ÎCCJ, Decizia nr. 91/2019

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2018, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, respectiv nerespectarea în mod nejustificat a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

Soluția instanței de disciplină Prin Încheierea de ședință din data de 27 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a admis excepția nulității absolute a rezoluției de începere a cercetării disciplinare și, implicit, a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și a dispus respingerea excepției privind incompatibilitatea doamnelor inspector judiciar B. și C., a excepției privind incompatibilitatea inspectorului-șef D. și a excepției nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare din data de 12 martie 2018, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004. Prin Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunțată în același dosar, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârilor menționate la pct. 2 a declarat recurs Inspecția Judiciară, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru motivele și criticile arătate în continuare. I. Recurenta a apreciat ca fiind nelegală încheierea de ședință din data de 27 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de către secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește soluția de admitere a excepției nulității absolute a rezoluției de începere a cercetării disciplinare și implicit a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. În acest sens, a susținut că instanța de disciplină a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale referitoare la sancțiunea nerespectării termenelor, interpretând și aplicând eronat prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Potrivit acestui text de lege, este stabilit în fapt un termen de 45 de zile care poate fi prelungit cu cel mult 45 zile, iar nu un termen maxim de 90 de zile, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de disciplină la pagina nr. 10 din încheierea atacată. În speța de față, prin rezoluția inspectorului-șef din data de 4 decembrie 2017 a fost dispusă prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile cu 45 de zile, iar prin procesul-verbal din data de 18 ianuarie 2018 s-a constatat faptul că au fost finalizate verificările prealabile. Însă, prin Încheierea din 27 iunie 2018, referitor la perioada în care se impuneau a fi efectuate verificările prealabile în cauză, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că termenul de 90 de zile s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2018, dată până la care trebuia finalizată această procedură. Pentru a decide în acest sens, în ceea ce privește natura termenului de 45 de zile, în interiorul căruia trebuie efectuate verificările prealabile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile de către inspectorul-șef, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură, secția a constatat că acesta este un termen legal imperativ. Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de disciplină, momentul de la care începe să curgă termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, este reprezentat de data sesizării Inspecției Judiciare. Întrucât, conform prevederilor art. 181 din C. proc. civ., calculul termenelor se socotește pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care acesta a început să curgă, nici ziua în care s-a sfârșit și având în vedere că lucrarea s-a înregistrat la Inspecția Judiciară în data de 18 octombrie 2017, cele 45 de zile s-ar fi împlinit în data de 3 decembrie 2017. Cum, însă, data menționată nu a fost o zi lucrătoare, fiind duminică, termenul s-a socotit împlinit în prima zi lucrătoare, respectiv la 4 decembrie 2017. Aceasta a fost și data, aflată înăuntrul termenului de 45 de zile, la care a fost dispusă prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile cu încă 45 de zile. În susținerea faptului că data de 4 decembrie 2017 era înăuntrul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, recurenta a arătat și faptul că zilele de 30 noiembrie, 1 și 2 decembrie 2017 au fost zile nelucrătoare, 30 noiembrie - zi liberă de Sfântul Andrei, 1 decembrie - zi liberă, Ziua Națională a României și 2 decembrie - zi liberă fiind sâmbătă, neputând fi acceptat că referatul de prelungire a termenului de 45 de zile ar fi trebuit întocmit încă din data de 29 noiembrie 2017, adică încă din cea de-a 42-a zi a termenului legal de 45 de zile. Începând din data de 5 decembrie 2017 a început să curgă un nou termen de 45 de zile, care urma să se împlinească la data de 19 ianuarie 2018, în raport cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., or, anterior împlinirii acestui termen, la data de 18 ianuarie 2018, fost întocmit procesul-verbal prin care s-a constatat că au fost finalizate verificările prealabile în lucrarea nr. x/1J/1547/PIP/2017. Recurenta a susținut că rezultă, din cele mai sus arătate, că verificările prealabile au fost efectuate cu respectarea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, iar soluționarea excepției nulității rezoluției de începere a cercetării disciplinare nr. x/2018 din data de 25 ianuarie 2018 a fost făcută cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale și procedurale menționate. II. Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018 pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2018, a fost criticată ca fiind nelegală pentru următoarele considerente: Prin acțiunea disciplinară exercitată în cauză, Inspecția Judiciară a reținut că intimata A., la acel moment inspector judiciar în cadrul Inspecției Judiciare, a încălcat dispozițiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, prin aceea că, la data de 7 iulie 2017, a transmis către Direcția Națională Anticorupție Adresa nr. x/2017, fără a consulta membrii echipei de control și fără ca aceasta să fie avizată de către șeful Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, doamna E.. Instanța de disciplină a reținut, din probele administrate în cauză, inclusiv din declarația dată de pârâta procuror A., că a rezultat fără putință de tăgadă faptul că emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 către Direcția Națională Anticorupție a avut loc fără a fi respectate dispozițiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, care prevăd în mod expres modalitatea și condițiile în care trebuia emisă o astfel adresă, respectiv, echipa de inspectori judiciari solicită conducerii parchetului unde urmează a se efectua verificările comunicarea datelor și informațiilor necesare printr-o adresă avizată de șeful Direcției de inspecție judiciară pentru procurori. Având în vedere faptul că intimata A., în calitate de coordonator al echipei de control, a transmis la data de 7 iulie 2017 Adresa nr. x/2017 către Direcția Națională Anticorupție fără ca aceasta să fie semnată de ceilalți membri ai echipei și fără să fie avizată de către șeful Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că în cauză s-a dovedit încălcarea dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară apreciind că fapta se circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004. Recurenta a considerat nejustificată restrângerea obiectului acțiunii disciplinare numai la emiterea adresei de solicitare relații din 7 iulie 2017, fără a fi semnată de toți membrii echipei de control și fără a fi avizată de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, secția pentru procurori în materie disciplinară neluând în discuție și neanalizând conduita pârâtei vizând încălcarea dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, prin efectuarea unei deplasări, din proprie inițiativă, în urma unei convorbiri telefonice cu conducătorul structurii de parchet ce urma să fie controlată, utilizând un autoturism de serviciu trimis de șeful acestei instituții fără a se consulta cu membrii echipei de control și fără a încunoștința conducerea Inspecției Judiciare. Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004 și, respectiv, incidența acestor dispoziții legale, recurenta a considerat că secția pentru procurori în materie disciplinară, pe de o parte, nu a avut în vedere întregul material probator, iar, pe de altă parte, că nu au fost interpretate în mod obiectiv și just probele administrate în cauză. Astfel, sub aspectul laturii subiective, recurenta a apreciat că atitudinea adoptată de intimata A. relevă nesocotirea conștientă și nejustificată a dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară. În acest sens, recurenta a arătat că, la data de 3 iulie 2017, imediat după emiterea Ordinului nr. 71/2017 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare prin care s-a dispus efectuarea unui control privind eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente pentru asigurarea bunei funcționări a parchetului, a calității corespunzătoare a serviciului, de către procurorii cu funcții de conducere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, intimata, din proprie inițiativă și fără a aduce la cunoștința conducerii Inspecției Judiciare sau a membrilor echipei de control, a luat legătura telefonic cu procurorul șef al Direcției F., căreia i-a adus la cunoștință emiterea ordinului de control, împrejurare în care și-a manifestat disponibilitatea de a i-l înmâna personal. Dispozițiile normelor regulamentare nu prevăd acest tip de conduită, art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară fiind cel care stabilește, restrictiv, cadrul