reținută în sarcina pârâtei ca formă de vinovăție nici intenția, nici culpa, din moment ce aducerea la cunoștința unor persoane neautorizate a unor informații confidențiale sau care nu erau destinate publicității s-a produs nu prin acțiunea acesteia, ci anterior trimiterii rechizitoriului prin email, ele fiind aduse la cunoștința publicului prin apariția lor în mass-media.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, s-a reținut că latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune sau inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în conduita procurorului de a nu respecta obligațiile de natură administrativă prevăzute în legislația principală sau secundară ori în actele emise de conducerea parchetului în conformitate cu legea.

Inspecția Judiciară a reținut că pârâta A., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție la acel moment, și-a transferat, la datele de 6 noiembrie 2018 și 22 noiembrie 2018, de pe emailul de serviciu pe emailul personal, documente, printre care și cele legate de Dosarul nr. x/2016, încălcând, astfel, dispozițiile art. 1 - 4 din Ordinul nr. 81 din 25.04.2016, emis de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție.

Ordinul nr. 81/25.04.2016 a fost emis în dezvoltarea dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014 și vizează, în esență, protecția confidențialității datelor și informațiilor cuprinse în lucrările proprii, sub forma protecției fizice a documentelor și protecției împotriva diseminării neautorizate.

La data de 25 noiembrie 2020, secția a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenței pârâtei A. din luna noiembrie 2018 de pe adresa de e-mail x@x.ro și, pe cale de consecință, a respins solicitarea Inspecției Judiciare de încuviințare a probei cu înscrisuri, constând în listingul corespondenței electronice al pârâtei procuror.

În aceste condiții, acțiunea pârâtei procuror reținută de Inspecția Judiciară ca fiind elementul material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), nu este dovedită.

În plus, se poate constata că Inspecția Judiciară a extras o prezumție cu privire la conținutul documentelor transmise între cele două adrese de email, aparținând pârâtei procuror, din simpla denumire a fișierului transferat în atașamentul corespondenței electronice.

Secția a constatat că pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinară să întrunească elementele constitutive cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul produs, iar în ceea ce privește vinovăția, aceasta trebuie constatată în mod cert în baza probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, numai îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare și inexistența unei cauze de exonerare legitimează angajarea răspunderii disciplinare.

Pentru toate considerentele expuse anterior, secția a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtei A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Inspecția Judiciară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a făcut o prezentare concomitentă a celor două motive de casare, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004, care au făcut obiectul acțiunii disciplinare, susținând că secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând probele cu martori și cu înscrisuri administrate nemijlocit de către inspectorii judiciari în faza de cercetare disciplinară și în fața secției, fără a motiva înlăturarea acestora, și dând relevanță juridică doar unora din declarațiile date în instanță de procurorul pârât, direct interesat în a nu atrage asupra propriei persoane răspunderea disciplinară.

Incidența primului motiv atrage, pe cale de consecință, încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a susținut că afirmațiile menționate, în contextul postării așa zisului rechizitoriu, "ca să judece colegii că funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale" și persistența de a menționa deosebirea dintre "un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat și care nu a susținut niciun examen pentru obținerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcției manageriale exercitate, versus procurorul care a efectuat întreaga urmărire penală, procuror care a promovat 2 examene de obținere a gradului profesional (corespunzătoare tribunalelor și respectiv, curților de apel)", în cadrul depunerii plângerii împotriva soluției la instanță, nu au cum să nu se circumscrie laturii obiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, ca de altfel și laturii subiective, care este mai mult decât evidentă, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte rezultă atât din declarațiile persoanei vătămate - procurorul B., care a și formulat sesizarea, dar și a martorilor audiați, care susțin același lucru, respectiv că procurorul B. a fost foarte afectat de aceste afirmații referitoare la probitatea sa profesională.

În concluzie, procurorul A. a săvârșit abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, având o conduită ilicită față de colegul procuror B., de încălcare a obligațiilor stabilite prin legi și regulamente, respectiv art. 17, art. 18 pct. 1 și pct. 2 din Codul deontologic.

