ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2433/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Judecătoria Brad sub nr. 677/2006, nr. nou 41/195/2006,

creditoarea SC E.B.A. SRL Brad a chemat în judecată pe debitoarea SC O.A. SA,

solicitând instanței emiterea unei somații de plată, pentru suma de 58.708,14

lei RON, actualizată cu rata inflației în raport de data plății efective.

Debitoarea a depus

întâmpinare și cerere reconvențională la dosar, solicitând respingerea cererii

de somație de plată, iar, pe cale reconvențională, să se constate nulitatea

absolută a contractelor nr. 3885 din 2 martie 2005 și nr. 3880 din 2 martie

2005, pentru lipsa cauzei și a obiectului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

1053/2006, pronunțată în cauză de Judecătoria Brad, s-a disjuns cererea de

somație de plată formulată de creditoarea SC E.B.A. SRL Brad, în contradictoriu

cu debitoarea SC O.A. SA, de cererea reconvențională formulată de debitoarea SC

O.A. SA Argeș și s-a declinat competența de soluționare a cererii

reconvenționale formulată de debitoarea SC O.A. SA Argeș în contradictoriu cu

creditoarea SC E.B.A. SRL Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 11 octombrie 2006 sub nr.

41/195/2006.

Prin sentința nr. 816/CA/2007

din 22 mai 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Hunedoara, secția comercială

și contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, acțiunea

introdusă de reclamanta SC O.A. SA împotriva pârâtei SC E.B.A. SRL Brad.

În motivarea

hotărârii, s-a reținut, în esență, că nu există niciuna din cauzele care atrag

nulitatea absolută a acestor contracte și care privesc capacitatea persoanelor

juridice, lipsa totală a consimțământului, sub toate aspectele, nelegalitatea

actelor juridice sau când lipsește cauza ori ea este ilicită sau eronată. De asemenea,

s-a constatat că prin încheierea acestor contracte nu s-a încălcat ordinea

publică și nici nu s-a fraudat legea.

Împotriva sentinței nr.

816 din 22 mai 2007 a declarat apel debitoarea SC O.A. SA, arătând, în esență,

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, iar sentința

atacată este nemotivată. Pretențiile pârâtei sunt nejustificate. Contractele nu

au fost executate de părți. Pârâta nu a format persoanele care să constituie

rețea de vânzare și nu a asigurat reclamantei consultanță. Din analiza actelor

pârâtei rezultă că aceasta nici nu avea în obiectul de activitate o asemenea

activitate. Contractul de mandat pentru negociere și mijlocire de către pârâtă

în contul reclamantei a contractelor de asigurare cu SC A.T.I. SRL este lipsit

de cauză întrucât pârâta are ca acționar majoritar pe SC A.T.I. SRL Mandatul

este interzis, mandatarul neavând dreptul să încheie contracte cu terții în

scop personal, pe seama mandatarului. Reclamanta avea un contract încheiat cu SC

A.T.I. SRL încă de la 8 februarie 2005. Nici acest contract nu a fost executat.

Pârâta urmărește să primească un comision pentru polițele încheiate în baza

altui contract.

Prin decizia

comercială nr. 75/A/2007 din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, a respins drept nefondat apelul formulat de reclamanta SC O.A. SA

București, sucursala Hunedoara și cererea reclamantei privind cheltuielile de

judecată.

În motivarea deciziei

s-a reținut, în esență, că obiectul contractului nr. 3885 din 2 martie 2005

este valabil și determinat, iar cauzele de nulitate absolută a acestuia trebuie

să existe anterior sau concomitent cu momentul încheierii actului juridic.

Neexecutarea obligației contractuale presupune existența valabilă a

contractului și nu constituie cauză de nulitate absolută, ci de rezoluțiune a

contractului sinalagmatic.

În ce privește cauza

celor două contracte, instanța de control judiciar a constatat că aceasta

există și este morală și licită. Faptul că pârâta are ca acționar majoritar pe SC

A.T.I. SRL nu atrage identitatea între cele două persoane juridice, critica

bazată pe încheierea de către mandatar pe seama sa de contracte cu terții având

un interes personal nefiind fondată, iar împrejurarea că între reclamantă și SC

A.T.I. SRL există deja un contract de asigurare este irelevantă în ce privește

cauza contractului de mandat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen debitoarea SC O. SA București, prin sucursala

Hunedoara, solicitând, în principal, casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare primei instanțe, iar, în subsidiar, modificarea deciziei

atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și, în

consecință, să se constate nulitatea absolută a contractelor nr. 3885 din 2

martie 2005 și nr. 3880 din 2 martie 2005 pentru lipsa cauzei și a obiectului.

În recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

debitoarea, a invocat, în esență, următoarele motive:

1) Instanța de apel

și cea de fond nu au analizat în concret obiectul cererii deduse judecății,

raportat la actele a căror nulitate a solicitat-o; din cuprinsul contractului

de consultanță nr. 3885/2005, la art. 2, rezultă că obiectul acestuia este

neclar și nedeterminat, raportat la prevederile art. 948 C. civ., coroborate cu

art. 964 C. civ., în sensul că nici măcar specia serviciilor nu este precizată.

