ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2947/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1242/ CA din 26
iulie 2006, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC V.C. SRL cu
sediul în localitatea Criscior județul Hunedoara împotriva pârâtelor SC D.M.T. SRL
cu sediul în Brad județul Hunedoara și SC M. SRL cu sediul în Hunedoara județul
Hunedoara având ca obiect constatarea nulității absolute a facturii fiscale nr.
077632958 din 29 martie 2005.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că factura fiscală a fost întocmită la data
de 29 august 2005 de către SC M. SRL Hunedoara, având cumpărător pe SC D.M.T. SRL
Brad, pentru suma de 196.302,4 lei.
Reclamanta a invocat că
pârâta SC D.M.T. SRL Brad era dizolvată de drept în baza Legii nr. 359/2004. În
realitate, prin încheierea nr. 7465/2006 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pârâta SC D.M.T. SRL Brad a
fost repusă în termenul legal de preschimbare a certificatului și a codului
fiscal, astfel că nu a fost făcută dovada existenței unei cauze de
nevalabilitate a actului atacat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 205/ A
din 25 noiembrie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei invocată de pârâtele SC D.M.T. SRL și SC M. SRL. De asemenea, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC V.C. SRL împotriva
sentinței nr. 1242/ CA din 26 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 724/97/2006. A mai
fost respinsă și cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei se impune a fi respinsă, întrucât nu a fost invocată în fața
instanței de fond conform prevederilor art. 136 C. proc. civ. și nici nu s-a
declarat de către pârâte apel împotriva sentinței, în care să invoce acest motiv
pe care prima instanță nu l-ar fi examinat sau ar fi fost respins greșit.
Nu sunt motive de
desființare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare conform
prevederilor art. 297 C. proc. civ., apărările și probele urmând a fi invocate
în fața instanței de apel conform prevederilor art. 292 din același cod.
Prima instanță corect a
reținut faptul că livrarea mărfurilor și emiterea facturii s-a făcut după data
anulării încheierii prin care s-a constatat dizolvarea de drept a pârâtei SC D.M.T.
SRL Brad.
Faptul că pârâta intimată SC
D.M.T. SRL nu a mai depus Bilanțul și Declarațiile privind achitarea datoriilor
către bugetul de stat și nu posedă Autorizație de funcționare înregistrată la Primăria Brad nu este un motiv de nulitate a facturii emisă de pârâta intimată SC M. SRL
Hunedoara.
Împotriva deciziei civile nr.
205/ A din 25 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială
de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC V.C. SRL,
care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, sub aspectele că i-a fost
încălcat flagrant dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil în
accepțiunea C.E.D.O., nu i-au fost comunicate actele depuse la termenul de
judecată din 19 iulie 2006, iar în termenul de pronunțare nu a fost posibil a
fi studiat dosarul. Greșit au fost respinse nemotivat și nejustificat cererile
de probațiune formulate de reclamantă, respectiv interogatoriul pârâtelor și
expertiza contabilă și s-a reținut eronat data emiterii facturii fiscale și a
încheierii de constatare a dizolvării de drept a SC D.M.T. SRL. Toate criticile
recurentei au fost circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatele pârâte SC D.M.T.
SRL și SC M. SRL au depus o întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin
care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
actele și lucrările dosarului, în raport de toate criticile formulate în
cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de
reclamantă urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că art. 6
pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepțiune, asigurarea și
recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate
drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o
instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Din verificarea întregii
documentații, apare neîndoios că, în soluționarea cauzei instanța a dovedit pe
deplin respectarea spiritului european al echității juridice, ținând cont atât
de garanțiile privitoare la instanță, independentă, imparțială, instituită de
lege, având competența de a pronunța decizii cu forță obligatorie, cât și
garanțiile privitoare la procedură-echitabilă, publică, desfășurată într-un
termen rezonabil. Cauza a fost judecată în mod echitabil, în concordanță cu principiul
egalității armelor, a dreptului de a compărea în persoană, motivării
hotărârilor, a principiului contradictorialității, a modului de administrare a
probelor. Astfel, fiecare parte a beneficiat de o posibilitate rezonabilă de
a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în
mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă.
În ședința publică din 19
iulie 2006, instanța de fond constatând cauza în stare de judecată, a respins
cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei și a dat
posibilitatea părților de a depune note scrise. Din reglementările cuprinse în art.
146 C. proc. civ., rezultă ce părțile vor putea fi îndatorate după încheierea
dezbaterilor să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele,
a susținerilor lor verbale. De asemenea, părțile vor putea depune concluzii sau
prescurtări fără să fie obligate.
Reclamanta și-a exercitat
efectiv dreptul la apărare așa cum a fost expus în cadrul legal evocat
anterior, depunând prin registratură, la data de 26 iulie 2007 concluzii
scrise, având suficient timp pentru a lua cunoștință de toate actele aflate la
dosar.
Conform jurisprudenței C.E.D.O.
procedura egalității armelor conferă părții posibilitatea să se familiarizeze
cu probele din dosarul cauzei, să-și expună punctul de vedere cu privire la
existența, conținutul și autenticitatea probelor, într-o formă și într-un
interval de timp adecvate, la nevoie în scris.
Corect a procedat instanța
de apel și atunci când a respins probele solicitate de reclamantă, respectiv
proba cu interogatorul luat pârâtelor și efectuarea unei expertize contabile,
motivând că acestea nu sunt utile soluționării cauzei, actele depuse de părți
fiind suficiente pentru o completă și reală stabilire a situației de fapt și de
drept.
De remarcat că, factura în
litigiu, a fost emisă în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1019 din 29
iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2715/2005 s-a
constatat nulitatea întregii încheierii nr. 3056 din 22 aprilie 2005 dată de
judecătorul delegat la O.R.C. Hunedoara, dispunându-se trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste rațiuni
juridice urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V.C.
SRL împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 24 noiembrie 2006 pronunțată de
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,
nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC V.C. SRL Criscior, împotriva deciziei nr. 205 din 24 noiembrie
2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 4 octombrie 2007.