ÎCCJ, Decizia nr. 27/2021

Ședința publică din data de 1 februarie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat, pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecata recursului declarat de A., B., C., D. și E. împotriva încheierii nr. 5 din 20 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal .

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, recurentul A. a exercitat calea de atac intitulată "apel", înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității cererii intitulate "apel" pentru lipsa semnăturii.

Potrivit art. 470 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:

"Cererea de apel va cuprinde: e) semnătura."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, și anume cu dispozițiile art. 148 din Codul de procedură civilă conform cărora:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

Semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul actului procedural de învestire a instanței, pe care l-a semnat.

Conform art. 470 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cerința semnăturii, prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Art. 174 din C. proc. civ.. definește noțiunea de nulitate ca fiind acea sancțiune care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. Art. 175 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește că, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.

Legiuitorul a reglementat, însă, și obligația instanței de a pune în vedere părții că are posibilitatea, ca într-un anumit termen, de a îndrepta neregularitățile actului de procedură. Astfel, art. 177 din C. proc. civ. prevede că ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură.

Astfel, lipsa semnăturii în cazul cererii de chemare în judecată este sancționată cu nulitatea, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., dar aceasta poate fi acoperită în condițiile alin. (2) al aceluiași articol, în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este în instanță, acesta va semna cererea chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.

Pentru acoperirea lipsei semnăturii în cazul cererii de apel, sancționată cu nulitatea, conform art. 470 alin. (1) lit. e) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ., textul art. 482 din Codul de procedură civilă trimite la dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și, implicit, la dispozițiile art. 196 alin. (2) din același cod.

În situația în care cererea de apel nu este semnată, instanța are obligația de a acorda părții posibilitatea de a semna cererea, sub sancțiunea anulării acesteia, ca nesemnată.

În cauza de față, cererea intitulată "apel" formulată de A. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020, nu a fost semnată de parte.

Prin citația primită la 16.12.2020, părții i s-a învederat că cererea pe care a formulat-o nu este semnată și că are obligația de a o semna în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării.

Prin urmare, întrucât partea nu s-a conformat obligației legale de a semna cererea, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiția ca dreptul să nu fie afectat în substanța sa. O limitare a dreptului de acces la instanță nu se conciliază cu art. 6 din Convenție decât dacă urmărește un scop legitim și există un raport de rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenție. S-a reținut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare și nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmărește a impune reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege și urmărește buna administrare a justiției. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la instanță (art. 6 din Convenție), reținând că reclamanta a fost informată de instanță asupra omisiunii sale și de sancțiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 470 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., urmează a fi anulată cererea intitulată "apel" formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de apel formulată de A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2021.