ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1242/ CA din 26 iulie 2006, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC V.C. SRL cu sediul în localitatea Criscior județul Hunedoara împotriva pârâtelor SC D.M.T. SRL cu sediul în Brad județul Hunedoara și SC M. SRL cu sediul în Hunedoara județul Hunedoara având ca obiect constatarea nulității absolute a facturii fiscale nr. 077632958 din 29 martie 2005. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că factura fiscală a fost întocmită la data de 29 august 2005 de către SC M. SRL Hunedoara, având cumpărător pe SC D.M.T.

SRL Brad, pentru suma de 196.302,4 lei. Reclamanta a invocat că pârâta SC D.M.T. SRL Brad era dizolvată de drept în baza Legii nr. 359/2004. În realitate, prin încheierea nr. 7465/2006 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pârâta SC D.M.T. SRL Brad a fost repusă în termenul legal de preschimbare a certificatului și a codului fiscal, astfel că nu a fost făcută dovada existenței unei cauze de nevalabilitate a actului atacat. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 205/ A din 25 noiembrie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtele SC D.M.T.

SRL și SC M. SRL. De asemenea, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva sentinței nr. 1242/ CA din 26 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 724/97/2006. A mai fost respinsă și cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei se impune a fi respinsă, întrucât nu a fost invocată în fața instanței de fond conform prevederilor art. 136 C. proc. civ. și nici nu s-a declarat de către pârâte apel împotriva sentinței, în care să invoce acest motiv pe care prima instanță nu l-ar fi examinat sau ar fi fost respins greșit.

Nu sunt motive de desființare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare conform prevederilor art. 297 C. proc. civ., apărările și probele urmând a fi invocate în fața instanței de apel conform prevederilor art. 292 din același cod. Prima instanță corect a reținut faptul că livrarea mărfurilor și emiterea facturii s-a făcut după data anulării încheierii prin care s-a constatat dizolvarea de drept a pârâtei SC D.M.T. SRL Brad. Faptul că pârâta intimată SC D.M.T. SRL nu a mai depus Bilanțul și Declarațiile privind achitarea datoriilor către bugetul de stat și nu posedă Autorizație de funcționare înregistrată la Primăria Brad nu este un motiv de nulitate a facturii emisă de pârâta intimată SC M. SRL Hunedoara.

Împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 25 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC V.C. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, sub aspectele că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil în accepțiunea C.E.D.O., nu i-au fost comunicate actele depuse la termenul de judecată din 19 iulie 2006, iar în termenul de pronunțare nu a fost posibil a fi studiat dosarul. Greșit au fost respinse nemotivat și nejustificat cererile de probațiune formulate de reclamantă, respectiv interogatoriul pârâtelor și expertiza contabilă și s-a reținut eronat data emiterii facturii fiscale și a încheierii de constatare a dizolvării de drept a SC D.M.T.

SRL. Toate criticile recurentei au fost circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatele pârâte SC D.M.T. SRL și SC M. SRL au depus o întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepțiune, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Din verificarea întregii documentații, apare neîndoios că, în soluționarea cauzei instanța a dovedit pe deplin respectarea spiritului european al echității juridice, ținând cont atât de garanțiile privitoare la instanță, independentă, imparțială, instituită de lege, având competența de a pronunța decizii cu forță obligatorie, cât și garanțiile privitoare la procedură-echitabilă, publică, desfășurată într-un termen rezonabil. Cauza a fost judecată în mod echitabil, în concordanță cu principiul egalității armelor, a dreptului de a compărea în persoană, motivării hotărârilor, a principiului contradictorialității, a modului de administrare a probelor. Astfel, fiecare parte a beneficiat de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă.

În ședința publică din 19 iulie 2006, instanța de fond constatând cauza în stare de judecată, a respins cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei și a dat posibilitatea părților de a depune note scrise. Din reglementările cuprinse în art. 146 C. proc. civ., rezultă ce părțile vor putea fi îndatorate după încheierea dezbaterilor să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susținerilor lor verbale. De asemenea, părțile vor putea depune concluzii sau prescurtări fără să fie obligate. Reclamanta și-a exercitat efectiv dreptul la apărare așa cum a fost expus în cadrul legal evocat anterior, depunând prin registratură, la data de 26 iulie 2007 concluzii scrise, având suficient timp pentru a lua cunoștință de toate actele aflate la dosar.

Conform jurisprudenței C.E.D.O. procedura egalității armelor conferă părții posibilitatea să se familiarizeze cu probele din dosarul cauzei, să-și expună punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea probelor, într-o formă și într-un interval de timp adecvate, la nevoie în scris. Corect a procedat instanța de apel și atunci când a respins probele solicitate de reclamantă, respectiv proba cu interogatorul luat pârâtelor și efectuarea unei expertize contabile, motivând că acestea nu sunt utile soluționării cauzei, actele depuse de părți fiind suficiente pentru o completă și reală stabilire a situației de fapt și de drept. De remarcat că, factura în litigiu, a fost emisă în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1019 din 29 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2715/2005 s-a constatat nulitatea întregii încheierii nr. 3056 din 22 aprilie 2005 dată de judecătorul delegat la O.R.C.

Hunedoara, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru aceste rațiuni juridice urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.C. SRL Criscior, împotriva deciziei nr. 205 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 octombrie 2007.