ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6068/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC IT T.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a solicitat anularea deciziei de respingere a aplicației sale, realizată în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE - AP3 martie 1.1, cuprinsă în Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011 și a deciziei de respingere a contestației reclamantei cuprinsă în Scrisoarea nr. 8667 din 16 septembrie 2011 și pe cale de consecință să se constate ca legală și valabilă înregistrarea aplicației pentru apelul de proiecte.

În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că are ca obiect de activitate furnizarea de servicii de IT&C și a participat la apelul pentru proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE (Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice") AP3-03.1.1, în scopul obținerii selecționării pentru accesarea fondurilor structurale europene destinate refacerii/reînnoirii infrastructurii specifice. Reclamanta a mai arătat că a înregistrat aplicația sa on-line, la data de 11 ianuarie 2011, pe site-ul citat, conform instrucțiunilor prezentate pe site-ul www.mcsi.ro. În următoarele 5 zile a depus prin Poșta Română, la data de 17 ianuarie 2011 (a patra zi lucrătoare de la aplicația on-line) dosarul de solicitare conținând toate documentele de eligibilitate necesare.

Reclamanta a susținut că, negăsind nici un funcționar la sediul pârâtei pentru predarea coletului conținând dosarul menționat, lucrătorul poștal a lăsat, potrivit regulamentului, un aviz la destinatar, acesta având obligația de a se deplasa la oficiul poștal de care aparține și de a ridica, pe baza avizului, coletul poștal de corespondență. Autoritatea pârâtă nu s-a deplasat la oficiul poștal și nu a ridicat corespondenta, iar coletul poștal s-a întors la expeditor pe motiv că a expirat termenul de păstrare.

Reclamanta a apreciat că pârâtul nu a ținut cont de situația creată prin culpa exclusivă a propriilor funcționari, care nu au ridicat corespondența, determinând astfel returul la expeditor și nici de explicațiile și dovezile pertinente care au însoțit (re)înregistrarea din 1 februarie 2011, de data aceasta prin delegat, și a contestat decizia comunicată prin scrisoarea de respingere prin plângerea prealabilă nr. 17 din 1 august 2011. Pârâta i-a respins contestația formulată prin Scrisoarea de respingere nr. 8667 din 16 septembrie 2011 luând în considerare înregistrarea Dosarului din 1 februarie 2011, pe care a apreciat-o ca fiind tardivă față de aplicația on-line reținând că „rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în timp util”.

Reclamanta a precizat că atitudinea pârâtei îi încălcă grav drepturile de contribuabil din ale cărui taxe se plătesc salariile funcționarilor publici încadrați în Minister, în condițiile în care a dovedit normala diligentă comunicând documentele necesare prin serviciile Companiei Naționale Poșta Română depunând în timp util coletul, iar poșta încercând predarea către destinatar imediat a doua zi, conform avizului. În concluzie, reclamanta a susținut că soluția dată de pârât în tratarea cazului său este nelegală și profund prejudiciabilă, fiind pe nedrept eliminată dintr-o procedură care i-ar fi permis redotarea infrastructurii de specialitate IT&C și care s-ar fi răsfrânt apoi benefic asupra firmelor și instituțiilor cărora le prestează servicii.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1749 din 12 martie 2012, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC IT T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea (i) deciziei de respingere a aplicației făcute în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1 (Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011) și a (ii) deciziei de respingere a contestației (Scrisoarea nr. 8667 din 16 septembrie 2011). Prin decizia de respingere a aplicației reclamantei, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a reținut că nu au fost îndeplinite criteriile de transmitere publicate în Ghidul Solicitantului, iar prin decizia de respingere a contestației pârâtul a menționat prevederile art. 9 pct. 3 și 4 din Ghidul solicitantului pentru POSCCE -AP3-03 ianuarie l-apel 2. În speță, reclamanta a înregistrat aplicația on-line la data de 11 ianuarie 2011 și a înregistrat proiectul la registratura ministerului la data de 1 februarie 2011. Curtea a constatat că susținerea reclamantei în sensul că a dovedit transmiterea dosarului de solicitare prin poștă în termenul de 5 zile și faptul că neridicarea coletului poștal se datorează culpei pârâtei, prin funcționarii însărcinați cu primirea corespondenței,

nu este de natură să conducă la aprecierea că a fost îndeplinită cerința din Ghidul solicitantului: „dosarul trebuie să fie primit și înregistrat la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale cel mai târziu a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea on-line." Sintagma prevăzută în Ghidul solicitantului: „înregistrat la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale" înseamnă primirea unui număr de înregistrare de la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în termen de 5 zile de la înregistrarea on-line. Astfel că, înregistrarea din 1 februarie 2011 realizată de reclamantă la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale nu poate fi apreciată ca fiind o înregistrare realizată în data de 18 ianuarie 2011, prin luarea în considerare a datei înregistrată pe avizul poștal.

