ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6068/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6068/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
SC IT T.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și
Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății
Informaționale a solicitat anularea deciziei de respingere a aplicației sale,
realizată în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru
POSCCE - AP3 martie 1.1, cuprinsă în Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011 și a
deciziei de respingere a contestației reclamantei cuprinsă în Scrisoarea nr.
8667 din 16 septembrie 2011 și pe cale de consecință să se constate ca legală
și valabilă înregistrarea aplicației pentru apelul de proiecte.
În motivarea cererii,
societatea reclamantă a arătat că are ca obiect de activitate furnizarea de
servicii de IT&C și a participat la apelul pentru proiecte aferent Ghidului
solicitantului pentru POSCCE (Programul Operațional Sectorial „Creșterea
Competitivității Economice") AP3-03.1.1, în scopul obținerii selecționării
pentru accesarea fondurilor structurale europene destinate refacerii/reînnoirii
infrastructurii specifice.
Reclamanta a mai
arătat că a înregistrat aplicația sa on-line, la data de 11 ianuarie 2011, pe
site-ul citat, conform instrucțiunilor prezentate pe site-ul www.mcsi.ro. În
următoarele 5 zile a depus prin Poșta Română, la data de 17 ianuarie 2011 (a
patra zi lucrătoare de la aplicația on-line) dosarul de solicitare conținând
toate documentele de eligibilitate necesare.
Reclamanta a susținut
că, negăsind nici un funcționar la sediul pârâtei pentru predarea coletului
conținând dosarul menționat, lucrătorul poștal a lăsat, potrivit
regulamentului, un aviz la destinatar, acesta având obligația de a se deplasa
la oficiul poștal de care aparține și de a ridica, pe baza avizului, coletul
poștal de corespondență. Autoritatea pârâtă nu s-a deplasat la oficiul poștal
și nu a ridicat corespondenta, iar coletul poștal s-a întors la expeditor pe
motiv că a expirat termenul de păstrare.
Reclamanta a apreciat
că pârâtul nu a ținut cont de situația creată prin culpa exclusivă a propriilor
funcționari, care nu au ridicat corespondența, determinând astfel returul la
expeditor și nici de explicațiile și dovezile pertinente care au însoțit
(re)înregistrarea din 1 februarie 2011, de data aceasta prin delegat, și a
contestat decizia comunicată prin scrisoarea de respingere prin plângerea
prealabilă nr. 17 din 1 august 2011.
Pârâta i-a respins
contestația formulată prin Scrisoarea de respingere nr. 8667 din 16 septembrie
2011 luând în considerare înregistrarea Dosarului din 1 februarie 2011, pe care
a apreciat-o ca fiind tardivă față de aplicația on-line reținând că „rămâne în
responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la
registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în timp
util”.
Reclamanta a precizat
că atitudinea pârâtei îi încălcă grav drepturile de contribuabil din ale cărui
taxe se plătesc salariile funcționarilor publici încadrați în Minister, în
condițiile în care a dovedit normala diligentă comunicând documentele necesare
prin serviciile Companiei Naționale Poșta Română depunând în timp util coletul,
iar poșta încercând predarea către destinatar imediat a doua zi, conform
avizului.
În concluzie,
reclamanta a susținut că soluția dată de pârât în tratarea cazului său este
nelegală și profund prejudiciabilă, fiind pe nedrept eliminată dintr-o
procedură care i-ar fi permis redotarea infrastructurii de specialitate
IT&C și care s-ar fi răsfrânt apoi benefic asupra firmelor și instituțiilor
cărora le prestează servicii.
Pârâtul a depus
întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea
instanței de fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
civilă nr. 1749 din 12 martie 2012, a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanta SC IT T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru
Promovarea Societății Informaționale.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea (i) deciziei de respingere
a aplicației făcute în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului
solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1 (Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011)
și a (ii) deciziei de respingere a contestației (Scrisoarea nr. 8667 din 16
septembrie 2011).
