ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 865/2020

HOTĂRÂRE

12.05.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 865/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 18.07.2018, creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., a formulat cerere de validare a popririi, solicitând obligarea terțului poprit la plata sumei datorate de către debitor, în limita creanței de 36.207,78 RON.

Prin sentința civilă pronunțată la data de 17.09.2019, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni, reținând că domiciliul debitorului contestator este în municipiul Târnăveni, județul Mureș, astfel cum rezultă din verificările efectuate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Timiș, în care cauza a fost trimisă, spre rejudecare, pe motiv că debitorul a fost citat la o adresă la care nu mai locuiește.

Judecătoria Târnăveni, prin sentința civilă nr. 956 din 18.12.2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Timișoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

S-a reținut că potrivit extrasului depus la dosar de Grefa Judecătoriei Târnăveni, debitorul B. din data de 02.04.2010 până la data de 31.03.2017 a avut domiciliul în Timișoara, jud. Timiș, ulterior acestei date acesta domiciliind în Târnăveni, jud. Mureș.

Judecătoria Târnăveni a reținut că nu este competentă să soluționeze cauza raportat la domiciliul debitorului B., de la data începerii executării silite, care era situat în Timișoara, B-dul x, nr. 89, jud. Timiș, acesta nefiind în raza de competență a Judecătoriei Târnăveni ci în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12 iunie 2015 creditoarea D. S.R.L., a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 13 ianuarie 2005, împotriva debitorului B., cu domiciliul în Timișoara, județul Timiș, E., cu domiciliul în Timișoara, jud. Timiș și F. domiciliat în Timișoara, județul Timiș.

Prin încheierea din aceeași dată, emisă în dosarul de executare nr. 207/2015, Biroul Executorului Judecătoresc G. a admis cererea formulată de creditoarea S.C. D. S.R.L. și a încuviințat executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu constând în contractul de credit nr. x din 13 ianuarie 2005, învestit cu formulă executorie de Judecătoria Timișoara, contractul de cesiune de creanță nr. x din 18.04.2007 încheiet între H. în calitate de cedent și I. S.A. în calitate de vânzător și contractul de cesiune de creanță nr. x din 29.06.2007 dintre I. S.A. în calitate de vânzătoare și A. Germania în calitate de cumpărător, în toate formele prevăzute de lege.

În raport de situația de fapt mai sus expusă, precum și de dispozițiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", Înalta Curte constată că, în cauză, procedura executării silite a început la data de 12 iunie 2015, data sesizării organului de executare cu cererea de deschidere a dosarului de executare silită, de către S.C. D. S.R.L..

Conform prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data formulării cererii de executare silită, astfel cum s-a reținut mai sus, domiciliul debitorului B. era în Timișoara b-dul x nr. 43, județul Timiș, domiciliu care a și atras competența executorului judecătoresc care a înființat poprirea, conform art. 782 alin. (1) C. proc. civ., acesta având sediul în Timișoara str. x camera 2, județul Timiș.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.