în care se solicită relații entității ce urmează a fi controlată. Motivarea pârâtei potrivit căreia "se impunea" să se deplaseze la sediul Direcției Naționale Anticorupție, anterior încunoștințării oficiale a conducerii unității de parchet unde urma să se desfășoare controlul, întrucât "perioada de pregătire a documentelor ar fi fost prea scurtă", nu poate fi primită, în contextul în care la aceeași dată de 3 iulie 2017, Ordinul nr. 71/2017 al inspectorului-șef a fost comunicat de către inspectorul-șef pe cale oficială, controlul urmând să înceapă efectiv după 14 zile de la data emiterii ordinului, respectiv la 17 iulie 2017, interval de timp apreciat ca fiind suficient pentru pregătirea documentelor ce urmau a fi verificate. Dacă susținerea pârâtei era validă ar fi fost necesar ca aceasta să ia, de urgență, măsurile necesare pentru emiterea, cu celeritate, a adresei de solicitare a datelor/informațiilor prin care să comunice unității controlate care sunt documentele necesare pentru a fi pregătite, or, emiterea adresei a avut loc în 7 iulie 2017, după trecerea a jumătate din intervalul de timp dintre data emiterii ordinului de control emis de către inspectorul-șef (3 iulie 2017) și data începerii efective a controlului (14 iulie 2017). Cu ocazia deplasării la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală, intimata, de una singură, a purtat discuții cu procurorul-șef al Direcției, F., și adjunctul acesteia, procurorul G., stabilind, de comun acord, modul în care urma să fie efectuat controlul la această structură specializată de parchet. Abia la data de 6 iulie 2017 (la trei zile după împrejurările expuse) directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori a luat la cunoștință de faptul că intimata, în calitate de coordonator al echipei de control, fără consultarea prealabilă a membrilor echipei, s-a deplasat din proprie inițiativă la unitatea de parchet ce urma să fie controlată. Pentru aducerea ulterioară la cunoștința membrilor echipei de control a împrejurărilor descrise, directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori i-a solicitat intimatei întocmirea unui proces-verbal ce urma să cuprindă conținutul discuțiilor purtate de aceasta cu reprezentanții Direcției Naționale Anticorupție la data de 03 iulie 2017. Aspectele învederate rezultă din declarațiile inspectorului-șef adjunct și, respectiv, ale directorului Direcției de inspecție judiciară pentru procurori. Reaua-credință a intimatei și nesocotirea în mod nejustificat a dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară rezultă și din faptul că aceasta, ulterior celor mai sus descrise, a întocmit 2 procese-verbale, având același conținut, unul antedatat cu data de 3 iulie 2017, pe care l-a atașat Raportului de control nr. x/2017, în scopul evident de a justifica o conduită contrară regulamentului, și altul cu data de 7 iulie 2017 pe care l-a remis unui membru al echipei de control (inspector judiciar H.) în format electronic. Un alt argument ce subliniază nesocotirea cu rea-credință a dispozițiilor regulamentare rezultă din întocmirea abia la data de 7 iulie 2017 a adresei semnate tot doar de către intimată, fără consultarea membrilor echipei de control și fără avizarea de către directorul direcției, remisă Direcției Naționale Anticorupție la ora 15:33, cu nerespectarea dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară. Scopul acestei adrese este de comunicare a datelor și informațiilor necesare și utile realizării activității de control, unde urmează a se efectua verificările. Rolul avizării acestei adrese de către directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, în general, precum și în prezenta speță, este acela de a se verifica de către acesta conformitatea datelor cuprinse în tematica de control prevăzută în ordin cu cele conținute în solicitarea concretă a datelor și informațiilor menționate în adresă. Recurenta a subliniat că această adresă se întocmește după consultarea tuturor membrilor echipei de control ce urmează a efectua verificările, împrejurare ce este atestată fie prin întocmirea în acest sens a unui proces-verbal, fie prin semnarea de către toți membrii echipei a acesteia. Așa fiind, s-a apreciat că în mod nejustificat instanța disciplinară, prin hotărârea pronunțată, a reținut că prin contrasemnarea Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 al inspectorului-șef și de către directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, transmis oficial conducerii Direcției Naționale Anticorupție "(...) avizarea adresei de către directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori nu mai era necesară, deoarece tematica de control se regăsea în ordin (...)". Ajungând la acest raționament, atunci