ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1844/2014

Inculpatul M.Ș.A. provine dintr-o familie dezmembrată prin divorțul părinților, care a intervenit când inculpatul avea 14 ani. Mama inculpatului să plecat să lucreze în Italia și s-a stabilit acolo, iar în ultimii 6 ani M.Ș.A. nu a mai întâlnit-o. Inculpatul a păstrat sporadic legătura cu tatăl său, rezultând că cei doi nu s-au mai văzut în ultimii 4 ani. De asemenea, inculpatul M.Ș.A. are o soră mai în vârstă cu 10 ani decât el, căsătorită și care locuiește în București. La vârsta de 18 ani, inculpatul s-a mutat în București, la o mătușă a sa, unde a urmat timp de trei ani Școala postliceală sanitară „Fundeni". Din actele medicale depuse de inculpat la dosar, rezultă că acesta suferă de epilepsie „Grand MalT cu tulburări psihice, descoperită la vârsta de 17 ani, fiind internat în Spitalul Alexandru Obregia în perioada 15 aprilie 2008 - 21 aprilie 2008, la externare având recomandări pentru continuarea tratamentului medicamentos cu „L." Anterior, la data de 2 martie 2008, M.Ș.A. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență București, pentru intoxicație acută medicamentoasă voluntară cu barbiturice, constând în ingestia a 28 capsule Lamictal, urmată de ingestia de alcool, după ingestia în urmă cu 4 zile a 40 capsule Extraveral și Ospamex. Potrivit referatului de evaluare, confirmat de actele medicale, în prima parte a anului 2008 inculpatul a avut două tentative de suicid prin ingerarea de medicamente, a fost internat în Spitalul de psihiatrie A.O., iar la externare i s-a recomandat consiliere psihiatrică, interzicerea consumului de alcool, cafea și alte produse alimentare psihostimulente, recomandându-i-se continuarea tratamentului medicamentos. S-a mai menționat că anterior inculpatul urmase tratament cu Lamictal timp de 4 ani, iar internarea a survenit pentru reapariția crizelor tip Grand Mal, după întreruperea tratamentului recomandat de neurolog.

Din declarațiile inculpatului, tribunalul reține că, în cursul anului 2008, până să plece din București, acesta a discutat cu M.R.C., un prieten mai vechi cunoscut din Brăila (locul nașterii inculpatului), care i-a spus că are o firmă în Constanța de pe urma căreia câștigă bani fără mari eforturi. întrucât în perioada respectivă inculpatul nu avea serviciu, avea probleme, atât cu familia, cât și de sănătate, în urma acestei conjuncturi a decis să plece din București (să fugă de acasă), deplasându-se în Constanța la M.R.C. Conform probelor aflate la dosar, inculpatul a locuit împreună cu acesta pe perioada cât s-a aflat în Constanța. Potrivit declarației martorului S.D.M., acesta i-a propus inculpatului să locuiască într-un apartament din Constanța, iar chiria lunară de 150 de euro a fost achitată de inculpat martorului, pentru ca acesta din urmă să o remită mamei proprietarilor apartamentului.

În ce îl privește pe numitul M.R.C., din probele dosarului (filele 360-392 vol. IV d.u.p.) rezultă că acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 132/04 februarie 2011 a Judecătoriei Constanța, pentru săvârșirea, în perioada ianuarie - 15 iulie 2008, a infracțiunii de evaziune fiscală, constând în omisiunea de a evidenția în actele contabile ale societății la care era administrator, a operațiunilor cu cereale desfășurate, producând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 4.730.920 lei. Din situația de fapt reținută de inS.ța de condamnare, tribunalul constată că faptele acestuia au constat, în esență, în achiziționarea pe bază de borderouri de achiziție, a diferitelor cantități de produse agricole de la producătorii individuali, plata acestora efectuându-se în numerar de către același M.R.C., după ce acesta retrăgea sume din contul societății sale, deschis la SC R.B. SA - Agenția Lazu. S-a mai reținut că dintre persoanele care figurează ca furnizori individuali de produse agricole către SC D.G.S.M. SRL, se află martorii P.C., N.P., S.G., N.V.C., M.S., O.C., M.Ș., B.I., S.A., L.M. și Ș.G., care au declarat că nu au vândut nici o cantitate de produse agricole către SC D.G.S.M. SRL. Totodată, s-a reținut că societatea numitului M.R.C. a vândut produsele agricole către SC L.L. SRL, SC D.M. SRL și SC D.G. SRL. În final, la data de 17 iulie 2008, M.R.C. a cesionat cu titlu gratuit părțile sociale deținute în societatea comercială în favoarea unei alte persoane, retrăgându-se și din funcția de administrator. Tribunalul reține aceste amănunte, întrucât sunt relevante pentru situația de fapt referitoare la inculpatul M.Ș.A., astfel cum vor fi analizate mai jos. Mai rezultă că M.R.C. avea o condamnare anterioară de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării, adăugată la pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, urmând a executa 8 ani închisoare. Numitul M.R.C. este dat în urmărire internațională, iar împotriva sa a fost emis mandat european de arestare, nefîind identificat pentru a executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată și neputând fi audiat în prezenta cauză.