Mai mult decât atât, în conformitate cu Declarația privind etica judiciară de la Londra (2010), probitatea impune magistratului să se abțină de la orice comportament lipsit de tact și delicatețe și nu doar de la cel care este contrar legii.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, recurenta a susținut că procurorul A. nu avea dreptul să introducă un rechizitoriu pe Intranet, pe de o parte, iar pe de altă parte, ce a postat pe intranet la data de 29.11.2018 (fără să posteze și ordonanța de infirmare) nu era un rechizitoriu, confirmat de procurorul șef, scăzut din evidențele DNA și trimis la instanță, ci un document care fusese infirmat la data de 9.11.2018 și care nu mai conținea dispoziția de trimitere în judecată, întrucât se dispusese clasarea față de toate persoanele cercetate, fiind astfel un document nedestinat publicității, inclusiv față de procurorii DNA, care pe Intranet aveau acces la rechizitorii doar în condiții de publicitate ca orice altă persoană, pentru practica judiciară, după confirmarea, scăderea din evidențele DNA și trimiterea la instanță a dosarului, nerespectându-se astfel confidențialitatea lucrărilor și a altor informații de aceeași natură.

Secția a reținut, în mod eronat și contrazis de probe și de martori, că procurorul A. nu a postat pe intranet rechizitoriul, ci a transmis un email tuturor colegilor din DNA - atât structura centrală cât și structurilor teritoriale - ceea ce nu ar echivala cu postarea pe intranet a acestui rechizitoriu, din punct de vedere tehnic cele două operațiuni presupunând acțiuni materiale diferite, cu consecințe diferite, fără a explica însă de ce sunt diferite consecințele, deoarece fie postarea pe intranet, fie trimiterea emailului cu același conținut a avut și are același efect, respectiv aducerea la cunoștința publicului a datelor și informațiilor nepublice, confidențiale, care nu sunt destinate prin lege publicității fiind vorba de o ordonanța de clasare care privește exclusiv doar părțile din dosar.

Cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, recurenta a susținut că încheierea din data de 25.11.2020 a secției pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018, nu este legală, întrucât excedează scopului Legii nr. 677/2001.

Cu ocazia verificărilor efectuate de către Inspecția Judiciară în legătură cu sesizarea conducerii DNA a apariției în presă a unor informații și pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 la data de 24.11.2018 (rechizitoriul fiind infirmat la data de 9.11.2018), s-a solicitat la data de 30.01.2019 să se verifice de pe serverul de email al DNA - (nu de pe calculatorul procurorului care este sigilat), listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018, ocazie cu care au fost printate un număr de 12 pagini în care, în cea mai mare parte nu se specifică și nu se poate cunoaște ce anume documente au fost transmise, deoarece nu s-a intrat în conținutul emailurilor, tocmai pentru a nu se încălca confidențialitatea corespondenței.

Pentru motivul de mai sus, la data de 21.03.2019 a fost încheiat un proces-verbal, prin care s-a solicitat specialistului I.T. să procedeze la conservarea corespondenței desfășurate de către procurorul A. în luna noiembrie 2018, în vederea punerii la dispoziția secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care aceste instituții le vor solicita, în situația în care apreciază că le sunt utile, deoarece Inspecția Judiciară se află în imposibilitate de a efectua o percheziție informatică asupra calculatorului procurorului, întrucât procedura disciplinară nu prevede nicio normă care să reglementeze o astfel de situație și nici nu ne aflăm într-o procedură penală în care să se solicite o astfel de autorizație de la instanță.

Conform listingului de pe serverul de email al DNA, la data de 6.11. 2018 s-a transmis către emailul personal al procurorului A. și I. "ceva" numit dosar DIPI2, iar la data de 22.11.2018 "ceva" legat de Dosarul nr. x/2016.

La data de 25.11.2018 s-a mai transmis "ceva" legat de Dosarul nr. x/2017, iar din fișa electronică a dosarului a rezultat că în cauză au lucrat mai mulți procurori, respectiv A., J., K., L., B., dosarul fiind finalizat prin rechizitoriul emis la data de 10.07.2018.