nu se mai justifică obiectiv nici deplasarea intimatei la sediul structurii de parchet care trebuia controlată. Tot în sensul ignorării dispozițiilor regulamentare, cu forma de vinovăție a intenției directe, s-a mai invocat și împrejurarea că abia la data de 13 iulie 2017 (la o distanță de 10 zile de la data la care a purtat discuții particulare privind strategia de control cu conducerea Direcției Naționale Anticorupție) a inițiat o primă ședință cu membrii echipei de control, împrejurare fără precedent în practica Inspecției Judiciare, așa cum rezultă din declarația inspectorului judiciar, procuror I., din data de 26 februarie 2018, aflată la dosar și ignorată de secția pentru procurori în materie disciplinară și din adresele întocmite în alte lucrări, care sunt avizate de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori. Recurenta a apreciat că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea recurată că prin emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 nu au fost nesocotite de către pârâta procuror A. cu intenție și nejustificat dispozițiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară. În cazul de față vinovăția inspectorului judiciar procuror în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă implicit din modul în care acesta a înțeles să-și îndeplinească obligațiile profesionale care-i reveneau, în calitate de coordonator al echipei de control, fapt ce a avut drept consecință deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de inspector judiciar cu consecința afectării imaginii justiției în ansamblul său și a Inspecției Judiciare, ca sistem și serviciu public. Recurenta a apreciat că, în mod greșit, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut și și-a fundamentat motivarea din hotărârea pronunțată exclusiv pe susținerile și apărările pârâtei, în condițiile în care la dosar existau numeroase probe, constând în înscrisuri și declarații de martori, care dovedeau cu prisosință că fapta săvârșită de intimată a adus indubitabil atingere unuia dintre principiile care guvernează atât sistemul judiciar cât și statul de drept, respectiv, principiul imparțialității în desfășurarea activității de control, care incumbă inspectorilor judiciari. De asemenea, recurenta a criticat soluția adoptată și pentru faptul că s-a reținut în motivarea hotărârii că încălcarea dispozițiilor regulamentare " (...) nu a produs nicio consecință asupra controlului (...)", în condițiile în care Raportul de control nr. x/2017, aprobat de secția pentru procurori prin Hotărârea nr. 686/2017, a făcut obiectul contestării de către Inspecția Judiciară, în primă instanță la Curtea de Apel București (care s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 2268 din 12 iunie 2017), cu precizarea că Dosarul nr. x/2017 se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu prim termen de judecată a recursului la data de 10 ianuarie 2019. În concret, conduita adoptată de intimată în calitate de coordonator a echipei de control a generat disensiuni evidente între membrii echipei, tensiuni care s-au reflectat în modalitatea în care s-a desfășurat controlul și, nu în ultimul rând, în modul de întocmire a raportului de control. A mai arătat recurenta că situația similară reținută în hotărârea atacată, referitoare la înaintarea doar a ordinului prin care s-a dispus controlul, fără a fi înaintată vreo adresă avizată, a privit un control de remediere a deficiențelor privind măsuri cuprinse într-o hotărâre a secției de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu prevederile art. 55 alin. (1) lit. d) din Regulament și nu controlul managerial prevăzut de dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) din același Regulament, prevederi incidente controlului în care intimata a încălcat normele regulamentare. S-a învederat și faptul că, una dintre deficiențele relevate în Raportul final de constatări faptice privind Inspecția Judiciară, întocmit de Auditul extern al managementului IJ pentru anul 2017, (redactat în martie 2018), a fost reprezentată de identificarea adresei emise de către inspectorul judiciar în Lucrarea nr. 5115/IJ/982/DIP/2017, fără a fi avizată de către directorul de direcție, ce a fost înaintată unității de parchet, înscris apreciat de audit ca fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară și față de care a fost solicitată remedierea urgentă a acestei situații. În concluzie, față de aspectele menționate în ceea ce privește forma de vinovăție care caracterizează faptele comise, s-a considerat că în mod greșit secția de procurori în materie disciplinară a apreciat că, "sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține în sarcina pârâtei procuror A. forma de vinovăție cerută de lege".

