ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2014

Deliberând asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 109 din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a luat act că latura penală a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr. 58 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Călărași. A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul A.I. către această parte civilă la plata sumei de 1.674,90 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare. A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă M.I. și a fost obligat inculpatul A.I. către această parte civilă la suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 5.000 RON reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut în sarcina inculpatului A.I. că, în seara zilei de 29 decembrie 2012, în timp ce se afla în barul SC D.P.C. SRL din satul P., cu premeditare, i-a aplicat părții vătămate M.I. mai multe lovituri cu tăișul unei săbii tip macetă cu lama de aproximativ 60 cm, într-o zonă vitală, în zona capului, în regiunea parietală și frontală stângă, provocându-i fractură de boltă craniană, punându-i viața în primejdie, iar indignarea a provocat indignare și temere în rândul persoanelor din bar. La data de 04 aprilie 2013, în baza art. 347 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește latura civilă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată M.I. și Spitalul Clinic de Urgență București s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează: - partea civilă M.I. s-a constituit parte civilă cu 40.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale, la data de 04 aprilie 2013, prin încheierea din 04 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași-secția penală, în Dosarul nr. 635/116/2013; - Spitalul Clinic de Urgență București cu suma de 1.674,920 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții civile M.I., prin încheierea din 04 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 635/116/2013.

Spitalul Clinic de Urgență București a depus la dosar dovada constituirii de parte civilă, respectiv cele două deconturi din care rezultă cheltuielile de spitalizare sumă cu care inculpatul A.I. a fost de acord să o achite. În ceea ce privește latura civilă privindu-l pe M.I., inculpatul A.I. nu a fost de acord decât cu suma de 10.000 RON din care 5.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale. Au fost administrate probatorii de către partea civilă M.I. pentru dovedirea daunelor materiale solicitate, respectiv acte și martori. Din analiza acestor probatorii, instanța de fond a constatat că partea civilă a reușit să dovedească în ceea ce privește daunele materiale numai suma de 10.000 RON și nu de 40.000 RON, așa cum s-a constituit.

Din actele depuse și din depozițiile martorilor, instanța fondului a reținut că partea civilă s-a împrumutat de suma de 7.000 RON necesară pentru cheltuielile cu spitalizarea, iar restul până la 10.000 RON, rezultând din chitanțele aflate la dosar, reprezentând cheltuieli cu deplasarea, cu alimentația etc. Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă M.I. în ceea ce privește daunele materiale. Și în ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a constatat că cererea de constituire de partea civilă este justificată, însă nu în cuantumul solicitat de partea civilă, respectiv de 50.000 RON, ci doar în limita sumei de 5.000 RON, sumă ce este suficientă pentru acoperirea suferințelor fizice și psihice.

Suma de 50.000 RON a fost apreciată de instanța de fond ca exagerată, reprezentând o îmbogățire fără just temei. Daunele morale nu se cuantifică, dar, având în vedere că partea civilă M.I. a suferit în urma infracțiunilor suferite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale este suficientă. Împotriva acestei sentinței, în termenul legal, a declarat apel inculpatul A.I., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, susținând că este prea mare cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat către partea civilă M.I. II. Prin decizia penală nr. 19/A din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A.I.

împotriva sentinței penale nr. 190 din 31 octombrie 2013 pronunțată de către Tribunalul Călărași, secția penală, prin care s-a soluționat latura civilă cauzei. A obligat pe apelant la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a constat că, în urma probelor administrate, respectiv declarațiile martorelor P.E.G. și R.D.N., a rezultat că partea civilă a împrumutat suma de 7.000 RON pentru a putea suporta cheltuieli legate de spitalizarea sa, iar suma de 3.000 RON a fost dovedită cu chitanțele depuse la dosarul cauzei, în total suma de 10.000 RON, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond. S-a precizat că inculpatul a fost de acord să plătească suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, astfel că asupra acestui aspect nu se vor face discuții.

Cum partea civilă a făcut dovada cuantumului cheltuielilor suportate de ea în urma infracțiunilor îndreptate împotriva sa, împrejurarea invocată de inculpat în sensul că nu are mijloace materiale să acopere cheltuielile la care a fost obligat nu poate fi primită. Având în vedere cele ce preced, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei nr. 19/A din data. de 29 ianuarie 2014 a declarat recurs în termen legal, inculpatul A.I. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul nu a invocat în mod expres un caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Examinând recursul declarat de inculpatul A.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 29 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 februarie 2014, situație în care aceasta este supusă limitelor motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate). Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută de art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege astfel că în ceea ce îl privește va avea în vedere, astfel cum s-a evidențiat anterior, doar cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu, respective cele prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 3-6, 13 și 14 C. proc. pen. anterior. Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul inculpatului a menționat că a formulat recurs doar pe latură civilă, nefiind de acord cu acordarea daunelor materiale, în cuantum de 10.000 RON către partea civilă M.I.

În consecință, constatând că recurentul inculpat nu și-a motivat recursul, nerespectând condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, precum și faptul că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul A.I. Astfel, critica referitoare la faptul că suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri materiale, în raport de cheltuielile efectuate de partea civilă, este prea mare, nu poate fi apreciată de instanța de control judiciar ca întemeiată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2014.