ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1544/2013

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași - secția penală, în dosarul nr. 2300/116/2012, s-a luat act că latura penală a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr. 129 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 1560/116/2012 și sub aspectul laturii civile, instanță a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București și obligat inculpatul C.M. la plata sumei de 4.116,71 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă I.V. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5.000 lei daune materiale si la 3.000 lei daune morale. S-a reținut că, în ceea ce privește constituirea de parte civilă a Spitalului Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon București cu suma de 4116,71 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor spitalizare plus dobânda legală până la achitarea debitului, inculpatul C. M. a învederat că este de acord cu acest prejudiciu. Partea civilă I.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei daune materiale si 10.000 lei daune morale, având în vedere că în urma loviturilor primite a necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus în primejdie viața.

Inculpatul nu a fost de acord cu întreg prejudiciul solicitat de partea civilă I.V. ci doar cu suma de 1.000 lei daune materiale și 4.000 lei daune morale. În dovedirea pretențiilor materiale partea civilă I.V. a solicitat proba cu martori, probă ce a fost admisă iar din declarațiile acestora a rezultat cu certitudine că I.V. a cheltuit suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale. Martorii audiați au precizat că I.V. a împrumutat bani de la ei fiindu-i necesari pentru refacerea sănătății cu ocazia internării, procurându-și medicamentele necesare. Prin urmare,sub aspectul daunelor materiale, instanța a constatat că suma de 5.000 lei a fost dovedită, întemeindu-se pe declarațiile martorilor care au confirmat împrumutul acordat părții vătămate cu ocazia refacerii sănătății sale.

În cazul infracțiunilor contra persoanei evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice si morale susceptibil în mod rezonabil de a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia relevate în acte medicale ori alte probe administrate. În speță, instanța a apreciat că suma de 3.000 lei daune morale este suficientă pentru acoperirea suferințelor fizice si psihice suportate de partea civilă I.V. în urma agresiunii inculpatului. În ceea ce privește afirmația părții civile că în urma loviturii a rămas cu deficiență de vorbire, acest aspect nu a fost probat, nu au fost prezentate acte medicale din care să rezulte acest lucru și, de asemenea nu a rezultat că s-a produs o incapacitate de muncă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă I. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate de către prima instanță. A arătat apelantul că deși inculpatul a fost de acord cu suma de 4.000 lei daune morale prima instanță a acordat doar 3.000 lei, și a solicitat instanței de prim control judiciar să constate că în cauză nu este vorba despre o îmbogățire a sa fără justă cauză în condițiile în care, în urma comiterii infracțiunii a rămas cu deficiențe de vorbire, fiind supus „oprobiului public", astfel că nu își mai poate găsi un loc de muncă stabil. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art. 371 C. proc.

pen., Curtea a reținut următoarele: Constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale către partea civilă I.V. precum și a despăgubirilor constând în plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon. Critica apelantului în sensul că despăgubirile morale i-au fost acordate într- un cuantum mai mic decât cel cu care a fost de acord inculpatul, nu a putut fi primită întrucât s-a constatat că prima instanță a stabilit în echitate atunci când a fixat cuantumul acestor daune.

Astfel, s-a avut în vedere împrejurarea că în urma leziunilor suferite părții vătămate i-a fost afectată capacitatea de muncă, iar pe de altă parte că urmare a leziunilor suferite părții vătămate i-au fost pricinuite suferințe fizice și psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial care ca și cel patrimonial se reclamă a fi reparat.

S-a reținut că, este mai presus de orice îndoială că leziunile traumatice cauzate acestuia prin acțiunea agresivă a inculpatului i-au pricinuit suferințe fizice și chiar traume psihice inerente unor vătămări ce au produs leziuni a căror vindecare a necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol și este neîndoielnic că în toată această perioadă de timp partea civilă nu a putut avea un regim de viață obișnuit, împrejurări care în mod evident se circumscriu noțiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclamă a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, apreciindu-se că suma de 3.000 lei este suficientă și necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.

Curtea a constatat că despăgubirile morale prin cuantumul solicitat ar depăși sfera unei satisfacții echitabile, juste si proporționale cu caracterul profund și ireversibil al prejudiciului suferit de către partea civila. Având în vedere că prejudiciul moral suferit de parte nu poate fi reparat în natură, devin incidente prevederile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință". Deși nu există criterii legale și absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părțile civile, practica judiciară în materie relevă că instanțele au în vedere consecințele negative suferite de către cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura lezării lor, evaluarea bănească fiind una aproximativă bazată pe considerente de echitate.

Altfel spus, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție nepărtinitoare fără a se atinge limita superioară a îmbogățirii fără justă cauză ori la o comercializare a suferințelor fizice/psihice. Și cuantumul daunelor materiale a fost just și corect cuantificat de către prima instanță, așa încât nu s-a impus majorarea sa. Ținând seama de toate acestea, prin decizia penală nr. 383/A din 07 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - s ecția a ll-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul părții civile I. V. împotriva sentinței penale nr. 139 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, în dosarul nr. 2300/116/2012.

A fost obligat recurentul parte civilă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 300 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M. La termenul din data de 8 mai 2013,recurentul inculpat, prezent la instanța de recurs, aflat în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca instanța să ia act de retragerea recursului declarat în cauză. Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului declarat, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. , va lua act de această manifestare de voință expresă și neechivocă.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 383/A din 07 decembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția a ll-a Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.