De asemenea se observă că au mai fost transmise: la data de 25.11.2018, o listă actualizată cu telefoane de serviciu, o listă actualizată suspecți/inculpați/avocați, o declarație a fiicei pacientei M., o declarație soție N., o situație volum de date - percheziții informatice în Dosar nr. x/2017 - dosarul fiind trimis la instanță din data de 10.07.2018, o copie CI procuror L. etc.

În consecință, prin transmiterea de pe emailul instituției, al DNA, fără drept, pe emailul personal, (în afara instituției deoarece emailul personal nu este o prelungire a emailului instituției) a unor documente aparținând instituției, procurorul A. a săvârșit cu certitudine abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, respectiv nu a respectat, în mod nejustificat, dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, care interzic scoaterea de date și informații care au conținut lizibil și care permit identificarea unor persoane/situații prin care se dezvăluie date confidențiale.

Recurenta a susținut că în cadrul cercetării disciplinare au fost respectate toate dispozițiile legale ce reglementează această materie și, pe cale de consecință, secția pentru procurori în materie disciplinară nu putea constata nulitatea actului procedural prin care s-a obținut listingul de pe serverul de email al DNA, cu atât mai mult cu cât nu s-a intrat în interiorul corespondenței pentru a fi vizualizată, ci doar s-au ridicat înscrisuri și s-au obținut probe legale în vederea verificării sesizării privind scurgerile de informații.

Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, prevede că prelucrarea datelor cu caracter personal se poate face, conform art. 7 alin. (2) lit. a), când persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul pentru o astfel de prelucrare, dar și când prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție, conform art. 7 alin. (2) lit. f), cum este în speța de față, astfel că în mod eronat secția a apreciat că proba cu înscrisuri, respectiv listingul de pe emailul DNA ar fi fost obținută nelegal.

Nu se poate vorbi de nelegalitatea acestui mijloc de probă, în condițiile în care acesta a fost obținut de pe serverul de email al Direcției Naționale Anticorupție cu acceptul conducerii instituției, care a și sesizat scurgerea de informații în presă.

În speța de față nu este vorba despre emailul personal al procurorului A., ci de emailul DNA, ca entitate, iar datele nu sunt personale ci privesc informații secret de serviciu, secret de stat, secret de stat de importanță deosebită, de aceea sunt protejate prin mai multe norme, cum ar fi art. 15 alin. (2) din Codul deontologic, Ordinul nr. 81/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se menționează măsurile privind protecția documentelor create și gestionate de parchete și în care sunt definite astfel de documente și lucrări, art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al DNA.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în situația din cauză, era necesară o dezbatere profesională cu procurorii care desfășoară, în mod curent, anchetele penale, nu numai cu cei aflați la conducerea instituției, că aceasta nu are legătură cu persoana domnului procuror B., ci cu rezultatul experienței profesionale a intimatei, de procuror care a desfășurat neîntrerupt activitatea de urmărire penală, începând cu 01.01.1999, având un volum de peste 3.000 de inculpați trimiși în judecată, din care au fost achitați mai puțin de 10 inculpați, niciodată pentru motivul că i-ar fi acuzat de fapte inexistente.

Intimata apreciază că este relevant că și-a exprimat în mod public convingerea despre maniera în care trebuie să se exercite controlul ierarhic de câte ori a avut ocazia, acționând întotdeauna ca un procuror independent.

Cu privire la conținutul mesajului ce i se impută, a susținut că afirmația "funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale" are un caracter general, este axiomatică, de un adevăr incontestabil în orice domeniu de activitate profesională, din instituții publice sau unități private, este un truism și nu are aptitudinea să aducă atingere prestigiului justiției în general ori vreunei persoane în particular.

A arătat că pe rețeaua intranet a Direcției Naționale Anticorupție, se află aplicația "RECHIZITORII DNA", în care sunt implementate toate rechizitoriile și acordurile de recunoaștere a vinovăției, emise de procurorii D.N.A.

Începând cel puțin cu anul 2014, fiecare procuror anticorupție a avut acces neîngrădit la orice rechizitoriu emis de către un alt procuror din D.N.A., fapt dovedit cu actele depuse la dosar.

