ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 128/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș, la data de 2 decembrie 2024, sub nr. x/266/2024, A, pentru reclamanta B, a formulat cerere privind emiterea ordinului de protecție împotriva agresorului C.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2575 din data de 4 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/266/2024, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Astfel, Judecătoria Negrești-Oaș a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, reținând că, potrivit susținerilor reclamantei, aceasta are domiciliul în (..), județul Maramureș, unde și locuiește efectiv.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 4474 din data de 20 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/266/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sighetu Marmației și Judecătoria Negrești-Oaș, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Negrești-Oaș a dat eficiență prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, constatând că, anterior sesizării instanței judecătorești cu privire la incidentul produs între părți, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, în condițiile prevederilor art. 34 din Legea nr. 217/2003.

Prin urmare, a reținut că, pentru ordinul de protecție provizoriu emis de către Secția 9 Poliție Rurală Negrești-Oaș, județul Satu Mare, confirmat de A, în mod corect cererea parchetului de emitere a ordinului de protecție a fost înaintată Judecătoriei Negrești-Oaș, aceasta fiind instanța de judecată competentă teritorial, în temeiul art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Negrești-Oaș și Judecătoria Sighetu Marmației și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza.

Astfel, Judecătoria Negrești-Oaș a dat eficiență dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluționeze pricina instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul victima, în timp ce Judecătoria Sighetu Marmației a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeași lege, apreciind că este competentă instanța în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În raport cu obiectul cererii și cu titularul acesteia, respectiv A, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.

Totodată, art. 40 din același act normativ prevede că: „(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei”.

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecție provizoriu.

Pentru ipoteza în care a fost emis un ordin de protecție provizoriu, procedura este prevăzută de către art. 36 din același act normativ, care la alin. (1) prevede că „Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii”.

Potrivit alin. (4) al aceluiași art., „Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia”, iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, „Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4) procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a și art. 41

În speță, prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, A a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea victimei B și împotriva intimatului-agresor C, atașat cererii fiind depus ordinul de protecție provizoriu din data de 30 noiembrie 2024, emis de către un agent din cadrul Secției nr. 9 Poliție Rurală Negrești-Oaș (filele 5 și 6 din dosarul Judecătoriei Negrești-Oaș).

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu în favoarea victimei B și împotriva agresorului C, în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, în conformitate cu care competentă a se pronunța asupra cererii de emitere a ordinului de protecție este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Or, în speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis de către un agent din cadrul Secției nr. 9 Poliție Rurală Negrești-Oaș, în localitatea Negrești-Oaș.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș, în a cărei circumscripție teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș, Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.