ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2014

Deliberând asupra

recursului de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 109

din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a luat act că latura penală

a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr. 58 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului

Călărași.

A fost admisă

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

București și a fost obligat inculpatul A.I. către această parte civilă la plata

sumei de 1.674,90 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A fost admisă,

în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă M.I. și a fost

obligat inculpatul A.I. către această parte civilă la suma de 10.000 RON, reprezentând

daune materiale și la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune morale. A fost

obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, judecătorul fondului a reținut în sarcina inculpatului A.I. că,

în seara zilei de 29 decembrie 2012, în timp ce se afla în barul SC D.P.C. SRL din

satul P., cu premeditare, i-a aplicat părții vătămate M.I. mai multe lovituri cu

tăișul unei săbii tip macetă cu lama de aproximativ 60 cm, într-o zonă vitală, în

zona capului, în regiunea parietală și frontală stângă, provocându-i fractură de

boltă craniană, punându-i viața în primejdie, iar indignarea a provocat indignare

și temere în rândul persoanelor din bar.

La data de 04

aprilie 2013, în baza art. 347 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei în ceea

ce privește latura civilă.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată M.I. și

Spitalul Clinic de Urgență București s-au constituit părți civile în cauză, după

cum urmează:

- partea civilă

M.I. s-a constituit parte civilă cu 40.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune

morale, la data de 04 aprilie 2013, prin încheierea din 04 aprilie 2013 pronunțată

de Tribunalul Călărași-secția penală, în Dosarul nr. 635/116/2013;

- Spitalul Clinic

de Urgență București cu suma de 1.674,920 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare

ocazionate cu internarea părții civile M.I., prin încheierea din 04 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 635/116/2013.

Spitalul Clinic

de Urgență București a depus la dosar dovada constituirii de parte civilă, respectiv

cele două deconturi din care rezultă cheltuielile de spitalizare sumă cu care inculpatul

A.I. a fost de acord să o achite.

În ceea ce privește

latura civilă privindu-l pe M.I., inculpatul A.I. nu a fost de acord decât cu suma

de 10.000 RON din care 5.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale.

Au fost administrate

probatorii de către partea civilă M.I. pentru dovedirea daunelor materiale solicitate,

respectiv acte și martori.

Din analiza acestor

probatorii, instanța de fond a constatat că partea civilă a reușit să dovedească

în ceea ce privește daunele materiale numai suma de 10.000 RON și nu de 40.000

RON, așa cum s-a constituit.

Din actele depuse

și din depozițiile martorilor, instanța fondului a reținut că partea civilă s-a

împrumutat de suma de 7.000 RON necesară pentru cheltuielile cu spitalizarea, iar

restul până la 10.000 RON, rezultând din chitanțele aflate la dosar, reprezentând

cheltuieli cu deplasarea, cu alimentația etc.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile

formulată de partea civilă M.I. în ceea ce privește daunele materiale.

Și în ceea ce

privește daunele morale, instanța de fond a constatat că cererea de constituire

de partea civilă este justificată, însă nu în cuantumul solicitat de partea civilă,

respectiv de 50.000 RON, ci doar în limita sumei de 5.000 RON, sumă ce este suficientă

pentru acoperirea suferințelor fizice și psihice.

Suma de 50.000

RON a fost apreciată de instanța de fond ca exagerată, reprezentând o îmbogățire

fără just temei.

Daunele morale

nu se cuantifică, dar, având în vedere că partea civilă M.I. a suferit în urma infracțiunilor

suferite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că suma acordată cu titlu

de daune morale este suficientă.

Împotriva acestei

sentinței, în termenul legal, a declarat apel inculpatul A.I., criticând-o pentru

netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, susținând

că este prea mare cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat către

partea civilă M.I.

II. Prin decizia

penală nr. 19/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A.I. împotriva

sentinței penale nr. 190 din 31 octombrie 2013 pronunțată de către Tribunalul Călărași,

secția penală, prin care s-a soluționat latura civilă cauzei. A obligat pe apelant

la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a constat că,

în urma probelor administrate, respectiv declarațiile martorelor P.E.G. și R.D.N.,

a rezultat că partea civilă a împrumutat suma de 7.000 RON pentru a putea suporta

cheltuieli legate de spitalizarea sa, iar suma de 3.000 RON a fost dovedită cu chitanțele

depuse la dosarul cauzei, în total suma de 10.000 RON, așa cum, în mod corect, a

reținut instanța de fond.

S-a precizat că

inculpatul a fost de acord să plătească suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale,

astfel că asupra acestui aspect nu se vor face discuții. Cum partea civilă a făcut

dovada cuantumului cheltuielilor suportate de ea în urma infracțiunilor îndreptate

împotriva sa, împrejurarea invocată de inculpat în sensul că nu are mijloace materiale

să acopere cheltuielile la care a fost obligat nu poate fi primită. Având în vedere

cele ce preced, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei

nr. 19/A din data. de 29 ianuarie 2014 a declarat recurs în termen legal, inculpatul

A.I.

În dezvoltarea

motivelor de recurs inculpatul nu a invocat în mod expres un caz de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 2/2013.

Examinând recursul

declarat de inculpatul A.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta

este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

la data de 29 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 17 februarie 2014, situație în care aceasta este supusă limitelor

motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior,

care este legea procesual penală aplicabilă, toate acestea, în considerarea, de

către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea

acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin. (1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la

chestiuni de drept.

Rezultă, așadar,

că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții

și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile

de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate

erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii

ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în

art. 385

9

C. proc. pen.

În afara acestei

restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută

de art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. anterior, potrivit

căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din

cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, dacă motivul

de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor

de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior,

se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul

prevăzut de lege astfel că în ceea ce îl privește va avea în vedere, astfel cum

s-a evidențiat anterior, doar cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3), se iau în considerare din oficiu, respective cele prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 1, 3-6, 13 și 14 C. proc. pen. anterior.

Cu prilejul dezbaterilor,

apărătorul inculpatului a menționat că a formulat recurs doar pe latură civilă,

nefiind de acord cu acordarea daunelor materiale, în cuantum de 10.000 RON către

partea civilă M.I.

În consecință,

constatând că recurentul inculpat nu și-a motivat recursul, nerespectând condițiile

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior,

precum și faptul că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013,

apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul A.I.

Astfel, critica

referitoare la faptul că suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri

materiale, în raport de cheltuielile efectuate de partea civilă, este prea mare,

nu poate fi apreciată de instanța de control judiciar ca întemeiată.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2014

a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie

2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 03 iunie 2014.