ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2600/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24.12.2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Î.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 23.04.2015 privind proiectul C x/19.04.2011 "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului" și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 23961 din 02.07.2015.

Prin sentința nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Î.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București.

Împotriva sentinței nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. Î.I., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat ca nefondate apărările sale în sensul că nu a existat o intenție și o conduită frauduloasă pentru accesarea finanțării nerambursabile, întrucât din actele de la dosar nu rezultă că S.C. B. S.R.L. ar fi susținut finanțarea celor trei proiecte indicate de structura de control.

Arată că, în speță, pentru achiziția utilajului constând în buldozer pe șenile, obiect al finanțării nerambursabile, a fost perfectat Contractul de împrumut nr. x/04.10.2011, încheiat cu C. S.A., iar împrumutul, în valoare totală de 350.748 RON, a fost utilizat pentru achiziționarea utilajului, contractul fiind în curs de derulare.

Critică susținerile instanței de fond și arată că proiectul a fost verificat și aprobat, atât din punct de vedere al documentației administrative, cât și din punct de vedere al achiziției, de către autoritatea contractantă, proiectul fiind declarat eligibil, astfel că s-a făcut plata. La momentul verificării și aprobării, toate documentele s-au aflat la dispoziția intimatei-pârâte, care, din acest punct de vedere, își invocă propria culpă și prin aceasta creează un prejudiciu beneficiarului plății.

Recurentul-reclamant susține că toate prestațiile au fost reale, iar plățile au fost efective, aspect recunoscut de structura de control, astfel că nu se poate vorbi despre crearea de avantaje unui terț, respectiv S.C. B. S.R.L., care a plătit pentru serviciile prestate la prețul de piață, iar pe de altă parte, Codul fiscal permite existența unor raporturi juridice între persoane afiliate, singura cerință fiind ca prestațiile să fie reale, iar prețurile să fie cele practicate pe piață.

Arată că în speță obiectivul contractului de finanțare a fost atins, recurentul-reclamant desfășurând o activitate complexă, independentă, având un flux tehnologic individual, respectiv lucrări de pregătire a terenului ce corespund codului CAEN 4312, iar în executarea acestor lucrări, nu depinde de alte utilaje agricole, cum greșit a apreciat structura de control.

Consideră că este nedovedită afirmația structurii de control că agenții economici indicați în Procesul-verbal își asigură reciproc confinantarea și că S.C. B. S.R.L. nu este singurul beneficiar al serviciilor prestate de către reclamant, aspect dovedit prin înscrisurile de la dosar.

De asemenea, consideră că în speță nu există elementul subiectiv și nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condițiile artificiale în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nici nu a indicat concret care au fost condițiile artificiale create, fiind vorba despre o simplă prezumție nedovedită a organului de control, preluată ulterior de către instanță.

Recurentul-reclamant mai susține că transmiterea prin comodat a spațiului pentru organizarea sediului social pentru trei posibili beneficiari ai Măsurii 312 nu poate fi considerată o fracționare artificială a spațiului atâta timp cât nu există în Ghidul Măsurii 312 nicio prevedere care să interzică acest lucru, după cum, în procesul-verbal nu se indică norma de drept sau obligația contractuală încălcată și nici în faza verificării proiectului nu s-a constatat că s-ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

Apreciază că nu se poate reține nici faptul că în speță consultantul este același pentru mai mulți solicitanți, deoarece acest aspect nu contravine prevederilor europene în materie, după cum nu se poate reține nici faptul că proiectele conțin înscrisuri și caractere asemănătoare, câtă vreme era vorba despre același consultant.

Pe de altă parte, susține că autoritatea contractantă (A.P.D.R.P.) nu și-a îndeplinit obligația menționată la art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare nr. x/19.04.2011 potrivit căreia aceasta trebuia să someze cu termen beneficiarul să remedieze deficiențele identificate și doar dacă acesta nu proceda la demararea operațiunilor de remediere în maximum 30 de zile calendaristice de la somare, autoritatea contractantă urma să procedeze la recuperarea integrală a finanțării nerambursabile.

Intimata - pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În esență, intimata-pârâtă susține că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, prin cererea de recurs nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate împotriva hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. Î.I. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 23.04.2015 privind proiectul C x/19.04.2011 "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului" și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 23961 din 02.07.2015, ambele emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Actele administrative atacate vizează contractul de finanțare nr. x, încheiat la data de 19.04.2011 între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă, și A. Î.I., în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziția de utilaje pentru pregătirea terenului".