Prin decizia de
respingere a aplicației reclamantei, Ministerul Comunicațiilor și Societății
Informaționale a reținut că nu au fost îndeplinite criteriile de transmitere
publicate în Ghidul Solicitantului, iar prin decizia de respingere a
contestației pârâtul a menționat prevederile art. 9 pct. 3 și 4 din Ghidul
solicitantului pentru POSCCE -AP3-03 ianuarie l-apel 2.
În speță, reclamanta
a înregistrat aplicația on-line la data de 11 ianuarie 2011 și a înregistrat
proiectul la registratura ministerului la data de 1 februarie 2011.
Curtea a constatat că
susținerea reclamantei în sensul că a dovedit transmiterea dosarului de
solicitare prin poștă în termenul de 5 zile și faptul că neridicarea coletului
poștal se datorează culpei pârâtei, prin funcționarii însărcinați cu primirea
corespondenței, nu este de natură să conducă la aprecierea că a fost
îndeplinită cerința din Ghidul solicitantului: „dosarul trebuie să fie primit
și înregistrat la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății
Informaționale cel mai târziu a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea
on-line."
Sintagma prevăzută în
Ghidul solicitantului: „înregistrat la registratura Ministerului Comunicațiilor
și Societății Informaționale" înseamnă primirea unui număr de înregistrare
de la registratura Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale în
termen de 5 zile de la înregistrarea on-line.
Astfel că,
înregistrarea din 1 februarie 2011 realizată de reclamantă la Ministerul
Comunicațiilor și Societății Informaționale nu poate fi apreciată ca fiind o
înregistrare realizată în data de 18 ianuarie 2011, prin luarea în considerare
a datei înregistrată pe avizul poștal.
Instanța de fond a
reținut că, pârâtul a apreciat corect faptul că reclamanta a pierdut dreptul de
a utiliza numărul de înregistrare on-line, prin înregistrarea tardivă a
dosarului de solicitare, din moment ce Ghidul solicitantului a prevăzut că
responsabilitatea de a se asigura că dosarul se înregistrează la registratura
Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale cade în sarcina
solicitantului.
Motivele de recurs
înfățișate de reclamantă
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, a promovat recurs societatea reclamantă SC IT T.S.
SRL, solicitând, urmare admiterii căii de atac exercitate, modificarea sentinței
pronunțate de prima instanță în sensul admiterii cererii sale de chemare în
judecată, astfel cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă,
în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut
nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, arătând în esență următoarele:
- societatea
reclamantă, contrar celor reținute, a dovedit o normală diligență, comunicând
documentele necesare prin intermediul Poștei Române, în conformitate cu textul
art. 9 pct. 3 din Ghidul solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1., în termenul
stabilit;
- nu se justifică
stabilirea în cuprinsul Ghidului solicitantului a posibilității de comunicare a
dosarelor participanților și pe cale poștală, dacă autoritatea pârâtă se află
în imposibilitatea de gestionare a documentației recepționate în acest mod;
- documentația, deși
trimisă în termen printr-una din modalitățile prevăzute chiar de pârâtă, nu a
fost efectiv înregistrată din culpa exclusivă a pârâtei, neputând fi primită
motivarea instanței preluată sec din apărările părții adverse;
- instanța a
interpretat de manieră dusă la extrem prevederile Ghidului solicitantului, ceea
ce este de natură a absolvi din start autoritatea pârâtă de orice vină, premisă
ce nu poate fi acceptată.
Soluția și
considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la probele
administrate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante
ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., astfel că nu se impune reformarea hotărârii primei instanțe, în
considerarea celor în continuare înfățișate.
Recurenta-reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de verificare a
legalității deciziei de respingere a aplicației sale, depusă în cadrul apelului
de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1,
solicitând anularea acesteia ca și a contestației soluționate prin înscrisul
nr. 8667 din 16 septembrie 2011.