În concluzie, rechizitoriile emise de procurorii D.N.A., infirmate sau verificate sub aspectul legalității și temeiniciei, nu aveau caracter confidențial în raport cu ceilalți procurori din D.N.A., situație premisă în raport cu care nu i se poate reține intenția de a încălca caracterul confidențial al lucrărilor.

Cât privește transmiterea rechizitoriului către presă, din modul de derulare a evenimentelor, se observă că nu există dovezi că articolele din presă, referitoare la conținutul rechizitoriului nr. x, au avut la bază chiar documentul în cauză, întrucât acesta nu a fost înfățișat, în copie sau în facsimil, în mass-media, iar informațiile publicate despre conținutul rechizitoriului se regăsesc în cuprinsul ordonanței de infirmare care, potrivit probelor, a intrat efectiv în posesia jurnaliștilor, ordonanța fiind făcută publică, în parte, în facsimil, în televiziune și în presa online.

Cu privire la motivul de recurs privind pretinsa săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, intimata a susținut că Inspecția Judiciară nu a precizat ce anume din fraza imputată are un conținut defăimător, toate aspectele relevate fiind elemente ce țin de CV-ul procurorului respectiv (neparticiparea la examenele de promovare profesională, interviul fiind o altă modalitate de promovare profesională în funcții de execuție, care, în prezent, nu mai este recunoscută ele lege, obținerea funcției manageriale prin delegare, nu prin concurs) sau de conținutul dosarului nr. x/2016 (în care nu există niciun act de urmărire penală întocmit de procurorul care a infirmat rechizitoriul).

Fraza în cauză a fost desprinsă din context de către Inspecția Judiciară, fiind vorba de argumente cuprinse în conținutul plângerii formulate la Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva ordonanței prin care s-a dispus clasarea cauzei în Dosarul nr. x/2016.

Chiar și în situația în care citatul ce i se impută este desprins din context, nu conține nimic denigrator, ci reflectă o realitate: procurorul care a dispus clasarea cauzei nu a efectuat niciun act de urmărire penală în cauza respectivă și nu a susținut niciun examen de promovare profesională. În afara acestor afirmații, orice deducție cu privire la părerea sa despre persoana în cauză este pur speculativă.

Cu privire la motivul de recurs privind pretinsa abatere disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, din conținutul rezoluției Inspecției Judiciare din 14.03.2019 rezultă că abaterea ar consta în faptul că intimata ar fi redirecționat niște email-uri de pe contul de serviciu x@x.ro, către adresa de e-mail x@x.com.

Aceasta susține că, din punct de vedere formal, nu s-a precizat care a fost procedeul probatoriu prin care s-a accesat corespondența sa electronică, iar din datele prezentate în rezoluția Inspecției Judiciare nu rezultă că această informație ar fi fost obținută în mod legal, motiv pentru care a invocat nulitatea mijlocului de probă.

Indiferent de mediul de stocare a corespondenței electronice (serverul instituției, hardul din dotarea procurorului, interceptare online etc.), conținutul acesteia (inclusiv listingul expedițiilor și primirilor de corespondență electronică) nu poate fi accesat fără drept. În caz contrar, nelegalitatea procedeului probatoriu este contaminantă pentru proba obținută în această modalitate.

Pe de altă parte, accesarea fără drept a corespondenței electronice poate atrage consecințe juridice pentru persoana care a procedat într-o asemenea manieră nelegală.

Împrejurarea că Inspecția Judiciară nu are mijlocul procedural legal de a accesa email-urile în procedura disciplinară nu justifică intruziunea fără drept în corespondența electronică. Emiterea unui mandat de către un judecător este necesară nu numai pentru a se verifica proporționalitatea dintre fapta cercetată și nivelul intruziunii, dar și pentru a se oferi garanțiile procesuale că au fost obținute datele reale, indiferent de caracterul penal sau civil al procedurii judiciare.