2) Consultantul din

contractul nr. 3885/2005 nu a avut asemenea obiect de activitate și nici

autorizarea și capacitatea necesară pentru a asigura unui asigurator de

profesie esența serviciilor oferite pe piață de acesta; prin urmare, și cauza

contractului lipsește.

3) Din actele de la dosar, rezultă clar că

doar în 29 iunie 2005 intimata și-a precizat obiectul de activitate ca fiind

activități auxiliare asiguraților, ori chiar instanța de apel a afirmat în

motivare că nulitatea trebuie analizată pentru motive existente încheierii

actului juridic sau anterior încheierii acestuia, respectiv la 2 martie 2005,

ceea ce nu a făcut în ce privește acest motiv.

4) Instanța de fond

nu a analizat deloc contractul nr. 3885/2005, la fel a procedat și instanța de

apel, astfel încât se impune constatarea nulității ambelor hotărâri pentru

lipsa considerentelor care au format convingerea instanțelor, invocând, încă o

dată, fictivitatea și frauda lege existentă în momentul semnării acestui

contract de mandat.

5) Actele atacate

nici nu puteau fi privite și interpretate în mod separat unul de altul, ci

evident că se află într-o strânsă interdependență și maschează intenția contractantului

de a o constrânge să-i plătească un „comision” ilegal, independent de

realizarea sau nu a evenimentelor asigurate real prin contractul nr. 2516/2005.

Este un mandat

comercial gratuit în lipsa unor prețuri, deși mandatul comercial este în esență

oneros. Și această „omisiune” relevă scopul ilicit al actului de mandat, acela

ca mandatarul să poată intermedia pentru sine, adică pentru societatea sa mamă,

nemaiavând, în esență, nevoie și de remunerație în acest scop.

La data de 21 mai

2008, intimata - creditoare SC E.B.A. SRL Brad a depus la dosar întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a

dispozițiilor hotărârii atacate ca fiind legale și temeinice.

Examinând recursul

debitoarei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Decizia atacată este

una pronunțată în apel, astfel că recursul ce s-a declarat se află limitat la

motivele expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., la data pronunțării

deciziei în apel, anume 19 octombrie 2007.

Așa fiind, Înalta

Curte nu ar putea cerceta hotărârea atacată de recurent decât în limitele

îngăduite prin prevederile sus evocatului text de lege, neputând fi primite

spre analiză motive de fapt care nu se circumscriu acelora legal prevăzute.

În cauză, recurenta

și-a întemeiat motivele de fapt ale recursului pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., însă, prin conținutul lor, aceste motive invocate de

recurentă tind la a critica modul în care instanța de apel și cea de fond au

analizat, în concret, obiectul cererii deduse judecății, raportat la actele a

căror nulitate a solicitat-o, respectiv contractele nr. 3885 din 2 martie 2005

și nr. 3880 din 2 martie 2005, pentru lipsa cauzei și a obiectului.

Pentru aceasta,

recurenta trimite la probele administrate în cauză, probe în raport de care ar

trebui conchis că obiectul și cauza celor două contracte lipsesc, astfel încât

se impune constatarea nulității absolute a acestora. Or, în felul acesta,

recurenta propune o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage,

cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a

instanței de apel.

Așadar, deși

recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile

formulate nu se circumscriu acestor motive de recurs, deoarece nu se referă la

interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, și nici la lipsa

de temei legal a hotărârii ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci la

greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de

modificare a deciziei.

Prin urmare,

recurenta nu critică, sub acest aspect, decizia din apel pentru nelegalitatea

ei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie.

În aceste

circumstanțe, instanța de recurs nu se poate substitui instanțelor de fond

(prima instanță și apel), pentru a stabili, în urma analizei și evaluării

probațiunii, elemente de fapt ale pricinii.

Se impune, deci, respingerea

acestor motive ale recursului, instanța de apel fiind suverană în legătură cu

stabilirea stării de fapt.

Nici celălalt motiv

al recursului privind constatarea nulității ambelor hotărâri pentru lipsa

considerentelor care au format convingerea instanțelor nu poate fi primit, el

apărând ca nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile judecătorești

se dau în numele legii și ele trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care înlăturat

cererile părților.

Pentru a deveni

incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se

cere o nemotivare a hotărârii, în considerentele hotărârii nefiind arătate

motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, în lipsa

indicării unor asemenea motive instanța de recurs neputând verifica legalitatea

soluției primei instanțe.

În speță, observă

Înalta Curte că fără temei afirmă debitoarea - recurentă că instanța de fond nu

a analizat deloc contractul nr. 3880/2005, la fel procedând și instanța de

apel, căci instanțele au menționat în mod expres și explicit, în considerentele

hotărârilor date, care sunt argumentele în măsură să le susțină soluția

pronunțată, din perspectiva textelor normative aplicabile, ele fiind de natură

să înlăture orice arbitrariu, să convingă părțile în litigiu de temeinicia și

legalitatea unei decizii, în sfârșit, să facă posibilă exercitarea controlului

judecătoresc.

De altfel,

indiscutabil, nu se cere instanțelor ca, procedând la motivarea soluției, să

răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți, în considerarea uneia și

aceleiași cereri ori a unuia și aceluiași motiv de apel.

Față

de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

să respingă recursul debitoarei, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de debitoarea SC O. SA București - prin Sucursala Hunedoara împotriva deciziei

comerciale nr. 75/A/2007 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.