În speță, valoarea totală a contractului a fost în sumă de 1.529.660 RON, (inclusiv TVA) din care 1.219.142 RON pentru cheltuieli eligibile și 310.518 RON pentru cheltuieli neeligibile conform contractului de finanțare, finanțarea nerambursabilă plătită de APDRP fiind de 853.155,80 RON, din care 80% contribuție U.E. și 20% contribuție națională.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.04.2015 s-a propus rezilierea contractului de finanțare și restituirea întregii finanțări acordate, în cuantum de 853.155,80 RON, din care 682.524,64 RON contribuție din fonduri UE și 170.631,16 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 23961 din 02.07.2015 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a respins contestația formulată de recurentul-reclamant A. Î.I. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.04.2015.

Într-o primă critică, recurentul-reclamant susține că organismul de control a verificat și aprobat proiectul, declarându-l eligibil, astfel că, prin constatarea ulterioară a unor nereguli și declararea investiției ca neeligibile, autoritatea contractantă și-ar fi invocat propria culpă.

Această critică este nefondată, legiuitorul european stabilind posibilitatea unor asemenea controale în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit cărora:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiții pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

Se constată că, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității vizând măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Așadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiții artificiale pentru accesarea finanțării poate fi efectuată și ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existența condițiilor artificiale se verifică atât în raport cu conduita reclamantului la momentul încheierii contractului, cât și în raport cu activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Totodată, se constată că, deși elementele în raport cu care s-a reținut crearea de condiții artificiale subzistau la data depunerii cererii de finanțare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a contractului de finanțare al recurentului cu cele ale celorlalte societăți cu care acesta avea legături.

Este adevărat că AFIR avea obligația legală de a verifica condițiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuțiile intimatei-pârâte de verificare a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acțiuni de control, autoritatea și-ar fi depășit atribuțiile.

În acest context, în cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

Referitor la criticile formulate de către recurentul-reclamant în sensul că intimata-pârâtă a fost în posesia tuturor documentelor la momentul verificării efectuate anterior acordării finanțării, Înalta Curte constată că, date fiind circumstanțele speței, deși privite individual proiectele de finanțare păreau a respecta normele legale pentru acordarea finanțării, la o analiză detaliată și coroborată a elementelor fiecărui proiect în parte, s-a constatat existența elementelor create artificial pentru obținerea de fonduri nerambursabile sau pentru obținerea acestora într-o sumă mai mare decât cea la care societatea avea dreptul.

Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt din speță, respectiv faptul că, deși în urma verificării efectuate pe teren a rezultat că utilajul achiziționat prin FEADR se află în proprietatea beneficiarului Î.I. A., la locul de realizare a proiectului, cu toate acestea organele de control au constatat că: la aceeași adresă funcționează mai multe societăți, beneficiare ale unor finanțări similare, respectiv Întreprinderea Individuală A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.; că aceste societăți au aceeași adresă cu birouri identice sau unele lângă altele, iar locul de realizare al investițiilor este identic; hangarul pentru gararea echipamentelor, se află la sediul secundar și punctul de lucru al S.C. B. S.R.L., fiind același pentru societățile de mai sus; contractele de comodat au fost încheiate cu același comodant, respectiv S.C. B. S.R.L., reprezentată prin asociații F. și G., care, conform extraselor de cont prezentate de beneficiar, a susținut finanțarea tuturor celor trei proiecte; mai multe dintre companiile presupus legate au același consultant, studii de fezabilitate sau planuri de afaceri identice sau foarte asemănătoare, precum și un conținut cadru al memoriilor justificative; utilajele achiziționate de cele trei societăți sunt complementare, asigurând întreaga gamă de lucrări de pregătire a terenului; angajații uneia dintre companii sunt managerii sau deținătorii și managerii celeilalte, respectiv A., reprezentant legal la Î.I. A. este director economic la S.C. B. S.R.L. și face parte din grupul de clienți.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte denotă caracterul artificial al condițiilor create în vederea obținerii finanțării, iar susținerile recurentului-reclamant în sensul că aceste aspecte nu sunt relevante, ci reprezintă simple coincidențe pe care Ghidul solicitantului și legislația în vigoare nu le interziceau, nu pot fi primite, câtă vreme legăturile mai sus arătate dintre societățile implicate denotă că acestea nu sunt entități de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, respectiv crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere.