În cauză, nu există nicio garanție procesuală că administratorul rețelei din Direcția Națională Anticorupție a accesat listingul de pe serverul instituției, acesta având posibilitatea de a reactiva contul de email, de a schimba parola și de a obține datele în această modalitate, care permite și alterarea. De asemenea, administratorul rețelei poale face o regulă în exchange și toate email-urile trimise/primite de la o adresă să fie expediate și către alții.

Cu privire la fondul pretinsei abateri disciplinare, susține că nu s-a precizat ce anume din listingul corespondenței electronice accesate ilegal vizează informații sau lucrări de serviciu. Nu s-au menționat nici informațiile sau lucrările care ar fi ajuns în posesia unor persoane care nu ar avea dreptul să cunoască respectivele informații.

Întreaga problematică pusă în discuție este teoretică și ipotetică, întrucât Inspecția Judiciară nu a precizat în concret despre ce informații este vorba, nici dacă acele informații au ajuns în posesia unor persoane care nu aveau dreptul să le cunoască ori în spațiul public.

Intimata susține că lucrările concepute în activitatea de procuror îi aparțin, cu condiția respectării confidențialității lor, ele țin de portofoliul profesional, aspect care se desprinde și din exigența de a se depune lucrări reprezentative, cu prilejul participării la un anumit tip de interviuri de promovare profesională și că nu există nicio dovadă că ar fi încălcat obligația de păstrare a confidențialității lucrărilor Ministerului Public.

Inspecția Judiciară nu a dovedit că intimata ar fi avut cunoștință de ordinele de serviciu pe care le-a invocat ca fiind nerespectate de aceasta, ele nu sunt publice și nu au fost prelucrate în activitatea sa de procuror, iar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu a existat practica prelucrării ordinelor de serviciu în ședințe de lucru. De asemenea, nu poate preciza dacă listingul de trimiteri online, existent la dosarul cauzei, este real, dacă și cine a expediat emailurile din lista furnizată de Direcția Națională Anticorupție.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, se observă că recurenta Inspecția Judiciară a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., înțelegând să le analizeze concomitent, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

În acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634/20.07.2017, în sensul că, în materia răspunderii disciplinare a magistraților, recursul nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de C. proc. civ., ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar, Înalta Curte va proceda atât la verificarea legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, Inspecția Judiciară a reținut în sarcina pârâtei A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) și m) din Legea nr. 303/2004.

Analizând aceste abateri, instanța de disciplină a respins, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară exercitată.

Astfel, în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a reținut că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Critica recurentei Inspecția Judiciară, sub aspect, vizează, în esență, împrejurarea că afirmațiile făcute de pârâta procuror, cu ocazia postării emailului din data de 29.11.2018 adresat tuturor procurorilor din cadrul DNA și cu ocazia motivării plângerii formulate în baza art. 340 din C. proc. pen., prin construcția frazelor și prin termenii utilizați, conduc cu certitudine la mesajul pe care procurorul a dorit să-l transmită receptorilor și care vizează pregătirea profesională a procurorului ierarhic superior.

Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004: "Constituie abateri disciplinare: a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Încălcarea dispozițiilor anterior redate poate, însă, atrage răspunderea disciplinară a magistraților numai în condițiile determinate de lege, respectiv dacă și numai dacă sunt întrunite condițiile angajării răspunderii disciplinare.

Astfel, pentru a se stabili dacă o faptă poate fi calificată ca abatere disciplinară, se impune a se verifica dacă întrunește elementele constitutive ale acesteia și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Raportat la ipoteza normei prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată, însă, că recurenta a apreciat în mod greșit că fapta reținută în sarcina intimatei-pârâte este de natură a atrage răspunderea disciplinară a acesteia.

Ceea ce i se impută pârâtei este faptul că, în cele două împrejurări amintite, a afirmat că "funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale" și că "în speță este vorba despre infirmarea și clasarea cauzei de către un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat și care nu a susținut niciun examen pentru obținerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcției manageriale".

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate constă în manifestările subiectului activ, care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, manifestări reprezentând comportamentul sau atitudinea magistratului în raport cu normele legale sau regulamentare care reglementează valorile sociale și morale amintite, atât în exercitarea, cât și în afara exercitării atribuțiilor de serviciu.

