ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 192/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Prin decizia civilă nr. 2711 din 10 decembrie 2020, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de intervenienții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet de filtru, a fost formulată prezenta contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 17 decembrie 2020 sub nr. x/2020.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul B., în raport de excepțiile nesemnării și netimbrării, care vizează legalitatea învestirii instanței, și în absența cărora nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluționare, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura."

În cauza de față, contestatorul B. a depus la dosarul cauzei cererea de contestație în anulare nesemnată, olograf sau electronic .

Deși contestatorului i s-a transmis, prin citația comunicată la data de 29 decembrie 2020, la adresa indicată prin cererea de sesizare a instanței, (Orașul Broșteni, Aleea x, bl. m1, et. parter), conform dovezii aflate la dosar, obligația de a depune la dosar un exemplar semnat olograf sau electronic de pe cererea de contestație în anulare, în temeiul prevederilor art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., cu mențiunea că, în situația în care va semna electronic cererea, să facă dovada că este titularul semnăturii electronice emise de furnizori acreditați din România, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, sub sancțiunea anulării cererii, ca nesemnată, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

De asemenea, se constată că, prin rezoluția din 21 decembrie 2020, s-a pus în vedere contestatorului, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum și faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, însă se constată că petentul nu a apelat la aceste proceduri.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestației în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON. De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea, în condițiile legii.

Reținând că obligația de a achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și că petentul B. nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că partea nu a făcut dovada depunerii la dosarul cauzei a taxei judiciare de timbru.

În consecință, reținând că cererea dedusă judecății nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității.

Din perspectiva dreptului de acces la instanță, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că în cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție în raport de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că, prin adresa emisă la data de 21 decembrie 2020, petentul B. a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea contestației în anulare, respectiv pentru nesemnarea sau nedepunerea la dosarul cauzei a unui exemplar semnat de pe cererea de contestație în anulare.

Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibile, a recursurilor declarate de intervenienții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, inclusiv contestație în anulare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 2711 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2021.