ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1996/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din data de 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și precizările recurentului-reclamant de la termenul de judecată din 11 aprilie 2014 (Tribunalul București) - în sensul că solicită și acordarea despăgubirilor pentru faptele pretins ilicite ale pârâților - precum și pe cele de la termenul din 31 mai 2016 - prin care a renunțat la capătul de cerere privind demararea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, menținând solicitarea de constatare a intervenirii unei exproprieri de fapt - a reținut că cererea de chemare în judecată este subsumată, sub aspectul obiectului, unei cereri în materie de expropriere.

Înalta Curte a apreciat că renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind demararea de către pârâți a procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la imobilul în litigiu nu este suficientă pentru a se putea reține modificarea obiectului cauzei, de vreme ce acesta a menținut, prin punctul de vedere la raport, capătul de cerere privind constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt.

La 31 august 2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Invocând motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a susținut, în esență, că, prin decizia atacată, completul de filtru s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, reținând o altă situație de fapt și aplicând alte dispoziții legale împrejurărilor stabilite de instanțele judecătorești anterioare.

Astfel, instanța de recurs a recalificat obiectul cauzei, considerând că sunt aplicabile alte prevederi legale față de cele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.

Prin motivul de revizuire încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut, în esență, că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 39 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, în primul ciclu procesual, prin care a fost analizată îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva exproprierii de fapt, respectiv a dispozițiilor art. 998 și 999 C. civ.

Cât privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuentul a susținut că cererea este admisibilă, întrucât a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, din perspectiva sintagmei "în materie de expropriere", care trebuie considerată constituțională numai în măsura în care se referă la exproprierea de drept.

Aceasta întrucât completul de filtru a considerat, în mod greșit, că cererea de formulată de reclamantul A. se subsumează materiei exproprierii, care nu face distincție între exproprierea de drept și cea de fapt.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin raportare la art. 16, art. 21, art. 24, art. 124 și art. 129 din Constituția României și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 21 și art. 53 din Constituția României.

Această cerere a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 14 septembrie 2020, s-a stabilit termen la 8 octombrie 2020, dispunându-se comunicarea cererii de revizuire intimaților, pentru a depune întâmpinări.

La 1 octombrie 2020, intimatul Municipiul București, prin primarul general, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire.

Intimatul Consiliul General al Municipiului București nu a depus întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Față de aceste prevederi legale, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sau revizuire.

Prin urmare, împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Contrar susținerilor revizuentului, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Aceasta întrucât litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunțată deciziei atacată cu revizuire, a debutat la 17 ianuarie 2014, dată la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Ca atare, cererea de revizuire pendinte este guvernată de dispozițiile C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu în forma avută ulterior adoptării Legii nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, după publicarea în Monitorul Oficial al României la 18 decembrie 2018.

De altfel, se observă că nici în noua reglementare, C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2018 nu a prevăzut, pentru cererile formulate în materia exproprierii, calea de atac a recursului (art. 483 alin. (2)

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2020.