ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6392/2013

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2013, reclamanta SC H. SRL Oradea a chemat în judecată pe pârâții M.E.C.M.A. - Direcția pentru Politici Industriale și Mediu de Afaceri, Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii București (în prezent M.E.) și Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest, solicitând: - să fie obligați pârâții să treacă în etapa următoare cererea de finanțare pentru proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziționarea de echipamente performante ” (numărul de înregistrare al proiectului/codul SMIS: 143/38714) depus în data de 24 august 2011 la M.E.C. si M.A.D.P.I. și M.A.O.I. pentru IMM, aferent Apelului de proiecte cu depunere la termen și ghidului solicitantului, în cadrul: „Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice 2007-2013, Axa prioritară 1 - Un sistem inovativ și ecoeficient de producție, Domeniul de intervenție D1.1. Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, Operațiunea: a) - Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile, Schema de finanțare: Al Sprijin financiar pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții realizate de întreprinderile mici și mijlocii - Sprijin financiar cu valoarea . între 1.065.000. - 6.375.000 lei, pentru investiții în întreprinderile mici și/ mijlocii” - Apelul 3; - să se dispună anularea scrisorii de respingere a proiectului din 31 august 2012, înregistrată la OIIMM sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012. În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 23 august 2011, a depus la M.E.C.M.A., Direcția pentru Politici Industriale și Mediu de Afaceri, Organismului intermediar pentru IMM, cererea de finanțare pentru proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziționarea de echipamente performante" în cadrul apelului de proiecte lansat în anul 2011 cu depunere la, termen, aferent operațiunii al „Sprijin financiar cu valoarea între 1.065.000. - 6.375.000 lei, pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii ” . În cadrul proiectului a depus planul de afaceri și documentele anexă, conform prevederilor legale în domeniu, însă, în urma verificării cererii de finanțare din punct de vedere administrativ și a eligibilității, Organismul Intermediar pentru IMM (OIIMM) a emis scrisorile de clarificare nr. C66/3M din 12 aprilie 2012 și nr. CC18/3M din 30 mai 2012, la care reclamanta a răspuns conform celor solicitate, transmițând CD-ul cu documentația aferentă proiectului. Cu toate că ar fi trebuit să primească un răspuns favorabil în urma completărilor transmise, pârâta i-a transmis scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012, înregistrată la OIIMM sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012, în care invoca noi deficiențe ale proiectului, în speță: - cererea de finanțare nu este însoțită de minim două oferte informale de preț, pentru achizițiile ( utilaje/echipamente) ce se intenționează a fi făcute în cadrul proiectului, arătând că exista o singura ofertă de preț pentru fiecare echipament, cu excepția laptop-ului pentru care nu exista nici o ofertă; - declarația de eligibilitate, declarația de angajament și declarația pe propria răspundere nu sunt ștampilate în original de către reprezentantul legal, conform cerințelor din Ghidul Solicitantului cap.III.2.1; - prin Hotărârea A.G.A. a fost aprobată o valoare mai mică decât valoarea totală a proiectului; - nu au fost depuse în original certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului și dovada depunerii cererii pentru eliberarea acordului/ avizului de mediu la A.P.M. În opinia reclamantei, pârâta avea posibilitatea și totodată obligația legală să-i solicite aceste completări încă de la prima adresă, în conformitate cu cerințele din Ghidul Solicitantului capitolul V.2.I., însă nu a făcut-o și, cu rea credință, i-a respins proiectul din punct de vedere administrativ și al eligibilității. Împotriva scrisorii de respingere nr. R337/3M din 31 august 2012, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la OIIMM sub nr. 37 din 26 septembrie 2012, în care a adus argumente cu privire la toate aspectele invocate de pârâtă. Contestația a fost respinsă, conform Situației privind soluționarea contestațiilor din ședința CSC nr. 10 din 09 octombrie 2012, soluția fiind înregistrată la poziția 34 sub nr. 264685 din 01 octombrie 2012. Împotriva acestei soluții reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 44 din 20 noiembrie 2012, iar prin răspunsul înregistrat sub nr. 267758 din 29 noiembrie 2012, i s-a comunicat că sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, drept pentru care OIIMM nu se mai pronunță asupra acestei plângeri. Având în vedere faptul ca la data de 13 decembrie 2012, Guvernul României a dispus trecerea atribuțiilor OIIMM la Agențiile de Dezvoltare Regionale, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest, pentru ca hotărârea care se va pronunța să fie în contradictoriu și cu această instituție. Prin întâmpinare, Ministerul Economiei, succesor în drepturi și obligații al M.E.C.M.A., conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale si pentru modificarea unor acte normative, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata și, pe cale de consecință, menținerea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 269920 din 22 ianuarie 2013 ca temeinică și legală. În esență, pârâtul a arătat că, potrivit scrisorii de respingere, proiectul reclamantei a fost respins pentru următoarele motive: 1. Cererea de finanțare nu a fost însoțită de minim 2 oferte informale de preț pentru achizițiile (utilaje/ echipamente) ce se intenționează a fi făcute în cadrul proiectului, conform cerințelor prevăzute la cap. Hl.2.1.A. „Documente a căror prezență este obligatorie” pct.

(cererea de finanțare conform formatului standard Anexa 1, inclusiv documentația de preț care a stat la baza fundamentării proiectului conform precizărilor făcute la pct. 4.1 din cererea de finanțare) și a precizărilor făcute în anexa 2 - Instrucțiuni de completare a Cererii de Finanțare, respectiv solicitanții au obligația de a justifica bugetul proiectului prin anexarea la cererea de finanțare a documentelor justificative care au stat la baza estimării bugetului propus - minim 2 oferte informale de preț, preturi de cataloage curente pentru achizițiile (utilajele/echipamentele) ce se intenționează a fi făcute în cadrul proiectului sau ale unora similare ca scop, respectiv a fost atașată o singură ofertă de preț pentru utilajele „Buldoexcavator", „Excavator pe șenile” și „Autobasculantă 8x4”, și nu a fost atașată nici o ofertă de preț pentru echipamentul „Laptop”; 2. Declarația de eligibilitate (Formularul A), Declarația de angajament (Formularul B) și Declarația pe propria răspundere (Formularul C) nu au avut stampila solicitantului în original, conform cerințelor din Ghidul Solicitantului cap. III.2.1. - „cererea de finanțare și întreaga documentație a proiectului trebuie să fie ștampilată de către reprezentantul legal pe fiecare pagină, în partea dreapta, în josul paginii și să se ștampileze pe fiecare pagină, în josul paginii în centru ";

Prin Hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011, atașată la dosarul proiectului nu se aprobă toate cheltuielile legate de proiect ci o valoare mai mică, respectiv 3.566.721, 94 lei, comparativ cu valoarea totală a proiectului menționată la cap. 4.1. a Cererii de Finanțare - 3.676.573,69 lei, nerespectându-se cerințele din Ghidul Solicitantului cap. IH.2.1.A. lit. A „Documente a căror prezență este obligatorie", pct. 8 „Hotărârea A.G.A./ CA de aprobare a proiectului (denumirea proiectului aprobat trebuie să fie identică cu cea indicată în cererea de finanțare) și a tuturor cheltuielilor legate de proiect, precum și de nominalizare a reprezentantului legal al societății în relația cu OIIMM, (în cazul în care pentru proiectul depus este împuternicită să reprezinte societatea o altă persoană decât reprezentantul legal înscris în certificatul constatator) în original";

Certificatul Constatator anexat în cadrul proiectului depus a fost emis în data de 23 august 2011, după data înscrierii online (05 iulie 2011) și anterior depunerii fizice (24 august 2011), nerespectându-se cerințele din Ghidul solicitantului, Cap. III „Elaborarea și completarea cererii de finanțare și depunerea proiectului", pct. III.2.1., lit. A „Documente a căror prezență este obligatorie", pct. 10 „ Certificatul constatator în original emis cu maxim 60 de zile calendaristice anterior înscrierii on-line, de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul unde își are sediul solicitantul, care să menționeze obligatoriu: datele de identificare, codul unic de înregistrare, reprezentanții legali ai societății, acționariatul societății (persoane fizice sau juridice), domeniul de activitate principal și domeniile de activitate secundare, situația juridică a societății, sediile secundare și punctele de lucru ";