În ce privește situația financiară a inculpatului M.Ș.A. la data plecării sale în Municipiul Constanța, tribunalul reține, pe baza probelor din dosar, că se conturează inexistența unor fonduri bănești la dispoziția inculpatului, care să-i permită acestuia să se angajeze în înființarea unei societăți comerciale și mai ales în derularea de raporturi comerciale prin intermediul acesteia, cu atât mai puțin unele de anvergura valorică stabilită în dosar. Astfel, rezultă că la data plecării în Constanța inculpatul nu desfășura activități lucrative proprii din care să obțină venituri - care, oricum, ar fi fost de un nivel modest, având în vedere calificarea profesională recentă și lipsa vechimii în muncă a inculpatului - iar situația financiară a părinților și surorii inculpatului, precum și relația dintre aceștia și inculpat, nu permit concluzia că inculpatul era întreținut de familia sa la un nivel care să-i ofere disponibilități bănești, pe care să le utilizeze la înființarea unei societăți comerciale și la derularea unor raporturi comerciale cu aceasta. Sunt de enumerat, exemplificativ, în acest sens, sumele necesare pentru constituirea capitalului social al firmei, taxele notariale pentru autentificarea actelor societății - inclusiv procurile autentificate - taxele pentru înregistrarea societății la Registrul Comerțului, costul chiriei locuințelor din Constanța și Năvodari, unde a locuit inculpatul împreună cu M.R.C.

Pe parcursul urmăririi penale, audiat fiind, inculpatul a declarat că în cursul anului 2008, intenționând să înființeze o societate comercială și să desfășoare o activitate generatoare de câștiguri materiale, s-a deplasat în Municipiul Constanța, unde, prin intermediul cunoștinței sale M.C.R., l-a cunoscut pe martorul S.D.M., ce i-a fost prezentat ca o persoană ce l-ar putea îndruma în vederea realizării scopului propus. Astfel, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că SC D.T.U. SRL Constanța a fost înființată la data de 14 iulie 2008, având ca asociat unic și administrator pe inculpatul M.Ș.A. Societatea a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța, în baza încheierii din data de 14 iulie 2008 a judecătorului delegat, de către asociatul unic M.Ș.A., reprezentat de către numiții D.A.C. și T.M., în baza procurii autentificate din 10 iulie 2008 la B.N.P., C.E.V. și A.V. În perioada următoare, potrivit susținerilor inculpatului, martorul S.D.M. s-a ocupat personal de îndeplinirea formalităților privind înființarea SC D.T.U. SRL Constanța, societate în cadrul căreia inculpatul M.Ș.A. a dobândit calitățile de asociat unic și administrator. În cuprinsul declarației formulate în cursul urmăririi penale, inculpatul a mai arătat că s-a deplasat o singură dată, însoțit de martorul S.D.M., la un birou situat în zona Casei de Cultură a Municipiului Constanța, unde a predat cartea de identitate și o copie a acesteia, pe care a menționat olograf că este conformă cu originalul, negând faptul că ar fi semnat la notar înscrisurile ce i-au fost prezentate de organul de urmărire penală, respectiv procura autentificată și declarația pe propria răspundere autentificată, ambele din data de 10 iulie 2008. Audiat fiind, martorul S.D.M. a confirmat împrejurarea că l-a cunoscut pe inculpatul M.Ș.A. în anul 2008, prin intermediul numitului M.C.R. și că l-a îndrumat să apeleze la serviciile SC E.A. SRL Constanța, societate care are în obiectul de activitate înființarea și înregistrarea de societăți comerciale.