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A. a solicitat respingerea recursului, apreciind ca neîntemeiat motivul invocat de recurentă privind nelegalitatea încheierii din data de 27 iunie 2018, pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2018. A apreciat că, în mod corect, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a împlinit la 17 ianuarie 2018, dată la care trebuia finalizată procedura verificărilor prealabile. Intimata a susținut că motivul de recurs invocat de Inspecția Judiciară în sensul că termenul de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile a expirat la data de 3 decembrie 2017, într-o zi nelucrătoare, astfel că, potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., în mod legal la 4 decembrie 2017 s-a solicitat prelungirea acestui termen cu încă 45 de zile, care au început să curgă de la data de 5 decembrie 2017, este neîntemeiat. Inspectorul judiciar a omis faptul că, în cazul prelungirii, termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent. Prelungirea a fost solicitată la data de 4 decembrie 2017, în termen legal, dar următorul termen trebuia socotit de la data de 3 decembrie 2017, deoarece cele 45 de zile s-au împlinit la data de 2 decembrie 2017 și nu pe 5 decembrie 2017. Intimata a apreciat ca fiind neîntemeiat și motivul invocat de recurentă privind nelegalitatea Hotărârii nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2018. Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, Inspecția Judiciară ignoră faptul că elementul material constă în nerespectarea, în mod nejustificat, a obligațiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, cu efect asupra valabilității actului. Or, în cauză, Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 prin care s-a dispus efectuarea controlului managerial, perioada, echipa și obiectivele de control a fost predat conducerii Direcției Naționale Anticorupție la data de 3 iulie 2017, astfel că nu se mai impunea transmiterea unei adrese cu tematica de control. Spre deosebire de controlul tematic, la controlul managerial se verifică eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente de către conducerea parchetului, nefiind necesară solicitarea anterioară a unor date și informații. Procedura operațională din data de 1 martie 2017, în vigoare la data controlului efectuat la Direcția Națională Anticorupție, nu prevede nicio obligație referitoare la avizarea adresei prin care se comunică tematica de control, neconținând nicio anexă în acest scop. Reprezentând cadrul general, art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară a fost aplicat și în cazul controalelor manageriale, dar numai în situația în care nu s-a comunicat ordinul de control. Susținerea recurentei că Adresa nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017 a avut drept consecință contestarea Hotărârii nr. 686/2017 a secției pentru procurori la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a format Dosarul nr. x/2017 cu termen la 10 ianuarie 2019, este nefondată. Pretinsa adresă trebuia raportată la modul în care a influențat controlul, nu la faptul că Inspecția Judiciară nu a fost de acord cu aprobarea controlului și a contestat acest lucru.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează. I. Argumentele dezvoltate de recurentă în susținerea recursului formulat împotriva încheierii din 27 iunie 2018 vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la sancțiunea nerespectării termenelor. Această ipoteză nu se regăsește, însă, în considerentele hotărârii atacate. Conform prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., incidente în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Nu poate fi reținută afirmația recurentei, conform căreia, pentru constatarea nulității absolute a rezoluției de începere a cercetării disciplinare și implicit a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în speță, instanța de disciplină ar fi calculat în mod nelegal termenele de efectuare a verificărilor prealabile. Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, " aspectele semnalate potrivit alin. (1) și (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură"(s.n.). Prin raportare la interpretarea literală și teleologică a dispozițiilor citate, a fost corect dedusă natura imperativă a termenului de 45 de zile, în interiorul căruia trebuie efectuate verificările prealabile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile de către inspectorul-șef, în situația expres prevăzută de lege, deci un total de 90 de zile. Or, data la care s-au început verificările prealabile în speță este 18 octombrie 2017, iar termenul total de efectuare a verificărilor prealabile de cel mult 90 de zile, stabilit potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, s-ar fi împlinit la data de 17 ianuarie 2018, așa cum în mod corect a reținut instanța de disciplină prin încheierea recurată. Cum, în cauză, data la care s-au finalizat verificările prealabile este 18 ianuarie 2018, se constată că acestea s-au realizat, contrar susținerilor recurentei, cu depășirea termenului legal. Modalitatea concretă în care s-a dispus prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile cu încă 45 de zile nu este de natură să aducă modificări ale duratei termenului total care, potrivit legii, nu poate fi mai mare de 90 de zile. Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea specială pentru exercitarea unui drept, rezultă că nerespectarea acestuia atrage atât sancțiunea decăderii, cât și nulitatea actului întocmit peste termen, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., după cum, pe bună dreptate, a constatat secția pentru procurori în materie disciplinară. Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. definesc nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. Prin urmare, în mod legal, secția pentru procurori în materie disciplinară a statuat prin încheierea din 27 iunie 2018 că nulitatea procedurii verificării prealabile atrage și nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, atât rezoluția de începere a cercetării disciplinare, cât și rezoluția prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva intimatei, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, sunt lovite de nulitate. II. Examinându-se criticile expuse în recursul vizând soluția adoptată prin Hotărârea nr. 11P din 9 octombrie 2018, pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei Inspecția Judiciară nu pot fi primite. Prin hotărârea recurată a fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva intimatei-pârâte A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a obligațiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente. În speță, s-a reținut că intimata procuror, la momentul respectiv inspector judiciar în cadrul Inspecției Judiciare, a încălcat dispozițiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin aceea că, la data de 7 iulie 2017, a transmis către Direcția Națională Anticorupție Adresa nr. x/2017, fără a consulta membrii echipei de control și fără ca aceasta să fie avizată de șeful Direcției de inspecție judiciară pentru procurori. La stabilirea situației de fapt de către instanța de disciplină au fost avute în vedere și aspectele învederate de recurentă referitoare la deplasarea intimatei, din proprie inițiativă, în urma unei convorbiri telefonice cu conducătorul structurii de parchet ce urma să fie controlată, utilizând un autoturism de serviciu trimis de șeful acestei instituții, fără a se consulta cu membrii echipei de control și fără a încunoștința conducerea Inspecției Judiciare. De altfel, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că fapta se circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, însă răspunderea disciplinară poate fi atrasă numai în condițiile în care se reține, sub aspectul laturii subiective, caracterul nejustificat și intenționat al nerespectării obligațiilor cu caracter administrativ stabilite prin dispozițiile legale sau regulamentare. Or, în cauză, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada că intimata a urmărit în mod nejustificat și conștient, cu intenție, încălcarea normelor legale ce reglementează obligațiile ce-i reveneau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. În acest sens, se constată că instanța de disciplină a efectuat în cauză o justă interpretare a probatoriului administrat, avându-se în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și urmările produse. Astfel, în mod legal și corect s-a avut în vedere că Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 emis de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, prin care au fost stabilite obiectul controlului, obiectivele stabilite, componența echipei de control, perioada de desfășurare a controlului, perioada vizată de control, structura raportului de control ș.a. a fost contrasemnat de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, care avea astfel cunoștință de cuprinsul acestui document. Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, "În vederea efectuării controlului, echipa de inspectori judiciari desemnată solicită conducerii instanței/parchetului, unde urmează a se efectua verificările, comunicarea datelor și informațiilor necesare în raport de obiectivele controlului, printr-o adresă avizată de șeful direcției de inspecție judiciară corespunzătoare". Adresa nr. x/2017 emisă de intimată, în calitate de coordonator al echipei de control, fără a fi avizată de șeful direcției de inspecție judiciară corespunzătoare, așa cum prevede norma citată, și transmisă către Direcția Națională Anticorupție, cuprinde solicitarea de a se lua măsurile necesare în vederea punerii la dispoziția inspectorilor judiciari, începând cu data de 17 iulie 2017, a