ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 256 A din 20 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivarea soluției, Înalta Curte, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, precum și precizările recurentului-reclamant de la termenul de judecată din 11 aprilie 2014 (Tribunalul București) - în sensul că solicită și acordarea despăgubirilor pentru faptele pretins ilicite ale pârâților - precum și pe cele de la termenul din 31 mai 2016 - prin care a renunțat la capătul de cerere privind demararea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, menținând solicitarea de constatare a intervenirii unei exproprieri de fapt - a reținut că cererea de chemare în judecată este subsumată, sub aspectul obiectului, unei cereri în materie de expropriere.

Înalta Curte a apreciat că renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind demararea de către pârâți a procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la imobilul în litigiu nu este suficientă pentru a se putea reține modificarea obiectului cauzei, de vreme ce acesta a menținut, prin punctul de vedere la raport, capătul de cerere privind constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 pct. 2 C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată de completul de filtru prin decizia atacată este rezultatul unor erori material esențiale. Legat de acest aspect, susține că neobservând documente cheie din dosar, completul de filtru a reținut circumstanțele cauzei preluate din cadrul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și pornind de la aceste premise a respins recursul ca inadmisibil, reținând că cererea ar fi una în materia exproprierii. Cu referire la susținerile formulate prin punctul de vedere la raport, arată că instanța a reținut că din conținutul cererii de chemare în judecată ar rezulta că reclamantul ar fi investit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâților la declanșarea procedurilor pentru exproprierea pentru cauza de utilitate publică și obligarea acestora la emiterea deciziei de expropriere și a hotărârii de acordare de despăgubiri cu privire la teren. Totodată, arată că completul de filtru a reținut că reclamantul și-ar fi menținut solicitarea de constatare a unei exproprieri de fapt ceea ce ar fi atras incidența prevederilor legale din materia exproprierii.

La termenul din 3 noiembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare și a excepției inadmisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimatul pârât Municipiul București, prin primarul general, prin întâmpinăre, se constată următoarele:

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că potrivit dovezii de comunicare, decizia nr. 1187 din 17 iunie 2020, atacată cu contestație în anulare, i-a fost comunicată contestatorului A. la data de 3 august 2020, iar contestația în anulare a fost depusă la poștă, în acord cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., la data 19 august 2020, potrivit ștampilei poștei aplicată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2020.

Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii contestației în anulare, se constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ. calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același cod a fost respectat.

Ca atare, Înalata Curte, constatând că excepția de tardivitate a contestației în anularea formulată în cauză este neîntemeiată o va respinge ca atare.

Examinând excepția inadmisibilității contestatiei în anulare, în raport de dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de către reclamant.

Înalta Curte reține că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate, nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) și ale art. 503 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității.

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1187 din 17 iunie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.