Referitor la sediul social al SC D.T.U. SRL Constanța, s-a constatat faptul că acesta a fost declarat la adresa din Constanța, în baza contractul de închiriere din data de 08 iulie 2008, act juridic care, astfel cum rezultă din adresa din data de 17 aprilie 2012, emisă de A.F.P. Constanța din cadrul D.G.F.P. Constanța, nu a fost niciodată înregistrat în evidențele fiscale și nici nu a fost identificat în arhiva instituției. Din declarațiile numitului D.I., proprietarul imobilului situat la adresa declarată drept sediu social al SC D.T.U. SRL Constanța, rezultă că acesta nu are cunoștință de existența vreunei firme, nu a încheiat vreun contract de închiriere sau comodat pentru spațiul respectiv și nici nu îl cunoaște pe inculpatul M.Ș.A. Mai rezultă însă că la contractul de închiriere depus la O.R.C. s-a anexat copia actului de proprietate asupra imobilului din Constanța, ceea ce atrage concluzia că acest act de proprietate a fost obținut, într-o modalitate necunoscută și de către o persoană neidentificată - care nu ar putea fi M.Ș.A. -pentru a fi. folosit la declararea sediului SC D.T.U. SRL. Inculpatul M.Ș.A. a declarat că a semnat contractul cadru de închiriere din data de 08 iulie 2008 pentru spațiul situat în Municipiul Constanța, unde a fost declarat sediul SC D.T.U. SRL Constanța. În cuprinsul raportului din data de 19 decembrie 2008, întocmit de comisarii Gărzii Financiare Secția Constanța, s-a constatat faptul că, la data menționată, SC D.T.U. SRL Constanta nu funcționa la sediul social declarat și nici nu a funcționat vreodată la adresa respectivă, situație confirmată prin declarațiile martorului D.I. și cele ale inculpatului.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul M.Ș.A. a deschis un cont bancar al SC D.T.U. SRL la „SC R.B. SA - Agenția Lazu. Este de observat că inculpatul s-a adresat aceleiași agenții bancare la care anterior deschisese cont numitul M.C.R. pentru societatea sa comercială SC D.G.S.M. SRL, în condițiile în care această agenție bancară este mai greu accesibilă clienților, nefiind în Municipiul Constanța, cu atât mai puțin fiind cunoscută de inculpat, care nu era localnic. Potrivit susținerilor inculpatului M.Ș.A., după înființarea SC D.T.U. SRL Constanța, martorul S.D.M. a fost cel care l-a condus la „SC R.B. SA -Agenția Lazu, unde a deschis un cont bancar pe numele societății. Martorul confirmă în declarația sa că îl cunoștea pe directorul agenției SC R.B. SA - Agenția Lazu, însă susține că alegerea unității bancare la care să deschidă cont a avut loc la inițiativa inculpatului M.Ș.A. Ulterior, în perioada iulie 2008 - 30 decembrie 2008, inculpatul M.Ș.A. a retras în numerar sume importante de bani din contul de disponibil deschis la SC R.B. SA -agenția Lazu, utilizând ca acte justificative borderouri de achiziții cereale, suma totală astfel retrasă fiind de 15.530.989,60 lei. Inculpatul declară că aceste sume retrase din contul bancar le-a remis martorului S.D.M., cel care îi asigura transportul cu autoturismul personal la agenția bancară, primind în schimb sume variind între 200-500 lei la fiecare retragere de bani din cont. În schimb, martorul S.D.M. a declarat că l-a însoțit pe inculpat la Agenția Lazu a „SC R.B. SA, situată în incinta Hipermarket - ului „S." din comuna Agigea, județul Constanța, cu ocazia deschiderii unui cont bancar în numele societății pe care o înființase, iar, ulterior, în repetate rânduri, la solicitarea inculpatului și a numitului M.C.R., a asigurat acestora transportul, contra cost, la aceeași unitate bancară, de unde cei doi au retras sume de bani în numerar. Martorul declară că nu a primit nicio sumă de bani de la M.Ș.A., cu ocazia retragerilor de numerar de la Agenția SC R.B. SA Lazu. Este de reținut că martorul S.D.M. deține un autoturism și este administratorul societății comerciale SC E.M.S. SRL cu sediul în Constanța. Această societate, potrivit declarației martorului, a deținut un camion și a avut ca obiect de activitate inclusiv transportul de cereale.