Astfel, societățile ce urmau a derula fonduri nerambursabile prin această măsură trebuiau să fie de sine stătătoare, pentru a fi capabile să contribuie prin forțe proprii la dezvoltarea economiei rurale, motiv pentru care din perspectiva situației de fapt și a legislației incidente, nici nu are relevanță dacă elementele reținute sunt sau nu rezultul unor coincidențe, câtă vreme mecanismul de derulare a evenimentelor nu lasă loc de interpretări, în sensul creării de condiții artificiale pentru obținerea unor finanțări nerambursabile.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

De asemenea, conform Anexei I la contractul de finanțare, beneficiarul avea obligația să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, conform art. 11 (3) din aceeași anexă, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare.

Referitor la neregula privind neîndeplinirea condiției de eligibilitate referitoare la crearea și menținerea a mai mult de un loc de muncă în mediul rural la 25.000 euro investiți, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că este vorba despre o neregulă, dat fiind faptul că din adresa din 12.02.2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj reiese că în perioada 2011-2012 societatea a avut un singur angajat, iar la data emiterii adresei, acesta figura cu contractul de muncă încetat. Astfel, nu se poate afirma că recurentul-reclamant și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de finanțare referitoare la crearea de noi locuri de muncă pentru terțe persoane, în acest mod încălcându-se obiectivul Măsurii 312 referitor la crearea de locuri de muncă în mediul rural.

Raportat la împrejurarea existenței unor nereguli în ceea ce privește finanțarea acordată, conform celor mai sus reținute, atât din perspectiva creării de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării, dar și a nerespectării obligației asumate prin contractul de finanțare, de creare a unor noi locuri de muncă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-reclamant referitoare la faptul că nu a existat o intenție și o conduită frauduloasă pentru accesarea finanțării nerambursabile, că împrumutul a fost utilizat pentru achiziționarea utilajului și că toate prestațiile au fost reale, iar plățile au fost efective ori că obiectivul contractului de finanțare a fost atins, nu prezintă relevanță.

Sub acest aspect, se constată a fi nefondată și critica recurentului-reclamant în sensul că în speță nu există elementul subiectiv și nici cel obiectiv pentru demonstrarea creării unor condițiile artificiale în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile și că instanța de fond nu a indicat concret care au fost condițiile artificiale create, câtă vreme instanța de fond a făcut o analiză detaliată a acestor aspecte, respectiv a împrejurărilor de fapt și de drept avute în vedere atunci când a apreciat că în speță este vorba despre crearea de condiții artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

De asemenea, tot nefondată este și susținerea recurentului-reclamant în sensul că din actele de la dosar nu rezultă că S.C. B. S.R.L. ar fi susținut finanțarea celor trei proiecte, câtă vreme acest aspect reiese din chiar extrasele de cont prezentate de beneficiar, dar și din contractul de împrumut încheiat cu C. S.A., în care S.C. B. S.R.L., F. și G. figurează în calitate de garanți.

Referitor la critica recurentului-reclamant în sensul că autoritatea contractantă nu și-a îndeplinit obligația menționată la art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, Înalta Curte reține că, fiind în prezența unui caz ce atrage încetarea contractului de plin drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3) din aceeași Anexă, redate de altfel mai sus, nu se mai impunea aplicarea art. 8 alin. (3) din Anexa I, nefiind în prezența unei deficiențe susceptibile a fi remediată.

Instanța de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea contractantă și menținută de către instanța de fond respectă exigențele legale, câtă vreme obligația returnării integrale a finanțării a fost asumată contractual de părți, astfel că retragerea integrală a finanțării este singura măsură care se putea dispune, în condițiile în care se face aplicarea art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, ce prevede, ca sancțiune, încetarea contractului de plin drept.

Aceasta întrucât întreaga finanțare a fost acordată în mod nelegal ca urmare a condițiilor artificial create de beneficiar.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din același articol statuează că "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În același sens sunt și prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, criticile formulate în recurs neevidențiind incidența motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind corect justificate observațiile și aprecierile primei instanțe, pe care instanța de control judiciar și le însușește în totalitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinței nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinței nr. 208/2016 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.