Cererea formulată către Agenția pentru Protecția Mediului Bihor pentru eliberarea acordului/avizului de mediu, înregistrată la A.P.M. Bihor cu numărul 13541 din 11 august 2011, nu conține titlul proiectului, ci doar obiectele de investiție ce se vor achiziționa prin proiect și programul de finanțare accesat, nerespectându-se cerințele Ghidului Solicitantului cap.III.2.1. lit. A „Documente a căror prezență este obligatorie”, pct. 12 "Dovada depunerii cererii pentru eliberarea acordului/avizului de mediu la Agenția pentru Protecția Mediului, (pentru proiectul cu aceeași denumire cu cea din cererea de finanțare)". Pârâtul a conchis că proiectul reclamantei a fost respins pentru neîndeplinirea cumulativă a criteriilor stabilite prin Ghidul solicitantului pentru a fi admis în etapa următoare, astfel că, solicitarea reclamantei formulată în acest sens nu-i poate fi impusă, fiecare etapă fiind eliminatorie. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest a solicitat respingerea în totalitate a cererii introduse de reclamantă împotriva agenției, invocând, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive. 2.Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 32 din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest, - admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei - Direcția pentru Politici Industriale și Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii și Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest; - a anulat scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012, înregistrată la Ministerul Economiei - Direcția pentru Politici Industriale și Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012; - a obligat pârâtul Ministerul Economiei - Direcția pentru Politici Industriale și Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii să treacă cererea de finanțare a reclamantei în etapa următoare, cea de evaluare tehnico-financiară; - a respins acțiunea față de pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Vest, a apreciat că este întemeiată, având în vedere că pârâta nu este emitenta actului administrativ atacat, în speță, scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012 din punct de vedere administrativ și al eligibilității, precum și în raport de art. 8 din Legea nr. 315/2004 și art. 22 din H.G. nr. 457/2008, acte normative care stabilesc cadrul instituțional și procedural de coordonare și de gestionare a asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele structurale, unde se stipulează că agențiile pentru dezvoltare regională îndeplinesc funcția de organisme intermediare pentru Programul operațional regional, deci în domeniul dezvoltării regionale, iar nu în domeniul Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice 2007-2013, în cadrul căruia se integrează procedura adusă în fața instanței de judecată în prezentul proces, potrivit art. 23 din H.G. nr. 457/2008, calitatea de organism intermediar având-o Ministerul Economiei, alături de alte trei instituții publice centrale. Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că apărarea adusă prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei nu subzistă față de prevederile Ghidului solicitantului (2011) pentru sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii, act pus la dispoziția întreprinderilor solicitante pe site-ul oficial al Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" din cadrul Ministerului Economiei (x), document care prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectelor de sprijinire a accesului pe noi piețe și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii și descrie modalitatea de selecție, aprobare și derulare a acestora în raport de prevederile legale europene și naționale, invocat de către pârâtul Ministerul Economiei în întâmpinare și în actul administrativ atacat. Astfel, conform capitolului V din Ghidul solicitantului, pct. V.2.1, „numai proiectele conforme din punct de vedere administrativ și al eligibilității (care îndeplinesc toate criteriile din Anexa 3 - Grila de verificare) sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv cea de evaluare tehnico-financiara”. Din analiza grilei de verificare a conformității administrative și a eligibilității (anexa 3 din ghidul solicitantului) prima instanță a constatat că motivele invocate de către autoritatea pârâtă în cuprinsul actului atacat (scrisoarea de respingere a proiectului) și prin întâmpinare nu se regăsesc în anexa 3 ca și motive de respingere ca urmare a verificării conformității administrative și a eligibilității, la care se face trimitere prin dispoziția de la pct. V.2.1. Prima instanță a observat că, de fapt, motivele invocate de Organismul intermediar din cadrul Ministerului Economiei sunt circumscrise cerințelor prevăzute în cap. III din Ghidul solicitantului, însă autoritatea publică nu a respectat cerințele pct. V.2.1, care prevede sancțiunea respingerii proiectului din punct de vedere administrativ și a eligibilității doar pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute în anexa 3, între care nu se regăsesc și motivele invocate de pârât. Mai mult,conform prevederilor aceluiași capitol V.2.1, organismul intermediar avea posibilitatea să ceară reclamantei maxim două clarificări, prin care să solicite completarea/corectarea dosarului în etapa verificării conformității administrative și a eligibilității. Prima instanță a constatat că deși formularea pare a lăsa la aprecierea organismului intermediar oportunitatea solicitării de clarificări, aceasta apreciere nu poate fi exercitată discreționar, având în vedere interesul public al creșterii competitivității economice, care este scopul programului operațional în discuție. Prin urmare, organismul intermediar avea obligația să verifice în concret și să transmită reclamantei neajunsurile proiectului său, din punctul de vedere al existenței la dosar a tuturor documentelor necesare, în forma corectă. Neprocedând astfel și, în consecință, fiind în culpă, autoritatea publică nu poate respinge proiectul din punctul de vedere al conformității administrative și al eligibilității, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, motivele invocate nu se regăsesc în grila de la anexa 3. În concluzie, prima instanță a apreciat că soluția adoptată de organismul intermediar prin actul atacat este nelegală, deoarece proiectul reclamantei trebuia admis în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv evaluarea tehnico-financiară, conform prevederilor capitolului V.2.1 din Ghidului solicitantului (2011) pentru sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii. 3. Recursul declarat de către Ministerul Economiei Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Economiei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recurentul nu și-a structurat criticile în motive de recurs, memoriul de recurs cuprinzând o prezentare in extenso a cadrului de reglementare general național și european, precum și a criteriilor de eligibilitate, evaluare și selecție aferente Ghidului solicitantului aplicabil în cauză. În concret, pot fi decelate două critici la adresa sentinței, respectiv: 3.1: instanța de judecată nu poate dispune trecerea unui proiect în etapa următoare, în condițiile în care atât Comisia de evaluare a proiectului, cât și comitetul pentru soluționarea contestațiilor au ajuns la concluzia contrară; 3.2: nu au fost avute în vedere motivele scrisorii de respingere a proiectului, respectiv că: - cererea de finanțare nu a fost însoțită de minim două oferte informale de preț pentru fiecare achiziție; - declarația de eligibilitate nu a avut ștampila în original; - hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011 a aprobat o valoare mai mică a proiectului; - certificatul constatator a fost emis de Oficiul Registrului Comerțului după data înscrierii on-line; - cererea formulată către Agenția pentru Protecția Mediului Bihor pentru eliberarea acordului/ avizului de mediu nu conține titlul proiectului. 4. Apărările intimaților În recurs au formulat întâmpinări ambii intimați, intimata Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, reiterând argumentele pe baza cărora instanța de fond a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Intimata-reclamantă SC H. SRL Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că: 4.1: recurentul adoptă o poziție contrară statului de drept, nefiind admisibil să afirme că nu va ține cont de hotărârea judecătorească și nu o va pune în aplicare deși este evident că a greșit atunci când i-a respins proiectul; 4.2: motivele de recurs fac abstracție de Decizia nr. 269920 din 22 ianuarie 2013 prin care s-a reținut că nu ar fi îndeplinite două criterii, iar nu toate cele 5 enumerate de recurent; prima instanță a stabilit corect că toate criteriile sunt îndeplinite. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia. Intimata-reclamantă SC H. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune al cărei obiect vizează, în principal, verificarea legalității scrisorii de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ și al eligibilității nr. R 337/3M din 31 august 2012, emisă de recurentul-pârât în calitate de Organism Intermediar pentru IMM, POS-CCE 2007-2013. După cum s-a arătat la pct. 1 al acestei decizii, societatea reclamantă a participat cu proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziționarea de echipamente performante” în cadrul Apelului de proiecte aferent anului 2011, pentru schema de finanțare „A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.065.000-6.375.000 lei acordat pentru investiții pentru întreprinderile mici și mijlocii.” Procedura de selecție a proiectelor prevăzută în Ghidul solicitantului 2011 prevedea 7 etape, intimata fiind respinsă în cea de-a treia, urmare constatării că proiectul prezentat nu corespunde din punctul de vedere al conformității administrative și al eligibilității. Curtea de apel a considerat că scrisoarea de respingere este nelegală întrucât, pe de o parte, motivele invocate de autoritatea publică nu se regăsesc în Anexa 3 - Grila de verificare din Ghidul solicitantului și, pe de altă parte, organismul intermediar nu a transmis reclamantei neajunsurile proiectului său, deși avea posibilitatea de a cere două clarificări, conform prevederilor capitolului V.2.1. Prin motivele de recurs expuse la pct. 3 al acestor considerente, Ministerul Economiei nu formulează critici concrete la adresa celor două argumente pe care și-a fundamentat soluția prima instanță, ci combate, la nivel principial, dreptul instanței de judecată de a interveni în cursul procedurii administrative, în sensul de a dispune continuarea acesteia și, în plus, reiterează motivele de respingere enumerate în scrisoarea atacată. Recursul este nefondat, hotărârea de admitere a acțiunii pronunțată de curtea de apel fiind legală; Înalta Curte va substitui însă parțial motivarea, în sensul celor în continuare arătate. Referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești Deși formal recurentul nu a invocat prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., nesolicitând casarea pentru acest motiv, din modul cum și-a expus prima critică rezultă cu claritate că susține teza potrivit căreia instanța de contencios administrativ a interferat cu un organ al puterii executive, adoptând o soluție contrară voinței acestuia care nu poate fi pusă în executare. Această critică reflectă, după cum bine a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare, o poziție contrară statului de drept și converge către ideea negării dreptului constituțional de acces la justiție al persoanelor vătămate printr-un act administrativ. Intimata-reclamantă are, necontestat, dreptul de a ataca în justiție scrisoarea de respingere a proiectului său iar controlul pe care îl înfăptuiește instanța de contencios administrativ nu se rezumă la elementele exterioare, formale ale legalității. Dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conferă instanței de judecată prerogativa de a obliga autoritățile publice „să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”. Este exact ceea ce a făcut curtea de apel, anulând scrisoarea de respingere a proiectului, a obligat autoritatea publică să continue procedura de selecție, trecând cererea de finanțare în etapa următoare, cea de evaluare tehnico-financiară. Referitor la motivele scrisorii de respingere Critica de la pct. 3.2. al considerentelor reiterează practic toate cele 5 motive pentru care s-a emis actul contestat. Recurentul face însă abstracție de faptul că, soluționând contestația administrativă formulată de SC H. SRL, Comitetul de soluționare a contestațiilor din cadrul Organismului intermediar pentru IMM - Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, prin Decizia nr. 269.920/22 ianuarie 2013 a considerat îndeplinite 3 dintre criteriile menționate în scrisoarea de respingere, contestația fiind totuși respinsă pentru neîndeplinirea: - criteriului de verificare referitor la documentația de preț care a stat la baza fundamentării bugetului proiectului (conform precizărilor făcute la cap. 4.1. din cererea de finanțare) și a - criteriului de verificare referitor la „Hotărârea A.G.A./ C.A. de aprobare a proiectului și a tuturor cheltuielilor legate de proiect” (conform cap. III pct. III.2.1., lit. A, pct. 8 din Ghidul solicitantului). Prin urmare, câtă vreme în etapa procedurii prealabile sesizării instanței de judecată s-au confirmat parțial criticile „solicitantului”, în etapa judiciară vor fi analizate numai punctele rămase în dispută, neexistând nicio rațiune pentru a relua, cum solicită recurentul, analiza tuturor aspectelor aflate inițial în divergență. Cele două criterii considerate neîndeplinite pot fi circumscrise tipurilor de verificări care se fac în etapa verificării conformității administrative și a eligibilității, figurând la lit. a) a pct. III.2.1. „Documente a căror prezență este obligatorie” din Cap. III al Ghidului solicitantului. Rezultatul acestor verificări reflectă însă o abordare excesiv de formalistă a procedurii de evaluare, contrară scopului declarat al reglementării, adică sprijinirea sectorului productiv prin investiții realizate de întreprinderile mici și mijlocii. Astfel, în privința primului criteriu s-a reținut că nu au fost atașate minim două oferte de preț pentru utilajele/ echipamentele ce vor fi achiziționate prin proiect, respectiv „a fost atașată o singură ofertă de preț pentru utilajele Buldoexcavator, excavator pe șenile și autobasculantă 8x4 și nu a fost atașată nici o ofertă de preț pentru echipamentul L.”. Verificând documentația prezentată de intimata-reclamantă, instanța de recurs constată că la filele 148-157 și 206-215, există ofertele de preț respective. Mai mult, dat fiind stadiul incipient al procedurii de selecție și împrejurării că inclusiv ofertele de preț considerate valabile de către recurent erau simple comunicări ale furnizorilor, cu valabilitate limitată (de ex. Oferta P. era valabilă doar 30 zile - fila 157, dosar fond) se impunea ca organismul intermediar să uzeze de posibilitatea pe care i-o conferea pct. V.2.1. al cap. V din Ghidul solicitantului, în sensul de a cere „maximum două clarificări” în vederea completării/corectării dosarului intimatului, cu documentele care lipseau ori erau considerate necorespunzătoare. Or, deși recurentul a emis două scrisori de clarificare - nr. C66/3M din 12 aprilie 2012 și nr. CC18/3M din 30 mai 2012 - la care solicitantul a răspuns, acestea au vizat cu totul alte aspecte (renumerotarea documentelor conform opisului, ștampilarea tuturor filelor, corelarea unor date din bilanțul contabil etc.). Apare astfel ca fiind legitimă constatarea curții de apel în sensul că deși reglementarea lasă la aprecierea organismului intermediar oportunitatea solicitării clarificărilor, această apreciere nu poate fi exercitată abuziv, cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, contrar scopului programului operațional în discuție. În fine, și cel de-al doilea criteriu considerat neîndeplinit, referitor la diferențele care există între cheltuielile aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011: 3.566.721,9 lei și valoarea totală a proiectului: 3.676.573,69 lei, demonstrează aceeași manieră mecanică de aplicare a dispozițiilor cuprinse în Ghidul solicitantului. Intimatul-reclamant a explicat convingător că valoarea proiectului în luna iunie 2011 (la momentul adoptării Hotărârii A.G.A.) a fost calculată pe baza cursului info-euro, în timp ce organismul intermediar a avut ca reper același curs la o dată ulterioară (august 2011). Din cuprinsul hotărârii menționate rezultă cu claritate că a fost aprobat proiectul în întregul său (pct. 1) iar cheltuielile legate de implementarea acestuia au fost calculate ca având un cuantum total de „aproximativ” 3.566.721,94 lei (pct. 2) fiind limpede voința asociatului unic în sensul afirmat anterior. Conchizând, Înalta Curte reține că respingerea proiectului intimatei-reclamante în această etapă a procedurii de evaluare a fost nejustificată, fiind îndreptățită solicitarea acesteia de a trece în etapa următoare, a patra, de evaluare tehnică și financiară, după cum bine a considerat și judecătorul fondului.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.