Decizia nr. 2767/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2014, la data de 28 octombrie 2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 20415/07.07.2014 și a procesului-verbal/titlului de creanță nr. x/06.05.2014, precum și exonerarea de la restituirea sumelor trecute în procesul-verbal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, la data de 04 decembrie 2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 20415/07.07.2014, a procesului-verbal/titlului de creanță nr. x/06.05.2014, exonerarea de la restituirea sumelor trecute în procesul-verbal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. x, s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 189 din 25 iunie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.05.2014 și Decizia nr. 22415/07.07.2014, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite cu titlu de creanță bugetară, respectiv 857.176,62 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 189/25.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (continuatoarea juridică a pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În susținerea recursului, se arată că hotărârea fondului este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Contractului de finanțare, a Legii nr. 346/2004, Regulamentului nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2004 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. Hotărârea primei instanțe este criticată pentru faptul că s-a apreciat în sensul neîncadrării neregulilor invocate în situațiile reglementate de prevederile contractuale, motivare care încalcă dispozițiile Legii nr. 346/2006 și Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995. Neregulile constatate de recurenta-pârâtă au condus la concluzia că beneficiarul nu respectă criteriul de selecție S2 - Proiectele prin care activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25000 EURO investiți în funcție de tipul solicitantului, întrucât: (i) există legături între acționariatul/administratorul societății intimate și acționariatul/administratorului agentului economic către care au fost prestate servicii agricole cu utilajele finanțate prin FEADR și (ii) unul din angajații intimatei-reclamante (doamna B.) are domiciliul în mediul urban, ceea ce contravine motivației și obiectivelor Măsurii M312. În acest sens, consideră recurenta-pârâtă, s-a constatat crearea de condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii unui avantaj nejustificat și obținerii finanțării nerambursabile, aspect ce reprezintă neregulă în accepțiunea contractului de finanțare, reglementarea legăturilor dintre societăți fiind stabilită prin Legea nr. 364/2004. În acest sens, recurenta-pârâtă înțelege să expună, pe larg, aspectele de ordin faptic și juridic care au condus la concluzia existenței legăturilor între cele trei societăți, deși, la data depunerii cererii de finanțare de către Societatea A. S.R.L., aceasta a declarat că se încadrează în categoria întreprinderilor autonome. În sprijinul concluziei la care a ajuns recurenta-pârâtă prin întocmirea titlului de creanță asupra intimatei-reclamante, referitor la caracterul de întreprinderi legate între beneficiarul finanțării și entitățile juridice C. PFA și Societatea D. S.R.L., s-a evidențiat ponderea serviciilor prestate de către Societatea A. S.R.L. către acești agenți economici, la care C. este persoana fizică autorizată, respectiv administrator. O altă critică adusă hotărârii de fond privește argumentul conform căruia reclamanta, în calitate de beneficiară, era ținută să respecte doar prevederile contractului de finanțare. Or, potrivit clauzelor acestui contract, reclamanta se obliga să respecte prevederile memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare și reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Uniunea Europeană, necunoașterea acestora neputând să îl absolve pe beneficiar de respectarea și aplicarea lor. Neîntemeiată este și reținerea primei instanțe conform căreia recurenta-pârâtă ar fi trebuit să diminueze debitul proporțional cu abaterile înlăturate, întrucât neregula comisă intenționat a afectat întregul contract de finanțare. Astfel, cuantumul debitului a fost stabilit prin raportare la principiul proporționalității prevăzut de art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 și de adresa nr. x/2011 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, reținându-se că neregulile produse sunt de natură a afecta eligibilitatea întregului proiect. Instanța de fond nu a reținut faptul că beneficiara nu se încadra în categoria micro-întreprinderilor, deși această calificare era dată de criteriile prevăzute în Ghidul solicitantului pentru Măsura 312 și Fișa Măsurii 312. Un aspect ce nu a fost reținut de instanța de fond se referă la faptul că recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate. Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19.10.2015, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. La data de 20 noiembrie 2017, intimata-reclamantă A. S.R.L. a înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului și a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente: II.1 Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă, în calitate de beneficiară a finanțării nerambursabile acordată de autoritatea contractantă APDRP (în prezent AFIR) în cadrul programului FEADR, Măsura 312, prin semnarea contractului de finanțare nr. x, pentru implementarea proiectului "Achiziție utilaje pentru prestări servicii în agricultură de către Societatea A. S.R.L. în comuna Tufești, Județul Brăila", a fost supusă unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene sub nr. x/2014, fiind întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.05.2014. În cuprinsul acestui titlu de creanță s-a constatat nemenținerea eligibilității proiectului, fiind identificate drept nereguli: - existența legăturilor între acționariatul/administratorul Societății A. S.R.L. și acționariatul/administratorul agentului economic către care au fost prestate servicii agricole cu utilajele finanțare prin FEADR, respectiv C. persoana fizică autorizată și Societatea D. S.R.L., societăți în care domnul C. deține calitatea de administrator/asociat, astfel încât, potrivit art. 4 4 din Legea nr. 346/14.07.2004, se consideră că cele două întreprinderi sunt legate; - nerespectarea criteriului de selecție S2 - Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25 000 euro investiți, în funcție de tipul solicitantului, întrucât una dintre persoanele angajate la Societatea A. S.R.L. are domiciliul în mediul urban, ceea ce contravine motivației și obiectivelor măsurii M312. Prin Decizia de soluționare a contestației ce a fost emisă sub nr. x/2014 s-a stabilit că nu poate fi reținută ca neregulă împrejurarea potrivit căreia beneficiarul investiției a angajat persoane care nu locuiesc în mediul rural, cât timp propunerea din planul de afaceri a fost de creare a unor noi locuri de muncă în mediul rural, obiectiv ce s-a realizat, locul desfășurării proiectului fiind situat în comuna Tufești, județul Brăila. Cât privește neregula rezultată din caracterul de întreprinderi legate între Societatea A. S.R.L., C.-PFA și Societatea D. S.R.L., au fost menținute concluziile din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor, fiind respinsă contestația formulată în procedura administrativă împotriva acestui titlu de creanță. Soluția primei instanțe, de admitere a cererii de chemare în judecată formulate de Societatea A. S.R.L. și, în consecință, de anulare a procesului-verbal nr. x și a deciziei nr. 22415/07.07.2014, emise de APDRP (în prezent AFIR), se impune a fi reformată, neregula constatată prin actele administrative fiscale contestate fiind confirmată în calea de atac a recursului. La depunerea proiectului în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul programului FEADR 2007-2013, Axa 3, măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", solicitantul A. S.R.L. a propus achiziționarea de utilaje și mașini agricole, în scopul dezvoltării societății prin prestarea de servicii către agenții economici care activează în domeniul agricol din mediul rural, în urma selecției acestui proiect fiind încheiat contractul de finanțare nr. x/01.07.2010. Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 1 (2) din contractul de finanțare nr. x/01.07.2010, "Cererea de finanțare depusă de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare, face parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art. 2 (8), compusă din durata de execuție a Contractului de finanțare, la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă", iar potrivit art. 3 din Anexa 1 la contract, "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanațre. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul." Declanșarea controlului ex-post ulterior decontării tuturor tranșelor de plată a avut ca obiectiv verificarea întregii documentații care a stat la baza semnării contractului de finanțare, la care s-au adăugat informațiile suplimentare rezultate din controalele anterioare și din modificările survenite în perioada de implementare a proiectului, autoritatea contractantă acționând în cadrul legal care îi conferea dreptul de a exercita un astfel de control. Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli (art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanțare, art. 5 (2) din contractul de finanțare), art. 5 (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011). În esență, stabilirea neregulii s-a fundamentat pe identificarea legăturilor dintre reprezentantul convențional al beneficiarului proiectului și administratorul agentului economic ori titularul PFA-ului către care prestează servicii Societatea A. S.R.L., în implementarea respectivului proiect. Din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că Societatea A. S.R.L. a fost înființată la data de 22.10.2009, cu unic asociat E., administrator fiind persoana fizică C., care, la rândul său, a fost autorizat să funcționeze ca PFA la data de 04.03.2008, iar Societatea D. S.R.L., înființată la data de 18.06.2010, cu unic asociat F., îl are ca administrator tot de C., începând cu data de 15.11.2010. Primordial, reține Înalta Curte că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală-PNDR-Axa 3-Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, măsura 3.2.1. "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 03 din septembrie 2009, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca microîntreprindere. În documentația întocmită conform Ghidului Solicitantului pentru depunerea proiectului în vederea obținerii finanțării nerambursabile, intimata-reclamantă Societatea G. S.R.L. a declarat că este o întreprindere autonomă, aspect ce a fost avut în vedere la momentul evaluării condițiilor de eligibilitate a solicitantului . În verificarea documentară a proiectului "Achiziție utilaje pentru prestări servicii