evidențelor/documentelor, astfel cum au fost indicate în obiectivele controlului, conform Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 emis de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare. Atât timp cât tematica de control cuprinsă în această adresă corespunde cu obiectivele controlului din ordinul sus-menționat, care era cunoscut de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori, nu se poate reține reaua-credință și intenția intimatei de a nesocoti dispozițiile art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, așa cum susține recurenta. În plus, intimata a justificat conduita sa prin aceea că perioada dintre data emiterii Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017 și data începerii controlului (17 iulie 2017) era foarte scurtă, în condițiile în care luna iulie este alocată vacanței judecătorești și parte din personal se afla în concediu de odihnă, astfel că a considerat că se impune o organizare rapidă în ceea ce privește pregătirea materialelor necesare efectuării controlului. De asemenea, cu ocazia deplasării personale la Direcția Națională Anticorupție, în ziua emiterii Ordinului nr. 71 din 3 iulie 2017, aceasta a înmânat doamnei procuror-șef F. un exemplar original al acestui ordin, sub semnătură de primire pe un al doilea exemplar al ordinului, care a fost atașat la lucrarea în cauză a Inspecției Judiciare, purtând discuții referitoare la obiectul controlului cu doamna procuror-șef F. și domnul procuror-șef adjunct G.. Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 a fost comunicat, de altfel, și pe cale oficială de către conducerea Inspecției Judiciare, prin curierat, la cabinetul procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, pentru informare. Intimata a apreciat că aducerea la cunoștință cu celeritate a ordinului privind controlul având ca obiect eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente de către conducerea Structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție, precum și respectarea normelor procedurale și regulamentare de către procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetului vizat, este de natură să eficientizeze desfășurarea controlului, prin pregătirea materialelor ce urmau a fi puse la dispoziția membrilor echipei de control pentru efectuarea verificărilor necesare. Din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 6 iulie 2017, intimata a redactat un proces-verbal, datat 3 iulie 2017, prin care a precizat aspectele referitoare la prezența sa, la data de 3 iulie 2017, la sediul Direcției Naționale Anticorupție. De asemenea, prin declarația dată în cauză de intimată, aceasta a arătat că a înțeles să procedeze de această manieră întrucât acest control era unul managerial, și nu tematic, se realiza la o unitate din municipiul București, iar termenul era foarte scurt. Declarația inspectorului judiciar, procuror I., din data de 26 februarie 2018, invocată de recurentă, nu conține elemente de natură să dovedească forma de vinovăție a intenției directe a intimatei din prezenta cauză, ci doar procedura urmată de acesta cu ocazia unui control la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și unitățile din subordine, cu respectarea dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară. Contrar susținerilor recurentei, instanța de disciplină a făcut o analiză pertinentă și judicioasă a materialului probator, constatând în mod corect că emiterea Adresei nr. x/2017 din data de 7 iulie 2017, fără semnătura celorlalți membri ai echipei de control și fără a fi avizată de directorul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori nu a produs nicio consecință asupra controlului, care s-a desfășurat conform reglementărilor legale și potrivit sarcinilor ce au fost stabilite tuturor membrilor echipei de control în ședința privind organizarea controlului ce a avut loc la data de 13 iulie 2017 și a fost finalizat prin întocmirea raportului aprobat de secția pentru procurori prin Hotărârea nr. 686/2017. În acest sens, este de menționat că Sentința nr. 2268 din 12 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia nr. 44 din 10 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2017, la care se face referire prin cererea de recurs, nu vizează Hotărârea nr. 686 din 31 octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, ci o hotărâre anterioară, respectiv Hotărârea nr. 633 din 25 mai 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 801/2012, astfel că nu se verifică susținerile făcute de recurentă. Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că este neîntemeiat motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și că aspectele astfel reținute relevă caracterul fondat al soluției pronunțate în speță. În consecință, în baza dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul Inspecției Judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE,