ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2015

Decizia nr. 1330/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 24 august 2012 sub numărul de Dosar nr. x/303/2012 reclamanta SC A. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu B. să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 83.164 Lei, reprezentând finanțarea nerambursabilă pentru implementarea Proiectului înregistrat on-line din 09 iunie 2009, cod SMIS și la plata dobânzii legale calculată de la data scadentei obligației de plată până la data plății efective a acestora, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a precizat că pretențiile invocate prin cererea de chemare în judecată decurg din obligațiile asumate atât de reclamantă, cât și de pârât, prin Contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010.

La data de 08 aprilie 2010 a fost încheiat Actul Adițional la Contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010, prin care a fost modificată Scrisoarea de aprobare și Cererea de finanțare completată și aprobată de C., în sensul în care reclamanta a renunțat la achiziționarea a doua utilaje, respectiv compresor de aer și mașina de găurit.

La data de 24 august 2010, reclamanta a depus cererea de rambursare prin care a solicitat spre rambursare sumă totală de 83.164 lei.

La data de 14 decembrie 2011 a fost efectuat de către C. raportul de control privind contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010, SC A. SRL, SMIS, din 08 aprilie 2010.

S-a arătat că pârâta nu a înțeles să răspundă favorabil cererii de rambursare, refuzând să își îndeplinească obligațiile asumate contractual, motivat de neînțelegerea privind depunerea cererilor de rambursare aferente proiectului.

Reclamanta a arătat că se consideră îndreptățită la cererii de chemare în judecată, având în vedere că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate contractual, în sensul că a implementat proiectul în conformitate cu cele asumate prin Cererea de finanțare.

Cu privire la depunerea cererilor de rambursare, reclamanta a solicitat instanței să observe că prin Contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010 nu se prevede nici o condiționare a efectuării plății de către D. de depunerea acestora conform graficului cererilor de rambursare, mai mult, art. 5 alin. (9) din Contract oferind beneficiarilor posibilitatea de a opta pentru depunerea unei singure cereri de rambursare, la sfârșitul proiectului, fără condiționarea alegerii acestei opțiuni de vreo altă formalitate.

S-a arătat că potrivit art. 969 al V.C.C., sub imperiul căruia s-au născut relațiile juridice dintre reclamantă și pârât, contractul are putere de lege între părțile contractante.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și următoarele art. 1073 și urm. din V.C.C., Art. 112 C. proc. civ., precum și dispozițiile contractuale.

La data de 14 martie 2013 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat să se admită excepția necompetență materială și teritorială a instanței, iar în subsidiar și să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 20 martie 2013 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că dobânda legală urmează a fi calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată respectiv de la data de 28 decembrie 2012 și până la data plății efective a acestora.

La termenul de judecată din data de 26 martie 2013 instanța a pus în discuția părților excepția materială și teritorială a instanței Judecătoria sector 6 invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 3327 din 26 martie 2013 a Judecătoriei sectorului 6 instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 aprilie 2013.

Prin sentința nr. 2110 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

A reținut prima instanță că intre reclamantă și pârâtă există raporturi contractuale potrivit contractului de finanțare nerambursabilă din 05 ianuarie 2010 care are ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către D., pentru implementarea Proiectului intitulat „Creșterea competitivității economice SC A. SRL, prin achiziția de echipamente performante”, în cadrul Apelului de proiecte cu depunere continua și al ghidului solicitantului pentru schema de finanțare Sprijin financiar în valoare de până la 1.075.000 lei acordat pentru investii în întreprinderile mici și mijlocii, în cadrul E. 2007-2013, Axa Prioritara I - Un sistem inovativ și ecoeficient de producție.

S-a reținut că la data de 24 august 2010, reclamanta a depus cererea de rambursare prin care a solicitat spre rambursare sumă totală de 83.164 lei, precum și că la data de 14 decembrie 2011 a fost efectuat de către C. raportul de control privind contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010, SC A. SRL, SMIS, din 08 aprilie 2010.

A mai constatat prima instanță că la data de 22 martie 2010 reclamanta a depus o cerere de decalare a cererii de rambursare CR1, invocând prevederile art. 5 alin. 9 din Contractul de finanțare, sens în care aceasta a considerat că depunerea unei singure cereri de rambursare la finalul proiectului nu este interzisă nici de dispozițiile legale aplicabile în speță, nici de dispozițiile contractuale la care ambele părțile semnatare le-au agreat.

Ca urmare a misiunii de control organizată de C. în data de 14 decembrie 2011, prin raportul de control privind contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010, înregistrat la C. din 17 ianuarie 2012, s-a propus rezilierea contractului de finanțare, având în vedere depunerea cererii de rambursare finale cu nerespectarea graficului de rambursare aprobat prin contract.

S-a reținut că Verificarea administrativă a cererii de rambursare în cauză a avut drept rezultat respingerea la plata a sumei de 83.164,00 lei reprezentând contravaloarea cererii de rambursare în cauză (conform Listei de verificare a cererii de rambursare din 09 februarie 2012) depusă cu nerespectarea dispozițiilor contractuale, context în care C. nu a mai demarat procedura de reziliere a contractului de finanțare.

Curtea de apel a avut in vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare „Obiectul contractului", potrivit cărora beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract, care este constituit din contractul de finanțare și anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Mai mult decât atât, s-a reținut că beneficiarul trebuie să asigure implementarea proiectului în conformitate cu cele asumate prin cererea de finanțare aprobată, fiind singurul răspunzător în fața F. și G. pentru implementarea proiectului.

S-a arătat in considerentele sentinței atacate că, în mod legal și temeinic pârâta a respins cererea reclamantei de rambursare a sumei de 83.164 lei depusă la data de 24 august 2010 având în vedere faptul că aceasta a depus o singură cerere de rambursare în luna a 8-a de la semnarea contractului de finanțare cu nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare la art. 5 alin. (11) coroborat cu art. 15 alin. (1) art. 5 alin. (10) întrucât reclamanta nu a obținut acordul C. pentru modificarea graficului de rambursare și depunerea unei singure cereri de rambursare și a depus cererea de rambursare cu nerespectarea graficului de rambursare aprobat prin contract.

In raport de dispozițiile art. 5 alin (11) din contractul de finanțare s-a constatat că reclamanta avea obligația de a depune cererile de rambursare în luna a treia de la data semnării contractului pentru suma de 28.282 lei și în luna a 6 de la data semnării contractului pentru suma de 55.285 lei.

Potrivit art. 5 alin (10) din contractul de finanțare numărul total al cererilor de rambursare este de maxim 3 și se va reliefa în graficul de rambursare prevăzut la art. 5 alin 11, iar potrivit art.  alin 9 din contractul de finanțare din 05 ianuarie 2010 beneficiarii pot opta pentru depunerea unei singure cereri de rambursare la sfârșitul proiectului.

Curtea de apel a reținut că reclamanta nu s-a prevalat de prevederile art. 5 alin. (9) din contractul de finanțare întrucât a depus cererea de rambursare la data de 24 august 2010, anterior terminării proiectului, 5 ianuarie 2010-5 octombrie 2010.

Raportând cererea de rambursare nr. 1 prin care reclamanta a solicitat la data de 24 august 2010, deci anterior terminării proiectului, spre rambursare sumă totală de 83.164 lei la prevederile cuprinse în art. 5 alin (11) și (12) din contractul de finanțare nerambursabilă din 05 ianuarie 2010 Curtea de apel a reținut că reclamanta nu a respectat prevederile contractului de finanțare în privința modului de formulare a cererilor de rambursare.

S-a concluzionat că reclamanta nu a oferit și nu a invocat în mod pertinent o apărare care să justifice încălcarea prevederilor art. 5 alin (10) și (11) din contractul din 05 ianuarie 2010, mai ales în condițiile în care conținutul acestor clauze contractuale este unul clar și precis.

Nici susținerile reclamantei potrivit cărora a formulat cererea de rambursare în condițiile art. 5 alin 9 din contractul de finanțare nu au fost găsite întemeiate, întrucât reclamanta nu a depus cererea de rambursare la sfârșitul proiectului, ci anterior terminării acestuia.

În ceea ce privește eventualele modificări cu privire la opțiunea de depune o singură cerere de rambursare la sfârșitul proiectului în baza art. 5 alin. (9) din contractul de finanțare, curtea de apel a reținut că reclamanta SC A. SRL avea obligația să le notifice D./C. cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul de depunere a cererii de rambursare și să depună o dată cu cererea o justificare privind întârzierea activităților proiectului.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a constatat că reclamanta nu a obținut acordul D. pentru modificarea graficului de rambursare și pentru depunerea unei singure cereri de rambursare.

Mai mult decât atât, că reclamanta avea obligația de respecta prevederile art. 1 alin. (2) din contractul de finanțare potrivit cărora reclamantului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite prin contract care este constituit din contractul de finanțare și anexele acestuia, pe care reclamantul a declarat că le cunoaște și le acceptă.

Susținerile reclamantei potrivit cărora în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (13) și art. 7 alin. (2) din Contractul de finanțare singura condiționare de acordare a plății finale constă în îndeplinirea indicatorilor de realizare au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru aceste motive curtea de apel a reținut că refuzul pârâtei de a plăti reclamantei suma de 83.164 lei reprezentând finanțarea nerambursabilă pentru implementarea Proiectului înregistrat on-line din 09 iunie 2009, cod SMIS și dobânda legală aferentă are un caracter justificat, nefiind emis cu exces se putere în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că soluția instanței de fond se întemeiază pe o interpretare greșită și contradictorie a prevederilor contractuale întrucât pe de o parte, a apreciat că reclamanta nu se putea prevala de dispozițiile art. 5 alin. (9) din Contract decât dacă anterior se proceda la notificarea D. și obținerea acordului acestora, iar pe de altă parte consideră că nu s-au prevalat de aceste dispoziții fiindcă au depus cererea de rambursare înainte de terminarea Proiectului.