în agricultură", a reținut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanțare dintre părțile litigante, modificările substanțiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanțare europeană nerambursabile fiind reținute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. și entitățile juridice C. PFA și Societatea D. S.R.L. Potrivit prevederilor art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, " (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective. (2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4 2 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate. (3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4 2 . (4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. (5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză." Prezintă relevanță în cauză prevederile art. 4 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, ce au fost avute în vedere de către recurenta-pârâtă AFIR în justificarea pierderii statutului de întreprindere autonomă pentru Societatea A. S.R.L., pe parcursul perioadei de implementare și de monitorizare a proiectului pentru care aceasta a obținut finanțare europeană nerambursabilă în cadrul Măsurii 312 din PNDR-Axa 3. Interpretarea conferită de jurisprudența CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27.02.2014 pronunțată în cauza C -110/13 HaTe Fo GMBH, este cea potrivit căreia "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări." Cu ocazia controlului ex-post ce a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 06.05.2014, s-a reținut că există un grup de întreprinderi ce sunt controlate de o singură persoană fizică, respectiv C., aspect ce rezultă din analiza mai multor indicatori, după cum urmează. - În privința obiectului de activitate al celor trei entități juridice analizate, se relevă că beneficiarul proiectului are ca activitate principală CAEN 4621-"Comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat" și activități secundare CAEN 0111 "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" și CAEN 0161 "Activități auxiliare pentru producția vegetală", în timp ce C. -PFA are obiect principal de activitate CAEN 0111 "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" și obiect secundar CAEN 0161 "Activități auxiliare pentru producția vegetală", iar Societatea D. S.R.L. are ca obiect secundar de activitate CAEN 0111 "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase". - Din analiza activităților prestate pe durata de implementare a proiectului către diferiți agenți economici, potrivit scopului propus prin accesarea finanțării nerambursabile, se relevă că, în perioada 2011-2013, lucrările agricole efectuate de Societatea A. S.R.L. au fost îndreptate într-o proporție covârșitoare către cele două entități ce au în structura lor aceeași persoană fizică care îndeplinește funcția de administrator la beneficiarul finanțării nerambursabile, fiind nesemnificativă ponderea activităților prestate către agenți economici independenți, aflați în relație de autonomie față de grupul controlat de persoana fizică C. Se reține, din aspectele anterior menționate, că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, fiind destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia. Chiar dacă, în aparență, cele trei entități juridice sunt separate, interdependențele existente între acestea, reliefate anterior, duc la calificarea lor în întreprinderi legate, în sensul dispozițiilor art. 4 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, fapt ce dovedește existența premiselor creării de condiții artificiale, pentru a beneficia de ajutorul nerambursabil alocat Măsurii 312, prin obținerea unui punctaj sporit pentru micro-întreprinderi cu statut autonom, nou-înființate (start-up), în condițiile în care caracterul autonom al solicitantului nu a fost menținut pe durata valabilității proiectului. Este real că, potrivit jurisprudenței CJUE, materializată prin hotărârea din 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " […] proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia." Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. În condițiile reținerii, de către instanța de control judiciar, a existenței unor întreprinderi legate, între care se află și întreprinderea intimată, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-a finanțat un proiect independent(pentru Societatea A. SRL), care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci, în realitate, s-a finanțat o singură entitate (familie), a cărei activitate profită doar acesteia. Această concluzie rezidă și din faptul că achiziționarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil a fost destinată efectuării de lucrări agricole nu către terți, ci către unități economice aparținând familiei, astfel cum se observă din situațiile de lucrări depuse pentru anii 2011-2013 la dosar . În cuprinsul acestor înscrisuri se evidențiază că beneficiarul finanțării a efectuat lucrări către cele 2 entități juridice controlate de persoana fizică C. în procent de aproximativ 70% (65,35 % în anul 2011, 76,72% în anul 2012, respectiv 87,59% în anul 2013) din totalul lucrărilor prestate către agenții economici identificați în situațiile depuse de Societatea A. S.R.L. În aceste condiții, se poate reține că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, deoarece acestea au fost destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii și a firmelor deținute de către aceștia. În ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Reperul jurisprudențial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunțată la data de 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 și 43 că: "40. […]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58). 41. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (a se vedea prin analogie Hotărârea Vonk Dairy Products, citată anterior, punctul 33). 43. În consecință, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane". Îndeplinirea, în cauză, a elementului subiectiv, poate fi probată prin interconectarea anumitor elemente care, privite separat, par independente, însă ele converg spre o intenție asumată de persoana fizică ce controlează grupul de entități juridice formate din cele trei firme, aceea de a crea condițiile de eligibilitate pentru solicitantul nou înființat, în scopul obținerii unui punctaj maxim pentru microîntreprindere de tip start-up, deși proiectul propus nu era unul de sine stătător, urmărind îndeplinirea intereselor celui care concentrează administrarea în fapt și în drept a mai multor societăți implicate în activitățile economice desfășurate cu ajutorul finanțării europene nerambursabile. De altfel, indiciile care conduc spre dovedirea elementului subiectiv în speță sunt legate de opțiunea persoanei fizice de a înființa o nouă societate în anul depunerii cererii de finanțare, în condițiile în care măsura 312 se adresa și altor microîntreprinderi care fuseseră înființate anterior deschiderii programului de selecție pentru sesiunea 2009-2010 (PFA C., înființată în anul 2008), în vederea obținerii punctajului maxim de 25 de puncte pentru acest criteriu, iar pentru a deturna operațiunile economice preponderent spre entități controlate de aceeași persoană juridică, cu obiect de activitate situat pe aceeași piață sau pe piețe adiacente, a fost înființată o nouă societate ulterior publicării raportului de selecție suplimentar din 29.10.2009, D. S.R.L., pe care a controlat-o, în calitate de administrator, începând cu data de 15.11.2010, data numirii în această funcție. Declararea, de către solicitantul G. S.R.L., a caracterului autonom al întreprinderii nou înființate a condus la stabilirea punctajului obținut, consecința fiind cea a declarării eligibilității proiectului propus. În ipoteza indicării, în declarația prevăzută de anexa 4.2, a tipului de întreprindere ca fiind una legată, nu autonomă, punctajul ar fi fost diminuat, fapt de natură a afecta eligibilitatea proiectului întocmit de intimata-reclamantă. Existența unei coordonări a activităților persoanelor juridice din grupul controlat de C. este relevată de ponderea majoritară a derulării planului de afaceri propus în cadrul proiectului pentru care a obținut finanțare europeană nerambursabilă cu entitățile pe care aceeași persoană fizică le administra, nu spre alți operatori independenți ce ar fi putut determina atingerea obiectivului specific vizat de Măsura 312, acela de "creare și menținere a locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; creare și diversificare a serviciilor pentru populația rurală prestate de microîntreprinderi". Concluzionând, nu doar existența relațiilor de familie în cadrul grupului de firme compus din cele 3 entități juridice a fost de natură a reține îndeplinirea elementului subiectiv al creării de condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului nerambursabil, ci maniera deliberată a persoanei fizice C. de a acționa în conducerea fiecărei firme, de natură a anihila autonomia de voință a fiecăreia dintre societățile implicate, scopul urmărit fiind contrar celui pretins prin cererea de finanțare. În raport și de soluția jurisprudențială dată de CJUE în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul general al măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale, fiind necesară promovarea diversificării activităților prin asimilarea de noi competențe antreprenoriale, dobândirea de noi abilități și în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectul căruia i-a lipsit caracterul autonom fiind derulat de o societate controlată de o persoană fizică ce concentrase administrarea mai multor entități juridice într-un grup afiliat, fapt de natură a restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane. Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin urmare, este fondat recursul declarat de pârâta AFIR, fiind probată, în cauză, existența elementelor care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare nr. x/06.05.2014 și a Deciziei nr. 22 415/07.07.2014, fapt de natură a reține caracterul legal al respectivelor acte administrativ-fiscale contestate în dosarul de față. În privința respectării, de către recurenta-pârâtă AFIR a principiului proporționalității, reglementat de art. 2 lit. n) din O.G. nr. 66/2011, reține Înalta Curte că, în aplicarea prevederilor art. 16 alin. (3) din contractul de finanțare nr. x/01.07.2010, a fost retrasă întreaga finanțare europeană obținută în cadrul programului FEADR 2007-2013, potrivit clauzei contractuale la care s-a făcut trimitere anterior, în care se arată că, "în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă. Dacă beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare." 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile ar. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta AFIR împotriva sentinței civile nr. 189 din 25 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. S.R.L.