Or, așa cum corect a reținut instanța disciplinară, niciuna dintre cele două manifestări imputate nu pot constitui element material al acestei abateri disciplinare.

Astfel, transmiterea emailului din data de 29.11.2018, adresat tuturor procurorilor din cadrul DNA, în cuprinsul căruia a afirmat că "funcția managerială nu constituie o garanție a superiorității profesionale", nu poate fi calificată drept conduită ilicită, de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, în accepțiunea art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Afirmația în sine, cu un evident caracter general, aplicabilă în orice situație, nu aduce atingere standardelor de conduită unanim acceptate și nici nu prejudiciază reputația sistemului judiciar în ansamblul său, ori a procurorului ierarhic superior, așa cum susține recurenta.

În același mod, argumentul cuprins în calea de atac exercitată împotriva ordonanței de infirmare a rechizitoriului a fost corect evaluat de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care a plasat-o în contextul obiectiv al tuturor argumentelor aduse de pârâtă. Astfel, în plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 340 din C. proc. pen., pârâta-procuror și-a explicat aserțiunea, arătând că, în Ministerul Public, ierarhia profesională nu corespunde cu ierarhia funcțiilor, astfel încât unui procuror cu grad profesional superior i se pot infirma actele de către un procuror cu grad profesional mai mic, dar care exercită o funcție managerială.

Or, aceasta nu poate fi catalogată drept afirmație defăimătoare, de natură a aduce atingere onoarei și probității profesionale a procurorului ierarhic superior, astfel încât Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 17 și 18 pct. 1 și 2 din Codul deontologic, invocate de recurentă.

Reținând neîndeplinirea condiției referitoare la obiectul abaterii disciplinare, nu se mai impune analiza celorlalte elemente constitutive, pentru că numai întrunirea cumulativă a acestor elemente conduce la concluzia existenței abaterii.

Recurenta impută pârâtei procuror și săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, referitoare la "nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii, dacă fapta nu constituie infracțiune".

În concret, se pretinde că pârâta a transmis de pe emailul său x@x.ro tuturor colegilor din cadrul DNA - structura centrală și teritorială - un mesaj în care le solicită acestora să judece singuri un rechizitoriu ce i-a fost infirmat de procurorul ierarhic superior, arătându-se că fapta constă în postarea rechizitoriului pe rețeaua de intranet, la data de 29 noiembrie 2018.

Înalta Curte are, așadar, de analizat dacă această transmitere a emailului ori de postare pe intranetul instituției reprezintă o încălcare a confidențialității, în sensul vizat de textul care consacră abaterea disciplinară.

Obiectul juridic al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 îl constituie relațiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la realizarea activității în justiție, în special la păstrarea secretului deliberării, la respectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și la respectarea caracterului secret sau confidențial al altor informații de care magistratul a luat cunoștință în exercitarea funcției.

Obligația respectării caracterului confidențial al lucrărilor rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor. Astfel, conform art. 4 din lege, judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte Codul deontologic, iar conform art. 15 din Cod, au obligația de a nu dezvălui sau folosi, pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Încălcarea acestei obligații se realizează prin aducerea la cunoștința persoanelor care nu sunt îndreptățite sau la cunoștința publicului a datelor sau informațiilor din cuprinsul lucrărilor confidențiale, cu consecința deteriorării încrederii și respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, având ca rezultat afectarea imaginii și prestigiului justiției în ansamblul său.

Așa cum în mod corect a reținut instanța disciplinară, în cauză nu poate fi reținută în sarcina pârâtei, ca formă de vinovăție, nici intenția și nici culpa.

Acțiunea pârâtei procuror de a trimite pe intranetul instituției, tuturor colegilor, rechizitoriul infirmat de procurorul ierarhic superior a intervenit după ce au fost exprimate opinii juridice, la solicitarea procurorului șef al secției de combatere a corupției, de către mai mulți procurori din conducerea Direcției Naționale Anticorupție, respectiv după ce, la data de 24 noiembrie 2018, pe pagina online https://www.x.ro au apărut pasaje din rechizitoriul în discuție, în condițiile în care acest document nu era public.

