ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2017

Decizia nr. 857/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 179/2014 pronunțată la data de 26 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,  a admis acțiunea formulată de reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, a anulat Decizia nr. 6068 din 01 martie 2013 emisă de APDRP și procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 25902 din 21 septembrie 2012 emis de APDRP și a obligat pârâta APDRP să achite reclamantei suma de 19308 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, a clauzelor contractuale, cât și a O.U.G. nr. 66/2011.

A susținut că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că reclamantul a realizat o creștere efectivă de 4,441 UDE, față de minimul solicitat de autoritatea contractantă de 4 UDE, întrucât prin cererea de finanțare pe măsura 112 acesta și-a propus realizarea în anul țintă o creștere economică de 4,585 UDE.

O altă critică a vizat faptul că judecătorul fondului în mod eronat a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că plățile efectuate în cadrul Măsurii 121 reprezintă cel puțin 30% din valoarea totală a sprijinului. A susținut sub acest aspect că, potrivit Capitolului III - pct. II reclamantul trebuia să facă o serie de investiții reprezentând cumpărarea de utilaje: tractor, scarificator, grapă cu discuri și cositoare, fapt nerealizat până în luna septembrie 2012, când trebuia depusă ultima tranșă.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 8 noiembrie 2016.

3.1. Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea constată că este fondat, potrivit celor expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează controlul de legalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25902 din 21 septembrie 2012 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 6068 din 01 ianuarie 2013 emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 25902 din 21 septembrie 2012 s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. C 112010841700010 din 22 iulie 2009 și recuperarea sumei plătite de către APDRP în cadrul tranșei I de plată în valoare de 30.290,40 lei, în temeiul art. 11(3) și art. 16(3) din Anexa I a contractului de finanțare.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că, până la data de 17 mai 2012, data depunerii dosarului cererii de plată tranșa 2, beneficiarul nu a finalizat toate acțiunile prevăzute în cererea de finanțare, realizându-se o creștere de doar 4,441 UDE, deși prin planul de afaceri propusese o creștere de 4,585 UDE.

De asemenea, s-a constatat că beneficiarul nu a finalizat investiția propusă prin planul de afaceri la capitolul III - punctul II, întrucât nu a achiziționat utilaje până la depunerea ultimei tranșe de plată pe măsura 121.

Potrivit Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 112 și art. 1 din Anexa 1 la contract, până la cea de-a doua tranșă de plată beneficiarii trebuie să realizeze toate acțiunile stabilite prin planul de afaceri și confirmate de contract.

Prima instanță, prin sentința atacată, a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a obligat pârâta APDRP să achite reclamantei suma de 19.308 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective.

Pârâta a recurat această hotărâre judecătorească, invocând faptul că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că reclamantul a realizat o creștere efectivă de 4,441 UDE, față de minimul solicitat de autoritatea contractantă de 4 UDE, întrucât prin cererea de finanțare pe măsura 112 acesta și-a propus realizarea în anul țintă o creștere economică de 4,585 UDE.

În combaterea acestui motiv intimata-reclamantă PFA A. a precizat că nerealizarea dimensiunii creșterii economice a fermei estimată prin planul de afaceri la 4,584 UDE nu are semnificația încălcării obligațiilor contractuale și care să aibă drept consecință modificarea substanțială a obiectivelor finanțate și deci, recuperarea sprijinului nerambursabil.

Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor pârâtei în integralitatea lor, întrucât, reclamanta pentru a obține finanțarea a propus prin planul de afaceri o creștere economică de 4,585 UDE, reușind prin această propunere să depășească alte cereri de finanțare care au propus o creștere mai mică sau egală cu minimul de 4 UDE stabilit prin Ghidul Solicitantului aferent măsurii 112.

Având în vedere că reclamanta a stabilit o creștere de 4.585% UDE, în mod eronat instanța de fond a constatat că nu a fost încălcat contractul întrucât s-a realizat o creștere efectivă de 4,441 UDE, față de minimul solicitat de autoritate a contractantă de 4 UDE și că nerealizarea creșterii dimensiunii economice a fermei estimată prin planul de afaceri de 4,585 UDE, nu are semnificația încălcării obligațiilor contractuale.

Un alt motiv de recurs a vizat faptul că judecătorul fondului în mod neîntemeiat a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că plățile efectuate în cadrul Măsurii 121 reprezintă cel puțin 30% din valoarea totală a sprijinului, întrucât potrivit Capitolului III - pct. II în cuprinsul acestei valori trebuia să facă și o serie de investiții reprezentând cumpărarea unor utilaje: tractor, scarificator, grapă cu discuri și cositoare, fapt nerealizat până în luna septembrie 2012, când trebuia depusă ultima tranșă.

Intimata-reclamantă a precizat că a respectat întocmai obligațiile stipulate în contractul de finanțare, respectiv a făcut dovada că plățile efectuate în cadrul Măsurii 121 reprezintă cel puțin 30% din valoarea totală a sprijinului.

Înalta Curte reține că și acest motiv de recurs este fondat, întrucât prin cumpărarea a 3 utilaje la data de 3 decembrie 2013, ulterior depunerii ultimei tranșe de plată ce trebuia să se facă până în luna septembrie 2012, reclamanta a încălcat termenii contractului de finanțare și nu a finalizat investiția propusă a se realiza prin măsura 121.

În mod greșit judecătorul fondului a reținut că, în condițiile în care a fost realizat procentul impus de autoritatea contractantă de cel puțin 30% din valoarea sprijinului acordat, este lipsit de relevanță faptul că, în susținerea cererii de plată, beneficiarul a depus doar documente justificative pentru achiziția tractorului și nu a tuturor utilajelor menționate în planul de afaceri.

Înalta Curte constată, conform înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanta PFA A. nu a îndeplinit două condiții stabilite prin planul de afaceri concretizat în contractul de finanțare nr. C 112010841700010 din 22 iulie 2009: 1. propunerea de UDE 4.585%, realizând doar UDE 4,442% și 2. cumpărarea a 4 utilaje până în luna septembrie 2012, cumpărând doar tractorul până la emiterea actelor contestate.

În acest context, contrar reținerii judecătorului de la fond și a susținerilor intimatei-reclamante, măsura rezilierii contractului și a recuperării integrale a finanțării sunt legale și proporționale cu gravitatea neregulilor constatate, gravitatea neregulii fiind dată de încălcarea planului de afaceri și a contractului de finanțare, astfel că acțiunea formulată de reclamantul PFA A. este neîntemeiată.

3.2. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta PFA A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 179/2014 din 26 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamanta PFA A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.

Procesat de GGC - GV