ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 306/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București. în data de 01 februarie 2016, sub nr. x/2016, declinată spre competentă soluționare, prin sentința civilă nr. 8969 din 18 mai 2016, în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată în data de 05 iulie 2017 la secția a IV-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului București, prin primar general, constatarea caducității Decretului de expropriere nr. 404/1986, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România în ceea ce privește suprafața de aproximativ 300 mp teren, situat în București, Intrarea Moeciu nr. 7, precum și constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca efect al joncțiunii posesiilor, asupra suprafeței excedentare de 300 mp din terenul situat în București, Intrarea Moeciu nr. 7.

Terții C., D., E., F. și G. au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin primar general.

Prin sentința civilă nr. 797 din 03 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților formulată de intervenienții C., D., E., F. și G..

Prin sentința civilă nr. 72 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea reclamanților de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 797 din 03 aprilie 2018, ca neîntemeiată, reținând că, prin sentința civilă al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea caducității Decretului de expropriere nr. 404/1986, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România în ceea ce privește suprafața de aproximativ 300 mp din terenul situat în București, Intrarea Moeciu nr. 7.

Prin decizia civilă nr. 1334A din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelurile declarate de reclamanții A. și B., împotriva sentințelor civile nr. 797 din 03 aprilie 2018 și nr. 72 din 22 ianuarie 2019, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondate.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții A. și B..

Prin cererea de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., reclamanții A. și B. au solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei recurate și trimiterea pricinii, pentru rejudecarea apelului, și urmare a rejudecării, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulata.

În argumentarea criticilor de nelegalitate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., după expunerea unor aspecte de ordin teoretic, reclamanții A. și B. au învederat că instanța de apel a constatat incidența în cauză atât a puterii de lucru judecat, cât și a autorității de lucru judecat, deși cea din urmă nu a fost invocată.

Cu încălcarea principiului contradictorialității, prevăzut la art. 14 alin. (4) C. proc. civ., instanța a reținut că recurenții-reclamanți au fost simpli cumpărători de drepturi litigioase cu privire la suprafața ce formează obiectul litigiului pendinte, deși acest fapt nu a fost pus în discuție de către instanță, pârâți ori de către intervenienții accesorii.

Totodată, în mod greșit, instanța de apel a reținut incidența autorității de lucru judecat și a puterii de lucru judecat, prin raportare la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2007 și nr. y/2013.

În susținerea motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenții au învederat că instanța de apel a făcut o aplicare și interpretare greșite a prevederilor art. 1846-1862 și a art. 1890 - 1894 din C. civ., raportat la art. 435 C. proc. civ., din perspectiva în care se impunea ca instanța să analizeze toate motivele de apel formulate de reclamanți.

Conform prevederilor legale, pentru dobândirea, prin uzucapiunea de lungă durată, a dreptului de proprietate asupra unui imobil, partea care solicită constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie să facă dovadă unei posesii utile (neafectate de vreun viciu), continue și neîntrerupte, timp de 30 de ani asupra imobilului respectiv.

În cauza dedusă judecății, intervenienții nu au făcut dovada unei posesii utile, continue și neîntrerupe, timp de 30 de ani, având în vedere că aceștia au formulat cerere de evacuare a reclamanților, care a făcut obiectul dosarului nr. x, soluționat prin sentința civilă nr. 1178 din 18 februarie 2016.

De asemenea, în ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul H. în dosarul nr. x/2013, la care instanța de apel s-a referit, concluziile acestuia nu pot fi reținute din moment ce același expert a întocmit expertiza și în dosarul nr. x/2006, cât și în dosarul nr. x/2013.

Or, concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cele două dosare sunt contradictorii, motiv pentru care, în mod greșit, acestea au fost reținute de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate.

În ceea ce privește Decretul de expropriere nr. 404/1986, se impunea ca instanța de fond să rețină că imobilul ce face obiectul pricinii deduse judecății intră sub limita de protecție a Magistralei 2 de metrou, aspect relevat și de schița cadastrală emisă în anul 1986, din care reiese că suprafața excedentară face parte din imobilul situat în București, Intr. Moeciu nr. 7, iar faptul că această suprafață a fost expropriată, rezultă și din adresa din 18 octombrie 2017, în cuprinsul căreia se precizează că imobilul situat pe str. x se află în proprietatea statului român.

La data de 09 februarie 2021, intimații C., D., E., F. și G. au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei curții de apel.

Prin încheierea din 20 octrombrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1334 A din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 26 ianuarie 2022, ora 900, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părților.

Prin încheierea din 23 martie 2022, instanța de recurs a dispus introducerea în cauză a terților cumpărători I. și J., în calitate de recurenți-reclamanți.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul prin prisma excepției lipsei de interes, invocată din oficiu, se constată următoarele:

Dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza I din cod:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual".

Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare, cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale, actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare ale acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cu care căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes.

Or, în cauză, la termenul de judecată din 15 decembrie 2022, recurentul I. a depus, prin poștă electronică, contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 16 noiembrie 2022 de K. și extrase de carte funciară, solicitând respingerea recursului, ca rămas fără obiect, întrucât intervenienții din prezenta cauză i-au vândut terenul în suprafață de 169 mp, ce face obiectul cauzei.

Față de împrejurarea survenită în legătură cu imobilul ce face obiectul cererii de chemare în judecată, acesta fiind în prezent în proprietatea recurentului I., aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar chiar de către recurent, verificând condiția relativă la interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că acesta nu mai subzistă, condiția caracterului actual al interesului recurenților în declararea recursului nemaifiind îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanții B., A., J. și I. împotriva deciziei civile nr. 1334A din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2023.