ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2017

Decizia nr. 851/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,  la data de 10 iunie 2014, sub nr. x/59/2014, reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei de soluționare a contestației formulate de A. P.F.A., județul Bihor, înregistrată la APDRP sub nr. 33326 din 11 noiembrie 2013;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 17 octombrie 2013 privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin aplicarea manageriatului și marketingului agricol la standardele U.E.", beneficiar A. P.F.A. înregistrat sub nr. 34.920 din data de 29 octombrie 2013;

(iii) obligarea pârâtei la înregistrarea Cererii de plată, tranșa a II-a, Măsura 112 a Proiectului "Modernizarea exploatației agricole prin aplicarea managementului și marketingului agricol la standardele UE", beneficiar A. P.F.A.;

(iv) pe cale de consecință, restabilirea situației anterioare emiterii celor două acte administrative, în sensul menținerii Contractului nr. C 112010850200057 din data de 23 iulie 2009 pentru Acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală, România, precum și în sensul rămânerii sumei de 35.338,80 lei plătite de către APDRP în cadrul primei tranșe în patrimoniul reclamantei.

Prin Sentința civilă nr. 365 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din 27 ianuarie 2015 ale aceleiași instanțe, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 365 din 18 decembrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

În mod greșit prima instanță a reținut că nu a întocmit personal cererea de plată. Pe toate cererile și formularele completate apare semnătura acesteia, ajutorul mandatarului pentru întocmirea dosarului fiind acela de a se prezenta la anumite instituții pentru eliberarea actelor necesare.

Intimata-pârâtă a refuzat înregistrarea dosarului prezentat de către mandatarul său, însă o copie a dosarului așa cum a fost întocmit se află în posesia APDRP, fiind atașat contestației formulate împotriva Deciziei nr. 33326 din 11 noiembrie 2013.

Prima instanță a recunoscut calitatea de mandatar a d-lui B., iar în tot cursul judecării cauzei, pârâta nu a negat faptul că B., în calitate de mandatar, a încercat să depună toată documentația pentru plata tranșei a II-a .

Pârâta invocă faptul că nu se poate depune documentația prin mandatar pentru a ascunde faptul că este în culpă și că ne aflăm în fața unui refuz nejustificat de înregistrare a unor documente. Cu toate că pârâta susține că este interzisă reprezentarea, această interdicție nu reiese nici din contract și nici din condițiile generale ale acestuia.

În mod nejustificat pârâta nu i-a înregistrat cererea de plată a tranșei a II-a, deși dosarul era complet, iar mandatarul ei a încercat să îndeplinească toate demersurile pentru respectarea mandatului pe care i l-a dat.

În cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor, în mod abuziv se menționează următoarele nereguli:

"Beneficiarul nu și-a respectat obligația de a depune la O.J.P.D.R.P. a doua cerere de plată în termen legal", fără a se ține cont că nu are nicio culpă, fiind vorba de un refuz nejustificat al reprezentanților APDRP de a-i înregistra cererea de plată a tranșei a II-a întocmită așa cum prevede contractul de finanțare.

În mod greșit prima instanță reține că cererea este întocmită de mandatar. În realitate, cererea este completată și semnată de reclamantă, mandatarul urmând doar să o depună la APDRP.

Instanța trebuie să aibă în vedere faptul că prin cele susținute, APDRP a recunoscut în mod indirect că a încercat să depună în termen legal cererea pentru tranșa a II-a prin mandatarul său B., însă înregistrarea cererii și a documentației aferente i-a fost refuzată de către reprezentanții APDRP.

Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că pe data de 20 ianuarie 2012 s-a prezentat la sediul APDRP în vederea depunerii dosarului pentru acordarea tranșei a II-a, însă aceasta a refuzat înregistrarea.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), denumită în continuare "AFIR", a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat, susținând că în mod corect instanța de fond a apreciat că titlul de creanță și decizia de soluționare a contestației au fost emise legal, față de încălcarea de către beneficiar a dispozițiilor art. 4 și art. 2 alin. (1) din contractul de finanțare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Litigiul dedus judecății vizează controlul de legalitate în privința Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 34920 din 29 octombrie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 40224 din 06 decembrie 2013 emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 34920 din 29 octombrie 2013 s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. C 112010850200057 din 23 iulie 2009 și recuperarea sumei plătite de către APDRP în cadrul tranșei I de plată în valoare de 35.338,80 lei, în temeiul art. 11(3) și art. 16(3) din Anexa I a contractului de finanțare.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut nerespectarea de către beneficiar a obligației de a depune la OJPDRP Arad cea de a doua cerere de plată în maximum 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, respectiv până la data de 23 aprilie 2012, potrivit art. 4(4) din Contractul de finanțare, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2 din 23 martie 2012.

De asemenea, s-a reținut că beneficiarul nu a executat contractul în termenul de execuție de 36 de luni de la data semnării acestuia, respectiv până la data de 23 iulie 2012, încălcând astfel art. 2 (1) din Contract.

În privința nerespectării termenului de execuție a contractului de finanțare, reclamanta nu a contestat susținerile pârâtei, împrejurare reținută în mod corect de prima instanță prin hotărârea recurată.

Referitor la respectarea obligației de a depune cererea de plată a tranșei a II-a în termenul de 33 de luni de la data Contractului de finanțare, respectiv până la data de 23 aprilie 2012, recurenta a susținut, în esență, faptul că a completat și semnat personal cererea de plată a tranșei a II-a, că această cerere și documentația aferentă au fost întocmite conform contractului de finanțare, însă a existat un refuz nejustificat al reprezentanților autorității pârâte de a-i înregistra cererea și documentația aferentă la data de 20 ianuarie 2012, când pentru depunerea acestora s-a prezentat mandatarul său, B., conform procurii speciale autentificate sub nr. 437 din 05 martie 2010.

Contrar susținerilor recurentei, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că împrejurarea invocată, respectiv la prezentarea mandatului pentru depunerea cererii și a documentației în data de 20 ianuarie 2012 și a refuzului de înregistrare a acestora exprimat de reprezentanții pârâtei, nu a fost dovedită.

Deși recurenta a pretins că a completat și semnat personal cererea de plată a tranșei a II-a, că această cerere și documentația aferentă au fost întocmite conform contractului de finanțare, la dosarul cauzei nu există niciun înscris care să confirme aceste susțineri.

Autoritatea pârâtă a depus la dosarul cauzei, în primă instanță, documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, însă în cadrul acesteia nu se regăsesc cererea de plată a tranșei a II-a și documentația aferentă, astfel că afirmația recurentei, în sensul că aceste înscrisuri au fost atașate contestației administrative, nu a fost dovedită.

Toate aceste constatări sunt suficiente pentru a reține legalitatea măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă prin actele administrative contestate, astfel că nu se mai impune o analiză suplimentară în privința posibilității beneficiarului de a fi reprezentat de mandatar cu ocazia depunerii cererii de plată și a documentației aferente la autoritatea competentă.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 496 din acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva Sentinței civile nr. 365 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din 27 ianuarie 2015 ale aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017

Procesat de GGC - GV