Ulterior, la 26 noiembrie 2018, pârâta a formulat o cerere către procurorul șef al secției de combatere a corupției, prin care a solicitat și comunicarea unui exemplar al ordonanței de infirmare, despre care aflase din presă.

La data de 27 noiembrie 2018 ordonanța de infirmare a rechizitoriului a fost publicată integral pe site-ul x.ro.

Abia după aceste evenimente, la 29 noiembrie 2018, pârâta procuror a transmis colegilor emailul la care a fost atașat rechizitoriul nr. x/2016.

Această cronologie, stabilită în mod obiectiv, nu a fost contestată de niciuna dintre părțile din dosar.

Concluzia ce se impune din analiza probelor și a contextului faptic este aceea că aducerea la cunoștința unor persoane neautorizate a informațiilor cuprinse în rechizitoriu, care aveau caracter confidențial sau nu erau destinate publicității, nu s-a produs prin acțiunea pârâtei procuror de a trimite documentul colegilor prin email, ci a intervenit anterior, prin apariția documentului în mass-media.

Pe de altă parte, punerea în dezbaterea profesională a colegilor a modului de soluționare a unei probleme de drept, despre care pârâta procuror a opinat că putea schimba practica instituției, nu poate constitui abatere disciplinară.

Susținerea pârâtei că, începând cu anul 2014, fiecare procuror anticorupție a avut acces neîngrădit la orice rechizitoriu emis de către un alt procuror din D.N.A. și că acest fapt a fost dovedit cu actele depuse la dosar, nu a fost contrazisă de recurenta Inspecția Judiciară, concluzia firească fiind aceea că rechizitoriile emise de procurorii D.N.A., infirmate sau verificate sub aspectul legalității și temeiniciei, nu aveau caracter confidențial în raport cu ceilalți procurori din D.N.A. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru orice procuror există obligația de confidențialitate în raport cu toate dosarele instituției în care își desfășoară activitatea.

De altfel, este un fapt cunoscut că, la nivelul instanțelor și parchetelor, procurorii și judecătorii dezbat soluțiile asupra problemelor de drept, dezideratul unei practici unitare fiind reglementat la nivel legislativ, atât în C. proc. civ., cât și în C. proc. pen., iar cunoașterea practicii judiciare reprezintă o obligație profesională a oricărui magistrat.

Rezultă, așadar, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de ipoteza normei juridice pentru ca fapta imputată intimatei să constituie abatere disciplinară, anume acelea care impun ca nerespectarea confidențialității să fie făcută în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei și față de persoane care nu sunt îndreptățite.

Cât privește abaterea disciplinară prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, referitoare la "nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente", pârâtei procuror i s-a imputat că, la datele de 6 noiembrie și 22 noiembrie 2018, aceasta și-a transferat de pe emailul de serviciu pe emailul personal o serie de documente din dosare, încălcând dispozițiile art. 1 - 4 din Ordinul nr. 81/25.04.2016 emis de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție.

În analiza acestei abateri disciplinare, trebuie avută în vedere principala critică promovată de recurentă, potrivit căreia încheierea din data de 25.11.2020 a secției pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenței pe luna noiembrie 2018, nu este legală, întrucât excedează scopului Legii nr. 677/2001.

Prin încheierea recurată s-a reținut că listingul corespondenței aferent lunii noiembrie 2018, de pe adresa de email x@x.ro, a fost extras și atașat la dosarul disciplinar după încetarea activității pârâtei procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și că acesta conține informații atât cu privire la adrese de email aparținând altor persoane sau instituții, cât și cu privire la subiectul mesajului din email, aspecte circumscrise noțiunii de corespondență și, implicit, datelor cu caracter personal. Cum, în cauză, corespondența electronică a pârâtei a fost accesată fără informarea prealabilă a acesteia, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nelegalitatea mijlocului de probă și a respins solicitarea Inspecției Judiciare de încuviințare a probei cu acest înscris.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 677/2001, invocate de recurentă, "Prezenta lege are ca scop garantarea și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice,