ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5332/2018

Ședința publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 26 august 2016, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. și cu intervenientul forțat F. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta S.C. E. S.A. la plata următoarelor sume:

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul A., în calitate de nepot al defunctei G.;

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul B., în calitate de nepot al defunctei G.;

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul C., în calitate de nepot al defunctei G.:

- 100.000 de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul D., in calitate de frate al defunctei G..

Prin sentința civilă nr. 1106 din 29.03.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească suma de 3.000 euro, în echivalent RON la data plății, pentru fiecare dintre reclamanți, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 2204 din 12.12.2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții- reclamanți A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1106/29.03.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs B., D., C. și A., solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 3220 din 26 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în complet de filtru, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B., D., C. și A. împotriva deciziei nr. 2204 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, B., D., C. și A. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând desființarea deciziei atacate, iar în rejudecare, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenții arată că Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la 1 octombrie 2018 contrazice decizia nr. 52/2018 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 17 iulie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni, iar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și în ceea ce privește considerentele acestora, astfel că recursul declarat este admisibil.

Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut, în esență, în cuprinsul considerentelor, că Înalta Curte de Casație și Justiție a condiționat aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 de pornirea procesului civil după publicarea acestei decizii, deși nu avea competența să se pronunțe în legătură cu efectele deciziei Curții Constituționale sau să dea dezlegări obligatorii care să contravină deciziilor Curții Constituționale, astfel încât, în urma pronunțării și publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, nu devin incidente prevederile art. 27 C. proc. civ. în privința art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 au următorul conținut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Așa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive, când ulterior a fost admisă o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Prin urmare, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză.

Așadar, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă. În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.

Or, în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în care a fost pronunțată decizia nr. 3220 din 26 septembrie 2018 a cărei revizuire se solicită, recurenții-reclamanți B., D., C. și A. nu au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În acest context, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții D., C., A. și B. împotriva deciziei nr. 3220 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții D., C., A. și B. împotriva deciziei nr. 3220 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2018.