Invocând dispozițiile art. 5 alin. (1)

1

din contract privind stabilirea unui grafic de depunere a cererilor de rambursare dar și dispozițiile art. 5 alin. (9) potrivit cărora beneficiarii pot opta pentru depunerea unei singure cereri de rambursare la sfârșitul proiectului, recurenta-reclamantă a susținut că acestea trebuie interpretate în sensul în care Beneficiarul poate respecta graficul de rambursare însă are libertatea de a putea depune o singură cerere de rambursare, cu nerespectarea graficului stabilit, fără a fi condiționat de efectuarea vreunei formalități.

Consideră recurenta-reclamantă că interpretarea instanței de fond în sensul că nu se putea prevala de prevederile art. 5 alin. (9) din Contract întrucât cererea de rambursare nu a fost depusă la de 05 octombrie 2010 reprezentând termenul final de implementare a proiectului, ci la data de 24 august 2010, este neîntemeiată întrucât sintagma „sfârșitul Proiectului” din acest articol reprezintă data la care acesta se realizează în fapt, iar nu data de final prevăzută în Contract.

Totodată, invocând dispozițiile art. 5 alin. (1)

3

din Contract care prevăd că plata finală se va efectua numai dacă se dovedește îndeplinirea indicatorilor de realizare asumați prin contract, recurenta-reclamantă a susținut că singura condiționare a plății este aceea a îndeplinirii indicatorilor de realizare, care în speță au fost realizați conform Raportului de control nr. 226022 din 08 februarie 2012 încheiat de reprezentanții Organismului Intermediar.

A concluzionat recurenta că aceasta este îndreptățită la a solicita obligarea partenerului contractual B. la îndeplinirea obligațiilor sale, respectiv la plata sumei de 83.164 lei, cu titlu de finanțare nerambursabilă.

Intimatul K. - E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că nu datorează suma pretinsă de recurenta-reclamantă cu titlu de finanțare nerambursabilă refuzul său având un caracter justificat și nefiind emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate cât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata sumei de 83.164 lei reprezentând finanțare nerambursabilă pentru implementarea Proiectului înregistrat on-line cu din 09 iunie 2009 cod SMIS și la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței obligației de plată până la data plății efective a acestora.

Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei pentru argumentele prezentate anterior în cuprinsul prezentei decizii.

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la criticile de nelegalitate subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la criticile formulate de recurenta-reclamantă potrivit cărora instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor contractuale vizând acordarea tranșelor conform cererilor de rambursare instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, judecătorul fondului reținând în mod corect faptul că refuzul intimatei de a plăti reclamantei suma de 83.164 lei reprezentând finanțare nerambursabilă pentru implementarea proiectului și dobânda legală aferentă are un caracter justificativ, nefiind emis cu exces de putere conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 5 alin. (11) din contractul de finanțare intitulat „Rambursarea cheltuielilor”, recurenta-reclamantă avea obligația de a depune cererile de rambursare în lunile 3 și 6 de la data semnării contractului.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) „Modificări și completări la contract,orice modificare la contractul de finanțare se face cu acordul părților și își produce efectele după aprobarea acesteia de către D./C.

În ceea ce privește eventualele modificări, inclusiv opțiunea de a depune o singură cerere de rambursare la sfârșitul proiectului conform art. 5 alin. (9), în graficul cererilor de rambursare aprobat conform dispozițiilor art. 5 alin. (1), beneficiarul, respectiv recurentul-reclamant avea obligația de a notifica D./C. cu cel puțin 30 de zile înainte de termenul de depunere a cererii de rambursare și să depună odată cu cererea o justificare privind întârzierea activităților proiectului.

Din perspectiva acestor prevederi contractuale dar și a întregului probatoriu administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că reclamanta nu a respectat obligațiile contractuale asumate prin contractul de finanțare, în sensul că a depus o singură cerere de rambursare la data de 24 august 2010, în luna a 8-a de la data semnării contractului, cu încălcarea obligațiilor asumate, respectiv dispozițiile art. 5 alin. (11) coroborat cu art. 15 alin. (1) și art. 5 alin. (10); reclamanta nu a obținut acordul D. pentru modificarea graficului de rambursare și depunerea unei singure cereri de rambursare; reclamanta a depus cererea de rambursare cu nerespectarea graficului aprobat prin contract.

Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1)

3

și art. 7 alin. (2) din Contractul de finanțare, singura condiționare de acordare a plății finale constă în îndeplinirea indicatorilor de realizare invocând în acest sens Raportul de control din 17 ianuarie 2011 (fila 25-28 dosar Judecătoria sector 6) sunt nefondate întrucât astfel cum rezultă din raport s-a reținut faptul că a fost depusă o singură cerere de rambursare, în luna a 7-a, fără a exista o notificare înregistrată la D. și un răspuns în sensul acceptării comasării celor două cereri prevăzute în grafic, precum și faptul că beneficiarul, respectiv reclamanta, nu a transmis opțiunea sa de a depune o singură cerere de rambursare la finalul proiectului.

Astfel fiind, Înalta Curte reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, aceasta interpretând în mod legal și corect dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 2110 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.