ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 330 mp situat în București. În drept, reclamanții au invocat art. 1890 și art. 492 C. civ., art. 82 din Legea nr. 71/2011. Prin sentința civilă nr. 79 din 5 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Primul ciclu procesual

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul București prin Primarul General. A fost admisă cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General. S-a constatat că reclamanții au dobândit, prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 330 mp situat în București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 693A din 8 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul București.

Recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2249 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost admis recursul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva deciziei nr. 693A din 8 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București. A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Al doilea ciclu procesual

Rejudecare apel - Curtea de Apel București Prin decizia nr. 297A din 26 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 297A din 26 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții A. și B.. În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că decizia pronunțată de instanța de apel în al doilea ciclu procesual este nelegală, deoarece instanța a reținut, în principal, că pârâtul Municipiul București nu ar avea calitate procesuală activă pentru că nu s-a făcut dovada că suprafața de teren din litigiu s-ar fi aflat în patrimoniul privat al pârâtului, deși a enumerat toate actele de la care s-a ajuns la vânzarea către reclamanți a suprafeței de teren. Precizează că toate documentele se află la dispoziția pârâtului, care a pus la dispoziția instanței doar pe cele favorabile. De altfel, instanța de apel, analizând documentația depusă de pârât, a reținut că nu se cunoaște actul de preluare al statului, dar, în schimb, face referire la toate actele administrative pe care statul, în calitate de proprietar, le-a făcut atât cu suprafața de teren aflată în litigiu, cât și cu alte parcele aflate în vecinătate. Instanța de apel a apreciat că terenul ar fi aparținut fermei Colentina - unitate de producție aflată în proprietatea Statului. Faptul emiterii la ordinul prefectului a titlului de proprietate pentru suprafața de 150 mp, demonstrează că terenul se afla la dispoziția Comisiei municipale de reconstituire a dreptului de proprietate privată. Deși a făcut referire la acte de dispoziție ce s-au întocmit cu privire la suprafața de teren, acte ce atestă calitatea de proprietar, instanța de apel a concluzionat că pârâtul Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părților. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 24-25 martie, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs. Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Apărările formulate în cauză La dosar nu a fost depusă întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat de reclamanții A. și B. în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Cum recursul este o cale de atac de reformare, nedevolutivă și extraordinară, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate de recurenții-reclamanți referitoare la împrejurarea că pârâtul Municipiul București nu ar avea calitate procesuală activă, deoarece nu s-a făcut dovada că suprafața de teren din litigiu s-ar fi aflat în patrimoniul privat al pârâtului reprezintă critici de netemeinicie, ce nu pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, astfel că nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Totodată, nici modalitatea de administrare și interpretare a probelor nu reprezintă o chestiune de legalitate, care să cadă sub cenzura instanței de recurs. Înalta Curte constată că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile recurenților referitoare la modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt și a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, în opinia părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Astfel, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei recurate. Față de considerentele expuse, reținând că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.