ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă

de față constată:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța a formulat la data de 6 septembrie 2013 o propunere de arestare preventivă

a inculpaților M.V. și G.M. pentru câte 29 zile cu începere din 6 septembrie 2013.

În motivarea propunerii

de arestare preventivă se arată că:

- inculpatul M.V.

este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de

dispozițiile art. 253

1

C. pen., constând în aceea că în calitate de director

la SC T.D.N. SRL, persoana juridică la care asociat unic este orașul Năvodari, a

încheiat contracte cu SC C.E.E. SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat

foloase materiale pentru ginerele său G.M., administrator la societatea comercială

beneficiară a contractelor încheiate;

- inculpatul G.M.

este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese

prevăzute de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C.

pen., constând în aceea că având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL și

fiind ginerele inculpatului M.V., a acceptat încheierea contractelor cu SC

T.D.N. SRL, în perioada 2011-2013 obținând astfel, pentru sine foloase materiale.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 149

1

C. proc. pen., în referire la dispozițiile

art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În fapt, s-a arătat

că prin hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 s-a aprobat înființarea

SC T.D.N. SRL, societate cu răspundere limitată.

Înființarea SC

T.D.N. SRL s-a aprobat în baza prevederilor art. 36 alin. (6) pct. 14 și ale

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

Conform prevederilor

art. 36 alin. (6) pct. 14 din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercită, printre

altele atribuții referitoare la gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni

prin asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului

necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile

comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare,

energie termică, iluminat public și transport public local, după caz.

Conform actului

constitutiv al SC T.D.N. SRL, s-a precizat obiectul de activitate al acesteia precum

și scopul său respectiv de „a asigura serviciul public de alimentare cu energie

termică produsă centralizat al Orașului Năvodari, în sistemul producție-transport-distributie

pentru Orașul Năvodari”.

Asociatul unic

al SC T.D.N. SRL a fost stabilit ca fiind Orașul Năvodari, singurul îndrituit să

numească administratorul societății.

Actul constitutiv

al persoanei juridice a fost autentificat la Biroul Notarial Public T.M. prin încheierea

de autentificare din 6 septembrie 2010 iar persoana juridică a fost înregistrată

la Oficiul Registrului Comerțului Constanța la data de 13 septembrie 2010.

Prin hotărârea

Consiliului Local Năvodari din 28 iulie 2010 a Consiliului Local Năvodari a fost

numit, în calitate de administrator al SC T.D.N. SRL îndeplinind și funcția de director

al persoanei juridice, inculpatul M.V.

Prin hotărârea

Consiliului Local Năvodari din 12 iulie 2012 s-a procedat la prelungirea mandatului

de administrator a inculpatului M.V.

Având în vedere

cadrul legal în baza căruia funcționează, prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinește,

inculpatul M.V. are calitatea de funcționar public în înțelesul art. 147 alin.

(1) C. pen., întrucât exercită permanent, în calitate de administrator și director

la SC T.D.N. SRL o însărcinare în serviciului uneia dintre unitățile la care se

referă art. 145 C. pen.

Persoana juridică

administrată de inculpatul M.V. face parte din categoria celor la care se referă

art. 145 C. pen. care definește termenul de public ca înglobând tot ce privește

autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice

de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate

publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit

legii, sunt de interes public, situație care atrage calitatea de funcționar public

inculpatului.

La data de 30

decembrie 2011 între SC T.D.N. SRL reprezentată de inculpatul M.V., în calitate

de beneficiar și SC C.E.E. SRL, reprezentată de inculpatul G.M., în calitate de

executant s-a procedat la încheierea contractului de execuție lucrări din 2011 având

ca obiect lucrări de reamenajare fântână arteziană din parcarea centrului cultural

și reamenajare sens giratoriu din intersecția străzilor C. și A. și relocare stație

P..

Contractul s-a

încheiat pe o perioadă de un an, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2012,

prețul convenit pentru îndeplinirea contractului plătibil executantului de către

beneficiar conform graficului de plăți fiind de 429.838,71 RON la care s-a adăugat

taxă pe valoarea adăugată în valoare de 103.161,29 RON.

Referitor la modalitatea

de încheiere a acestui contract, s-a constatat, potrivit documentelor ridicate de

organele de poliție judiciară ca urmare a percheziției domiciliare efectuate autorizat

de către Curtea de Apel Constanta, că acest contract nu a fost consecința unei selecții

de oferte întrucât SC T.D.N. SRL nu a prezentat decât adresele formulate către trei

societăți comerciale printre care și SC C.E.E. SRL, fără ca aceste adrese să fie

urmate de oferte prezentate de potențialii candidați la încheierea contractului.

La data de 27

decembrie 2012 SC T.D.N. SRL a încheiat contract de închiriere utilaje și mijloace

de transport din 27 decembrie 2012 cu SC C.E.E. SRL reprezentată de inculpatul G.M.

La încheierea

acestui din urmă contract, SC T.D.N. SRL a fost reprezentată de inculpatul M.V.,

în calitate de director general prevcum și de numiții F.C.E., director economic,

C.S., director producție și S.F., consilier juridic.

În faza premergătoare

acestui din urmă contract, locatarul nu a urmat nicio procedură privind selecția

locatorului, astfel cum rezultă din documentele ridicate de organele de politie

judiciară de la sediul SC T.D.N. SRL. A fost identificată o singură adresă, fără

dată și fără număr emisă de SC T.M.U.C.B. SA care cuprinde elemente referitoare

la oferta de preț pentru închirierea mijloacelor de transport de către locatorul

SC T.D.N. SRL.

Contractul din

27 decembrie 2012 a fost reziliat la solicitarea locatarului SC C.E.E. SRL, la data

de 1 iunie 2013, astfel cum rezultă din adresa din 14 mai 2013.

Referitor la identitatea

persoanei care a reprezentat SC C.E.E. SRL, s-a stabilit că aceasta se numește G.M.

și este ginerele inculpatului M.V., astfel cum rezultă din fișele de evidență a

populației atașate la dosarul cauzei.

Inculpatul G.M.

s-a căsătorit cu fiica inculpatului M.V. la data de 25 februarie 2012, conform cerificatului

de căsătorite eliberat de Primăria Năvodari și menționat în cuprinsul fișei de evidență

a populației a inculpatului G.M.

Prin căsătoria

cu fiica inculpatului M.V., inculpatul G.M. a devenit ginerele administratorului

și directorului SC T.D.N. SRL, dobândit calitatea de afin conform prevederilor

art. 407 alin. (1) și (2) C. civ.

Se constată, în

mod indubitabil, faptul că inculpatul G.M. a devenit ginerele inculpatului M.V.

în timpul derulării contractului de execuție lucrări din 30 decembrie 2011, având

această calitate la momentul încheierii contractului din 27 decembrie 2012 și a

dobândit, un mod direct, un folos material prin derularea contractelor încheiate

cu SC T.D.N. SRL.

Calitatea incupatului

G.M. nu l-a împiedicat pe inculpatul M.V. să aprobe efectuarea de plăți către SC

C.E.E. SRL, în executarea contractului din 30 decembrie 2011 și să semneze contractul

din 27 decembrie 2012.

Mai mult, rezilierea

contractului din 27 decembrie 2012 a intervenit la inițiativa SC C.E.E. SRL iar

nu la inițiativa persoanei juridice care ar fi trebuit să fie direct interesată

în rezilierea acestui contract și al cărui reprezentant se afla într-o vădită situație

de conflict de interese. Astfel, SC C.E.E. SRL a solicitat rezilierea contractului

susținând, conform adresei din 14 mai 2013 că are încheiate o serie de contracte

care o găseau în imposibilitatea de a onora obligațiile contractuale asumate prin

contractul aflat în derulare.

Conform fișei

contabile a SC C.E.E. SRL existentă în contabilitatea SC T.D.N. SRL, societatea

comercială administrată de G.M. a primit de la SC T.D.N. SRL suma totală de 690.146,59

RON în perioada 4 ianuarie 2012-17 iunie 2013.

S-a constatat

că SC C.E.E. SRL a emis către SC T.D.N. SRL un număr de trei facturi la data de

17 iunie 2013, în baza contractului reziliat în baza adresei din 14 mai 2013 și

ale cărui efecte ar fi trebuit să înceteze la data de 1 iunie 2013. Față de situația

de fapt expusă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a constatat gravitatea

acțiunilor inculpaților și periculozitatea socială concretă a acestor acțiuni care

rezultă din faptul că inculpatul M.V. a uzat de calitatea sa în vederea obținerii,

în mod direct, a unui folos material de către ginerele său G.M. ca urmare a raporturilor

comerciale derulate în perioada 2011-2013 de SC T.D.N. SRL, persoana juridică de

interes public și SC C.E.E. SRL, persoană juridică administrată de inculpatul G.M.

Sumele de bani

primite de SC C.E.E. SRL provin din fondurile bănești publice ale Orașului Năvodari,

fonduri a căror gestionare s-a dovedit a fi ilicită ca urmare a modalității de administrare

a SC T.D.N. SRL de către inculpatul M.V.

Prin maniera expusă

s-a urmărit, pe de o parte eludarea prevederilor legale privind modalitatea de derulare

a activității a persoanelor juridice care reprezintă interesul public general iar

pe de altă parte obținerea sumelor de bani rezultate din săvârșirea infracțiunii

în interes personal. Pe tot parcursul derulării activități infracționale, prin modalitatea

concretă în care au acționat, inculpații a manifestat dispreț față de respectul

legii, au folosit o persoană juridică administrată de o persoană care a intrat în

relații de afinitate cu autorul infracțiunii de conflict de interese, pentru a se

îmbogăți în mod ilicit.

În consecință,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat luarea măsurii arestării

preventive față de inculpații M.V. și G.M. pe o perioadă de 29 de zile, în intervalul

6 septembrie 2013-4 octombrie 2013.

Propunerea de

arestare preventivă a celor doi inculpați a fost înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța la data de 6 septembrie 2013, ora 10:57, iar după repartizarea aleatorie

a cauzei, a fost fixată ora de soluționare pentru ora 13:00.

După ce le-au

fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpații

M.V. și G.M. au precizat personal în fața Curții de Apel Constanța că uzează de

dreptul la tăcere.

În fața instanței

au fost depuse de către inculpatul M.V. copia carnetului său de muncă, copii ale

unor acte de stare civilă și copia diplomei de inginer.

Examinând propunerea

de arestare preventivă, instanța a constatat că aceasta nu este fondată, scopul

măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. putând fi atins

și prin luarea față de cei doi inculpați a unei măsuri preventive mai puțin restrictivă

de libertate, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea unde locuiesc,

prevăzute de art. 145 C. pen.

Pentru a lua aceasta

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

de arestare preventivă

Față de inculpații

M.V. și G.M. s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția nr. 656/P/2013

din 5 septembrie 2013, ora 9:30 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

astfel:

- pentru inculpatul

M.V.: pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de dispozițiile

art. 253

1

C. pen., constând în aceea că în calitate de director la SC

T.D.N. SRL, persoana juridică la care asociat unic este orașul Năvodari, a încheiat

contracte cu SC C.E.E. SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat foloase

materiale pentru ginerele său G.M., administrator la societatea comercială beneficiară

a contractelor încheiate;

- pentru inculpatul

G.M.: pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută

de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C. pen., constând

în aceea că având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL și fiind ginerele

inculpatului M.V., a acceptat încheierea contractelor cu SC T.D.N. SRL, în perioada

2011-2013 obținând astfel, pentru sine foloase materiale.

Prin ordonanțele

nr. 656/P/2013 din data de 5 septembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați

pentru aceleași infracțiuni.

Prin ordonanțele

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus măsura reținerii preventive

pe o durată de 24 de ore față de inculpatul G.M., începând cu data de 5 septembrie

2013, ora 18:00 până la data de 6 septembrie 2013, ora 18:00 iar față de inculpatul

M.V., începând cu data de 5 septembrie 2013, ora 19:00 până la data de 6 septembrie

2013, ora 19:00.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța a formulat propunere de arestare preventivă a celor

doi inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, în intervalul 6 septembrie 2013-4

octombrie 2013, fiind invocate prevederile art. 149

1

C. proc. pen., cu

referire la dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.

În susținerea

temeiurilor arestării preventive, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

a constatat gravitatea acțiunilor inculpaților și periculozitatea socială concretă

a acestor acțiuni care rezultă din faptul că inculpatul M.V. a uzat de calitatea

sa în vederea obținerii, în mod direct, a unui folos material de către ginerele

său G.M. ca urmare a raporturilor comerciale derulate în perioada 2011-2013 de SC

T.D.N. SRL, persoana juridică de interes public și SC C.E.E. SRL, persoană juridică

administrată de inculpatul G.M.; s-a mai arătat că sumele de bani primite de SC

C.E.E. SRL provin din fondurile bănești publice ale Orașului Năvodari, fonduri a

căror gestionare s-a dovedit a fi ilicită ca urmare a modalității de administrare

a SC T.D.N. SRL de către inculpatul M.V.

de soluționare a propunerii de arestare preventivă

Potrivit art.

149

1

alin. (2) C. proc. pen. „dosarul, împreună cu propunerea de luare

a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează

urmărirea penală se prezintă președintelui ori judecătorului delegat de acesta de

la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond (...)”.

Inculpații M.V.

și G.M. sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese prevăzută

de art. 253

1

C. pen., respectiv pentru complicitate la infracțiunea de

conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C. pen.

Potrivit art.

28

1

pct. 1 lit. a

1

) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în

primă instanță „infracțiunile prevăzute de C. pen. în art. 253

1

,

(...)”.

Prin urmare, competența

de soluționare a propunerii de arestare preventivă revenea Curții de Apel Constanța.

de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

Potrivit art.

253

1

alin. (1) C. pen. infracțiunea de conflict de interese constă în

„Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește

un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect,

un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la pradul II inclusiv,

sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă

în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii

sau foloase de orice natură”.

privind săvârșirea faptelor

Din ansamblul

mijloacelor de probă administrate până în acel moment în cursul urmăririi penale,

instanța a constat că există indicii temeinice (în sensul art. 68

1

C.

proc. pen.) care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații M.V. și G.M. au

comis faptele pentru care sunt cercetați.

În acest sens,

s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- contractul de

execuție de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC T.D.N. SRL și SC

C.E.E. SRL;

- fișele privind

confirmarea, avizarea și aprobarea documentelor fiscale de prestări servicii și

facturile aferente;

- contract de

închiriere utilaje și mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012 și anexa

aferentă;

- facturile de

plată a contravalorii închirierii utilajelor;

- act constitutiv

al SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată.

- hotărârea Consiliului

Local Năvodari din 28 iulie 2010 privind înființarea SC T.D.N. SRL societate cu

răspundere limitată;

- hotărârea

din 12 iulie 2012 privind prelungirea mandatului administratorului SC T.D.N.

SRL și modificarea în mod corespunzător a Actului Constitutiv al SC T.D.N. SRL;

- fișe de evidență

ale Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date Constanța

privind pe inculpații G.M., G.A.M. și M.V.

Din coroborarea

acestor mijloace de probă, instanța a reținut următoarele:

- inculpatul M.V.

este administratorul SC T.D.N. SRL;

- începând cu

data de 25 februarie 2012, inculpatul G.M. este ginerele inculpatului M.V., deci

cei doi inculpați sunt afin de gradul I;

- inculpatul G.M.

este administratorul SC C.E.E. SRL;

- între SC

T.D.N. SRL și SC C.E.E. SRL s-au încheiat contractul de execuție de lucrări din

30 decembrie 2011 și contractul de închiriere utilaje și mijloace de transport auto

din 27 decembrie 2012, contracte care s-au derulat în perioada 1 ianuarie 2012-1

iunie 2013 și au fost în valoare de 690.146,59 RON.

Instanța a constat

că nu sunt întemeiate criticile inculpaților privind neîndeplinirea de către inculpatul

M.V. a calității speciale de funcționar public pentru a putea fi subiect activ al

infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

În acest sens,

s-a avut în vedere următoarele dispoziții legale din Titlul VIII C. pen. cu privire

la înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală:

- art. 147

alin. (1) C. pen.: Prin „funcționar public” se înțelege orice persoană care exercită

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare

de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care

se referă art. 145.

- art. 145 C.

pen.: Prin termenul „public” se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile

sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea

bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile

de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Instanța a reținut

că SC T.D.N. SRL:

- este proprietatea

orașului Năvodari, aportul orașului Năvodari la constituirea capitalului social

fiind de 100%, potrivit art. 3 din hotărârea Consiliului Local Năvodari din 28

iulie 2010 privind înființarea SC T.D.N. SRL societate cu răspundere limitată;

- are ca scop

acela de a „asigura serviciul public de alimentare cu energie termică produsă centralizat

al Orașului Năvodari, în sistemul producție-transport-distribuție pentru Orașul

Năvodari” potrivit art. 5.2. din actul constitutiv al SC T.D.N. SRL societate cu

răspundere limitată.

În consecință,

s-a apreciat că SC T.D.N. SRL este o persoană juridică de interes public, în înțelesul

art. 145 C. pen., iar inculpatul M.V. (având calitatea de administrator al acestei

societăți comerciale) este funcționar pubiic, în înțelesul art. 147 alin. (1) C.

pen.

Nu au fost considerate

întemeiate nici criticile inculpaților cu privire la faptul că la data încheierii

contractului de execuție de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC

T.D.N. SRL și SC C.E.E. SRL nu era îndeplinită cerința prevăzută de infracțiunea

de conflict de interese a existenței legăturii de afinitate între cei doi inculpați.

În acest sens,

s-a avut în vedere că inculpatul G.M. a devenit ginerele inculpatului M.V. la data

de 25 februarie 2012, dată după care inculpatul M.V. a aprobat fișele privind confirmarea,

avizarea și aprobarea documentelor fiscale de prestări servicii pentru contractul

menționat mai sus, aprobare care a determinat și efectuarea de plăți către firma

administrată de către ginerele său potrivit facturilor fiscale aferente.

În consecință,

după data de 25 februarie 2013, aprobarea acestor fișe de către inculpatul M.V.,

îndeplinește cerința prevăzută de infracțiunea de conflict de interese prevăzută

de art. 253

1

alin. (1) C. pen. de îndeplinire a unui „act” prin care

s-a realizat direct un folos material pentru ginerele său G.M., afin de gradul I.

În ceea ce privește

cel de al doilea contract, respectiv contractul de închiriere utilaje și mijloace

de transport auto din 27 decembrie 2012 și anexa aferentă, având în vedere data

încheierii acestuia (27 decembrie 2012), Curtea constată că la acel moment cei doi

inculpați erau afini de gradul I, astfel că inculpatul M.V. se afla în conflict

de interese la semnarea acelui contract.

Nu a fost considerată

întemeiată nici critica inculpatului G.M. cu privire la inexistența complicității

la infracțiunea de conflict de interese, Curtea apreciind că prin înaintarea după

data de 25 februarie 2012 a devizelor pentru lucrările efectuate în baza primului

contract și prin semnarea celui de al doilea contract, inculpatul G.M. a ajutat

cu intenție în sensul art. 26 C. pen. (acesta urmărind obținerea unor venituri pentru

societatea comercială administrată de către el) la săvârșirea de către inculpatul

M.V. a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

măsurii preventive raportate la scopul prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

La analiza unei

propuneri de arestare preventivă, instanța de judecată trebuie să analizeze atât

existența indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte penale cât și existența

vreunuia dintre cazurile de arestare preventivă prevăzute de art. 148 alin. (1)

C. proc. pen., ambele cerințe trebuind să se circumscrie scopului măsurilor preventive

prevăzute de art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art.

136 alin. (1) C. proc. pen. „în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea

pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal

ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea

penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta

una din următoarele măsuri preventive:

a) reținerea;

b) obligarea de

a nu părăsi localitatea;

c) obligarea de

a nu părăsi țara;

d) arestarea preventivă”.

Din actele și

lucrările dosarului, instanța a constat că cei doi inculpați s-au prezentat la organul

de cercetare penală la momentul în care au fost chemați și nu există date certe

cu privire la intenția inculpaților M.V. și G.M. de a se sustrage de la urmărirea

penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Cu privire la

cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. invocat

în propunerea de arestare preventivă, instanța a reținut că inculpații M.V. și G.M.

sunt cercetați pentru comiterea infracțiunea de conflict de interese prevăzută de

art. 253

1

alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului respectiv a

complicității.

Din probatoriul

administrat în cauză până în prezent, nu reiese dacă prin modalitatea de încheiere

a celor două contracte și valoarea acestora s-a produs vreun prejudiciu pentru SC

T.D.N. SRL.

În acest sens,

s-a apreciat că nu s-a probat că ofertele făcută de SC C.E.E. SRL (societate administrată

de inculpatul G.M., ginerele inculpatului M.V.) au fost mai dezavantajoase pentru

SC T.D.N. SRL (persoană juridică de interes public administrată de către inculpatul

M.V.), neexistând la dosar decât o ofertă făcută de către o altă societate comercială

pentru cel de al doilea contract, însă prețul solicitat de către SC T.M.U.C.B.

SA pentru închirierea mijloacelor de transport este superior prețului solicitat

de către SC C.E.E. SRL.

Instanța a mai

constat că nu se poate reține că s-a produs un prejudiciu în valoare 690.146,59

RON, aceasta fiind de fapt valoarea celor două contracte, iar SC C.E.E. SRL a efectuat

anumite lucrări în baza celor două contracte.

Un eventual prejudiciu

ar consta în diferența dintre această valoare a celor două contracte încheiate cu

SC C.E.E. SRL și valoarea acelorași două contracte dacă ar fi fost încheiate cu

altă societate comercială care ar fi executat lucrările respective și ar fi închiriat

utilajele de transport la prețuri mai mici decât cele solicitate de către SC

C.E.E. SRL, însă până în acest moment nu s-a probat în nici un fel existență unor

oferte mai avantajoase pentru SC T.D.N. SRL pentru cele două contracte.

În consecință,

în acest moment, se poate reține existența indiciilor temeinice privind comiterea

de către inculpații M.V. și G.M. a infracțiunii de conflict de interese prevăzută

de art. 253

1

alin. (1) C. pen., comisă în forma autoratului respectiv

a complicității, aceasta fiind o infracțiune de pericol sub aspectul transparenței

încheierii de contracte cu persoane juridice de interes public și pentru înlăturarea

oricăror bănuieli că aceste contracte ar fi încheiate în interesul persoanelor din

conducerea acestor societăți comerciale sau a unor rude sau afini ale persoanelor

cu funcții de conducere iar banul public ar fi cheltuit astfel neeficient și discreționar.

Raportat la natura

infracțiunilor pentru care cei doi inculpați sunt cercetați, la stadiul cercetărilor

penale și la mijloacele de probă administrate în cauză până în prezent, instanța

a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurarea a procesului penal este necesară

și suficientă măsura preventivă prevăzută de art. 136 lit. b) C. proc. pen. cu referire

la art. 145 C. pen., pentru următoarele argumente:

- infracțiunea

de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen. se probează

în principal cu înscrisuri iar la dosarul cauzei au fost deja depuse contractele

de execuție de lucrări din 30 decembrie 2011 încheiat între SC T.D.N. SRL și SC

C.E.E. SRL, fișele privind confirmarea, avizarea și aprobarea documentelor fiscale

de prestări servicii și facturile aferente, contractul de închiriere utilaje și

mijloace de transport auto din 27 decembrie 2012 și anexa aferentă, facturile de

plată a contravalorii închirierii utilajelor;

- cele două contracte

nu mai sunt în derulare, primul dintre ele fiind încheiat pentru durata de 1 an

și acest termen s-a împlinit la 31 decembrie 2012, iar cel de al doilea contract

a fost reziliat de către inculpatul G.M. începând cu 1 iunie 2013;

- raportat la

circumstanțele personale ale celor doi inculpați, s-a reținut că aceștia nu au antecedente

penale și sunt integrați în societate, neexistând probe la dosar privind o conduită

anterioară nepotrivită cu normele de conviețuire socială;

- cei doi inculpați

s-au prezentat la organul de urmărire penală la data când au fost citați, neexistând

elemente că pe viitor nu se vor prezenta ori de câte ori vor fi citați.

În consecință,

raportat la natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați, s-a constat că probatoriul

în cauză este aproape finalizat, iar pentru a se garanta buna desfășurarea a procesului

penal în continuare nu este necesară luarea măsurii arestării preventive, fiind

suficientă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații

urmând să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) C. pen.,

obligații de natură să asigure buna desfășurarea a procesului penal în continuare.

Față de ansamblul

considerentelor expuse, în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen., instanța

a respins ca nefondată propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

de arestare preventivă a inculpaților M.V. și G.M.

În baza art. 149

1

alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 146 alin. (11

1

) C. proc. pen.,

instanța a dispuns luarea față de inculpații M.V. și G.M. a măsurii preventive prevăzute

de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. constând în obligarea de a nu părăsi

localitatea (respectiv orașul N., județul Constanța) fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145

alin. (1

1

) C. pen., s-a impus inculpaților M.V. și G.M. respectarea obligațiilor

prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) lit. a), b), c) și d) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte

la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, ori de câte ori este

chemat;

b) să se prezinte

la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului N.,

jud. Constanța;

c) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Împotriva aceste

încheieri,în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel

Constanța precum și inculpatul G.M. fiind invocate dispozițiile art 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Parchetul de pe

lângă Curte de Apel Constanța, a susținut, în esență, faptul că nu s-a ținut cont

de pericolul social al faptelor comise de cei doi inculpați, omițându-se constatarea

impactului negativ generat de neluarea unor măsuri ferme față de persoanele care

comit astfel de fapte și de rezonanța socială negativă a acestora.

Recurentul inculpat

G.M., prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului parchetului, casarea

încheierii atacate și revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor

art. 140

3

raportat la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce urmează:

Art. 23 din Constituția

României garantează libertatea individuală și siguranța persoanei. Din prevederile

acestui text constituțional rezultă interesul evident pe care l-a manifestat legiuitorul

constituțional în legătură cu reglementarea clară și precisă a măsurii arestării

preventive. Acest lucru este rezultatul faptului că libertatea individuală se integrează

în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituție, că arestarea preventivă

este o măsură care afectează grav această libertate, că prezumția de nevinovăție

este unui dintre principiile constituționale.

Pe de altă parte,

în conformitate cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul

la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la

libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie

să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția

privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și

limitativ de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută

în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive

temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune

sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Legalitatea sau

regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea

acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute

de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile

Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Conform dreptului

intern, respectiv dispozițiilor art. 149

1

C. proc. pen., procurorul poate

solicita arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale „dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul dintre cazurile prevăzute

de art. 148 C. proc. pen.”.

Art. 143

alin. (1) C. proc. pen. prevede că „măsura reținerii poate fi luată (...) numai

după ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului, dacă sunt

probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”.

Art. 68

1

C. proc. pen., prevede că sunt indicii temeinice „atunci când, din datele existente

în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează

acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.

Analizând actele

și lucrările dosarului, se constată că în mod corect judecătorul a apreciat că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a dispus respingerea propunerii

de arestarea preventivă a celor doi inculpați.

Pornind de la

temeiul invocat în propunerea de arestare preventivă, se constată că, potrivit

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi luată

dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod și dacă inculpatul

a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată

că există indicii temeinice care conduc la existența unei bănuieli legitime că inculpații

au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Astfel, analiza coroborată a mijloacelor

de probă administrate până în acest moment, oferă motive plauzibile pe baza cărora

un observator obiectiv poate considera că inculpații au comis respectivele fapte.

Înalta Curte are

în vedere și jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia temeinicia unei bănuieli constituie

un element indispensabil al rezonabilității sale și că această bănuială nu poate

fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau

informații care stabilesc o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă.

În consecință, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție,

o simplă asociere de idei sau de prejudecăți, indiferent de valoarea lor, în calitate

de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni (cauza Murray

v. Marea Britanie).

În dosarul de

față, Curtea constată că s-a apreciat în mod întemeiat că se conturează presupunerea

rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor de care sunt acuzați, împrejurare

suficientă pentru îndeplinirea condiției prevăzută de art. 143 C. proc. pen.

Astfel s-a reținut

că inculpatul M.V., în calitate de director la SC T.D.N. SRL, persoana juridică

la care asociat unic este orașul Năvodari, a încheiat contracte cu SC C.E.E.

SRL, în perioada 2011-2013, prin care s-au realizat foloase materiale pentru ginerele

său inculpatul G.M., administrator la societatea comercială beneficiară a contractelor

încheiate; inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict

de interese prevăzută de dispozițiile art. 253

1

C. pen.

Inculpatul G.M.,

având calitatea de administrator la SC C.E.E. SRL, fiind ginerele inculpatului M.V.,

a acceptat încheierea contractelor cu SC T.D.N. SRL, în perioada 2011-2013 obținând

astfel, pentru sine foloase materiale inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de dispozițiile

art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C. pen.

În ceea ce privește

îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., se constată, în raport de actele dosarului, că prima condiție

referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani, este îndeplinită, avându-se în vedere infracțiunea reținută în

sarcina inculpaților, infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Analiza actelor

și lucrărilor dosarului relevă în schimb, neîndeplinirea celei de-a doua cerințe,

în sensul că nu există probe din care rezultă că lăsarea inculpaților în libertate

ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit legii

interne, în absența unei definiții legale a noțiunii de „pericol pentru ordinea

publică” la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen., acesta trebuie particularizat

și evaluat prin luarea în considerare a criteriilor complementare prevăzute de

art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Din această perspectivă,

se recunoaște de instanța de contencios european că, prin gravitatea lor particulară

și prin reacția publicului la săvârșirea unor infracțiuni, acestea pot să provoace

o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru

un anumit timp. în circumstanțe excepționale, această împrejurare poate fi luată

în considerare, din punctul de vedere al Convenției, cu condiția ca și dreptul intern

să accepte noțiunea de tulburare a ordinii publice. Însă, aceste elemente trebuie

să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului din starea

de detenție preventivă ar tulbura ordinea publică; rezultă că detenția preventivă

nu mai este legitimă dacă societatea nu este, în continuare, amenințată efectiv,

detenția neputand fi menținută în anticiparea unei pedepse privative de libertate

(cauza Letellier vs. Franța și Tomasi vs. Franța).

Conform jurisprudenței

C.E.D.O. în materie, caracterul rezonabil al arestării preventive nu se apreciază

niciodată in abstracto, ci in concrete, ținându-se seama de natura și complexitatea

cauzei, comportamentul autorităților și al celui arestat, iar menținerea detenției

este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel

puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate, în concret, pentru

fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de

distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție

a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Se constată că

până în momentul formulării propunerii de arestare, în cauză, nu s-a putut stabili

un prejudiciu. Acest aspect este important de precizat chiar dacă infracțiunea de

conflict de interese este una de pericol, în situația în care se are în vedere luarea

unei masuri preventive privative de libertate.

Este de reținut

că cei doi inculpați se află la primul contact cu legea penală, au familii întemeiate,

locuri de muncă stabile, circumstanțe personale demne de luat în seamă în momentul

aprecierii luării unei masuri preventive și a naturii acesteia.

Pedeapsa pentru

infracțiunea prevăzută de art. 253

1

C. pen., este închisoarea de la șase

luni la cinci ani, limite care nu pot fi apreciate ca fiind mari, astfel încât pedeapsa

prevăzută de lege să fie luată în considerare pentru aprecierea chiar și abstractă

a gravității acestor fapte.

Ținând cont de

circumstanțele în care s-au comis faptele ,de persoana inculpaților precum și de

urmarea produsă, considerăm ca luarea unei măsuri preventive, constând în obligarea

de a nu părăsi localitatea, prin obligațiile impuse, este suficientă pentru a garanta

desfășurarea în bune condiții a procesului penal, cu atât mai mult cu cât faza urmăririi

penale este aproape de finalizare.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, soluție în raport cu care, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul intimat inculpat G.M.

la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul

G.M. împotriva încheierii penale nr. 106/P Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată la data de 6 septembrie

2013 în Dosarul nr. 773/36/2013.

Obligă recurentul

intimat inculpat G.M. la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului, iar onorariul

parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., în sumă

de 25 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

azi 16 septembrie 2013.