Ghidul solicitantului
pentru operațiunea 3.11 „Sprijinirea accesului la internet și la serviciile
conexe” din cadrul Axei III „Tehnologia Informației și comunicarea pentru
sectoarele privat și public”, aprobat prin Ordinul ministrului comunicațiilor
și societății informaționale nr. 1125 din 14 decembrie 2010 prevede în art. 5:
- Condițiile de eligibilitate pentru obținerea finanțării iar în art. 3: -
Modalitățile de completare și transmitere a cererii de finanțare.
Contrar celor
susținute de recurentă și în acord cu interpretarea logico-rațională realizată
de judecătorul fondului asupra acestor din urmă prevederi, astfel cum rezultă
și din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus,
Înalta Curte constată că reținerea tardivității depunerii proiectului
recurentei, de către autoritatea intimată, este corectă și justificată în
raport termenele și condițiile stipulate în Ghidul solicitantului.
Astfel, conform
prevederilor art. 9 - Modalități de completare și transmitere a cererii de
finanțare, se impunea ca recurenta-reclamantă să îndeplinească următoarele:
- pct. 3 „În termen
de maxim 5 zile lucrătoare după înregistrarea on-line, solicitanții trebuie să
depună dosarul la sediul MCSI cu respectarea detaliilor cuprinse în prezentul
ghid. Indiferent de modalitatea de transmitere (personal, prin poștă sau
curier), dosarul trebuie să fie primit și înregistrat la registratura MCSI cel
mai târziu în a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea on-line. Rămâne în
responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la
registratura MCSI în timp util”.
- pct. 4 „Nedepunerea
dosarului de solicitare în termenul menționat la pct. 3 atrage decăderea
solicitantului din dreptul de a utiliza numărul de înregistrare, fiind necesară
reînregistrarea în sistem.
Adresa la care se
depune proiectul este Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale,
Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, Bulevardul
L., sector 5, București, Cod X, la Registratura Ministerului în intervalul de
timp specificat”.
Raportat la cerințele
evocate, în mod legal, autoritatea intimată dar și instanța de fond au apreciat
că a fost depășit termenul de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării
on-line a aplicației, fără a fi luată în calcul data inițială a depunerii
coletului la poștă (17 ianuarie 2011), returnat la expirarea termenului de
păstrare.
Este adevărat că în
cuprinsul normei citate este indicată, între paranteze, ca modalitate de
transmitere a documentației și cea „prin poștă”, dar și în opinia Înaltei
Curți, în aprecierea unui solicitant diligent, simpla mențiune, în sensul
arătat nu putea conduce la interpretarea dată de recurentă, în sensul că
funcționarii autorității pârâte aveau obligația de a se deplasa la oficiile
poștale pentru a ridica coletele expediate, ocupându-se ei de înregistrarea
efectivă a documentelor.
Și aceasta întrucât
recurenta-reclamantă a nesocotit prevederea, lipsită de orice echivoc, cuprinsă
în același art. 9 - art. 3 din Ghid, potrivit cu care „rămâne în
responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la
registratura MCSI în timp util”.
O atare prevedere
elimină și în opinia Înaltei Curți pretinsa ambiguitate, sau mai precis
posibilitatea de transmitere, printr-o simplă expediție poștală, fără ca partea
interesată să manifeste, cumulativ, implicare directă și diligență în vederea
înregistrării în timp util a documentației.
Susținerile
recurentului sunt nefondate și în considerarea faptului că prin interpretările
proprii aduse prevederilor ce au servit drept temei al emiterii actelor
atacate, a fost practic deplasat interesul și chiar responsabilitatea vizând
înregistrarea corespunzătoare a documentației, de la solicitant la autoritatea
intimată, ceea ce desigur că nu corespunde nici spiritului și nici scopului
emiterii Ghidului solicitantului.
Reținând așadar că
actele atacate au fost emise cu respectarea prevederilor corespunzătoare din
Ghidul solicitantului, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu
interpretarea corectă a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC IT T.S. SRL București împotriva Sentinței nr. 1749 din 12 martie
2012 a Curții de Apel București , secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 septembrie 2013.
Procesat de GGC - LM