Instanța de fond a reținut că, pârâtul a apreciat corect faptul că reclamanta a pierdut dreptul de a utiliza numărul de înregistrare on-line, prin înregistrarea tardivă a dosarului de solicitare, din moment ce Ghidul solicitantului a prevăzut că responsabilitatea de a se asigura că dosarul se înregistrează la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale cade în sarcina solicitantului. 3. Motivele de recurs înfățișate de reclamantă Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a promovat recurs societatea reclamantă SC IT T.S. SRL, solicitând, urmare admiterii căii de atac exercitate, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, arătând în esență următoarele: - societatea reclamantă, contrar celor reținute, a dovedit o normală diligență, comunicând documentele necesare prin intermediul Poștei Române, în conformitate cu textul art. 9 pct. 3 din Ghidul solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1., în termenul stabilit; - nu se justifică stabilirea în cuprinsul Ghidului solicitantului a posibilității de comunicare a dosarelor participanților și pe cale poștală, dacă autoritatea pârâtă se află în imposibilitatea de gestionare a documentației recepționate în acest mod; - documentația, deși trimisă în termen printr-una din modalitățile prevăzute chiar de pârâtă, nu a fost efectiv înregistrată din culpa exclusivă a pârâtei, neputând fi primită motivarea instanței preluată sec din apărările părții adverse; - instanța a interpretat de manieră dusă la extrem prevederile Ghidului solicitantului, ceea ce este de natură a absolvi din start autoritatea pârâtă de orice vină, premisă ce nu poate fi acceptată.

4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la probele administrate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că nu se impune reformarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare înfățișate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de verificare a legalității deciziei de respingere a aplicației sale, depusă în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1, solicitând anularea acesteia ca și a contestației soluționate prin înscrisul nr. 8667 din 16 septembrie 2011. Ghidul solicitantului pentru operațiunea 3.11 „Sprijinirea accesului la internet și la serviciile conexe” din cadrul Axei III „Tehnologia Informației și comunicarea pentru sectoarele privat și public”, aprobat prin Ordinul ministrului comunicațiilor și societății informaționale nr. 1125 din 14 decembrie 2010 prevede în art. 5: - Condițiile de eligibilitate pentru obținerea finanțării iar în art. 3: - Modalitățile de completare și transmitere a cererii de finanțare.

Contrar celor susținute de recurentă și în acord cu interpretarea logico-rațională realizată de judecătorul fondului asupra acestor din urmă prevederi, astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, Înalta Curte constată că reținerea tardivității depunerii proiectului recurentei, de către autoritatea intimată, este corectă și justificată în raport termenele și condițiile stipulate în Ghidul solicitantului. Astfel, conform prevederilor art. 9 - Modalități de completare și transmitere a cererii de finanțare, se impunea ca recurenta-reclamantă să îndeplinească următoarele: - pct. 3 „În termen de maxim 5 zile lucrătoare după înregistrarea on-line, solicitanții trebuie să depună dosarul la sediul MCSI cu respectarea detaliilor cuprinse în prezentul ghid.

Indiferent de modalitatea de transmitere (personal, prin poștă sau curier), dosarul trebuie să fie primit și înregistrat la registratura MCSI cel mai târziu în a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea on-line. Rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura MCSI în timp util”. - pct. 4 „Nedepunerea dosarului de solicitare în termenul menționat la pct. 3 atrage decăderea solicitantului din dreptul de a utiliza numărul de înregistrare, fiind necesară reînregistrarea în sistem. Adresa la care se depune proiectul este Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, Bulevardul L., sector 5, București, Cod X, la Registratura Ministerului în intervalul de timp specificat”.

Raportat la cerințele evocate, în mod legal, autoritatea intimată dar și instanța de fond au apreciat că a fost depășit termenul de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării on-line a aplicației, fără a fi luată în calcul data inițială a depunerii coletului la poștă (17 ianuarie 2011), returnat la expirarea termenului de păstrare. Este adevărat că în cuprinsul normei citate este indicată, între paranteze, ca modalitate de transmitere a documentației și cea „prin poștă”, dar și în opinia Înaltei Curți, în aprecierea unui solicitant diligent, simpla mențiune, în sensul arătat nu putea conduce la interpretarea dată de recurentă, în sensul că funcționarii autorității pârâte aveau obligația de a se deplasa la oficiile poștale pentru a ridica coletele expediate, ocupându-se ei de înregistrarea efectivă a documentelor.

Și aceasta întrucât recurenta-reclamantă a nesocotit prevederea, lipsită de orice echivoc, cuprinsă în același art. 9 - art. 3 din Ghid, potrivit cu care „rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura MCSI în timp util”. O atare prevedere elimină și în opinia Înaltei Curți pretinsa ambiguitate, sau mai precis posibilitatea de transmitere, printr-o simplă expediție poștală, fără ca partea interesată să manifeste, cumulativ, implicare directă și diligență în vederea înregistrării în timp util a documentației.

Susținerile recurentului sunt nefondate și în considerarea faptului că prin interpretările proprii aduse prevederilor ce au servit drept temei al emiterii actelor atacate, a fost practic deplasat interesul și chiar responsabilitatea vizând înregistrarea corespunzătoare a documentației, de la solicitant la autoritatea intimată, ceea ce desigur că nu corespunde nici spiritului și nici scopului emiterii Ghidului solicitantului. Reținând așadar că actele atacate au fost emise cu respectarea prevederilor corespunzătoare din Ghidul solicitantului, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC IT T.S. SRL București împotriva Sentinței nr. 1749 din 12 martie 2012 a Curții de Apel București , secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM