ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2707/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Negrești Oaș, sub dosar cu nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2048 Euro, cu titlul de împrumut, la plata taxelor de expediere, în cursul anului 2016 și pe care acesta nu i le-a restituit nici până în prezent, precum și obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităților să se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, până la plata efectivă a despăgubirilor.

În drept: art. 192 C. proc. civ., art. 1350, 1530-1548 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 189/20.02.2020 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sighetu Marmației.

În motivarea soluției, instanța a reținut că domiciliul pârâtului este situat în localitatea Ocna Șugatag, jud. Maramureș, care se află în raza de competență a Judecătoriei Sighetu Marmației, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 107 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

2.2. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 1368 din 06.08.2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut, în esență, că, în speță, pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Negrești Oaș prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată, el neformulând deloc întâmpinare și nefiind prezent la primul termen de judecată din fața instanței sesizate de reclamant.

În aceste condiții, Judecătoria Negrești Oaș a devenit competentă teritorial prin neinvocarea de către pârât a necompetenței teritoriale de ordine privată. Instanța nu putea să invoce în prezenta cauză din oficiu necompetența teritorială.

Mai mult, este de observat și motivarea Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care, chiar dacă nu are o aplicare directă în prezenta cauză, statuează câteva coordonate care pot fi avute în vedere. Astfel, se arată că dispozițiile art. 130 C. proc. civ. sunt de ordine publică, nefiind permisă încălcarea termenelor și a modalității de invocare a excepțiilor.

De asemenea, prin Decizia mai sus arătată s-a mai reținut și că, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

Astfel, raportat la obiectul acțiunii introductive de instanță - acțiune în pretenții, respectiv raportat la împrejurarea că pârâtul chemat în judecată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a invoca excepții de ordine publică sau privată, ținând cont de dispozițiile art. 131 C. proc. civ., Judecătoria Negrești-Oaș este competentă teritorial în soluționarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea greșită, de către instanța învestită prin declinarea cauzei, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență teritorială relativă, respectiv a condițiilor în care această excepție poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul dedus judecății are ca obiect acțiune în pretenții, reclamanta solicitând obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, dată acestuia cu titlu de împrumut.

Față de obiectul cererii introductive, se rețin dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Fără a ține seama de această normă de competență teritorială de ordine privată, reclamanta a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș.

În speță, pârâtul are domiciliul în localitatea Ocna Șugatag, jud. Maramureș, care se află în raza de competență a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâtul B. nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș și nici nu a înțeles să invoce această excepție la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii.

De asemenea, nici în fața instanței învestite prin declinare, respectiv în fața Judecătoriei Sighetu Marmației, pârâtul nu a invocat excepția de necompetență teritorială în condițiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la modalitatea de invocare a excepțiilor relative.

Înalta Curte reține că, în fața celei de-a doua instanțe, nu se mai pune problema formulării excepției prin întâmpinare, întrucât momentul formulării întâmpinării a fost depășit în dosarul instanței mai întâi învestite.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, de către ambele instanțe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce excepția de necompetență de ordine privată în modalitatea și termenul prescris de lege.

Dintre cele două instanțe care au săvârșit nereguli procedurale în materie de competență, Înalta Curte constată că neregularitatea săvârșită de prima instanță s-a acoperit în condițiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., nefiind invocată de parte la primul termen de judecată în fața celei de-a doua instanțe, conform art. 247 alin. (2) din același cod, singurul termen la care putea fi invocată excepția relativă a necompetenței teritoriale a instanței pentru nereguli săvârșite chiar la termenul la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de declinare a primei instanțe învestite.

Dimpotrivă, greșeala procedurală a celei de-a doua instanțe învestite, aceeași cu cea a primei instanțe, nu s-a acoperit, aceasta formând obiectul de analiză și fundamentul pentru care Înalta Curte constată că această din urmă instanță este competentă a soluționa cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.