Inculpatul M.Ș.A. a declarat că a încheiat personal contracte având ca obiect valorificarea de cereale către diferite firme, a căror denumire nu o mai reține, parteneri contractuali cărora le-a emis ulterior facturi fiscale de vânzare. Inculpatul a precizat că a efectuat aceste operațiuni la indicațiile martorului S.D.M. Numitul S.D.M. a negat orice implicare personală, atât cu ocazia înființării unei societăți comerciale de către inculpatul M.Ș.A., cât și în activitatea comercială desfășurată de firma respectivă, constând în conducerea inculpatului la biroul notarial, primirea de la acesta a sumelor de bani retrase în numerar din contul bancar al societății, acordarea de îndrumări și indicații cu prilejul încheierii de contracte comerciale și a emiterii de facturi fiscale. Totuși, martorul arată că după deschiderea contului bancar, inculpatul l-ar fi sunat și i-ar fi spus că are cereale de vânzare, solicitându-i să-i recomande niște cumpărători serioși, iar S.D. i-a recomandat câteva persoane indicate cu apelativele „M.", „N.", „S." și comunicând inculpatului numerele de telefon ale acestora. La rândul lor, în cursul urmăririi penale, martorii Z.I., D.S., M.G., D.T.T., S.E. și M.S., administratori ai societăților comerciale cu care SC D.T.U. SRL Constanța a derulat raporturi comerciale, au declarat că, în vederea încheierii contractelor cu acest furnizor, au purtat discuții exclusiv cu administratorul firmei, respectiv cu inculpatul M.Ș.A., pe care l-au recunoscut din fișa de evidență a persoanei ce le-a fost prezentată cu ocazia audierii. În ce privește declarațiile acestor martori coroborate cu contractele încheiate, tribunalul reține următoarele: Martorul Z.I. a fost în perioada anului 2008 administratorul SC E.I. SRL, societate pe care a înstrăinat-o în cursul anului 2011, la data luării declarației fiind fără ocupație. Potrivit susținerilor acestuia, l-a cunoscut pe M.Ș. în Portul Constanța, acesta oferind spre vânzare cereale, floarea soarelui, rapiță. Ulterior, au încheiat un contract pentru cerealele, care aveau un preț avantajos pentru societatea martorului, în acest preț intrând și transportul, iar în zilele următoare SC D.T.U. SRL a început să vândă către societatea lui Z.I. cereale în baza contractului/contractelor încheiate. După fiecare recepție a mărfii, societatea martorului a achitat contravaloarea facturilor emise, plata fiind efectuată numai prin bancă. Potrivit declarațiilor martorului, transportul cerealelor s-a realizat cu mijloace auto angajate și plătite de firma inculpatului. Nu au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală facturile și contractele comerciale încheiate între cele două societăți, datorită faptului că martorul Z.I. a cesionat societatea sa comercială către J.C.G. și Ș.F., predând cu această ocazie și toate actele societății, conform procesului verbal de predare-primire încheiat la 01 iulie 2011. Martorul M.G. a fost în anul 2008 administrator al SC E.I. SRL Sarichiol de Deal, județul Tulcea. Potrivit declarației martorului, în condițiile în care societatea acestuia avea culturi agricole înființate pe raza com. Casimcea, județul Tulcea, în vara anului 2008 a cunoscut o persoană, care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC D.T.U. SRL, martorul identificându-l din fișa de evidență a populației ca fiind inculpatul M.Ș.A. M.G. mai precizează că la momentul la care l-a cunoscut pe inculpat, acesta era însoțit de mai multe persoane și se deplasa cu o mașină de culoare neagră, cu numere de Constanța, iar după observația martorului această mașină era condusă de inculpat. Martorul susține că inculpatul i-a comunicat că firma sa are combine cu care efectua prestații de recoltare cereale în zonă, contra unui procent din cantitățile de cereale și plante tehnice recoltate și că cei doi au convenit ca firma martorului să cumpere o parte din cerealele obținute de inculpat din prestații, precum și ca firma inculpatului să efectueze recoltarea unei sole cu rapiță și grâu, a martorului, căruia i se defectase o combină. Rezultă că s-au încheiat contracte comerciale în acest sens, plata produselor și prestațiilor efectuându-se prin bancă. Conform declarației martorului M.G., convingerea sa că firma inculpatului funcționa legal a fost întărită de faptul că aceasta dispunea de utilaje de recoltat cereale, respectiv combine. Tribunalul retine însă, din analiza conținutului contractelor comerciale încheiate și din întreaga conjunctură a situației inculpatului la momentul iulie 2008, că declarațiile martorului nu exprimă realitatea sau după caz, nu sunt apte de a confirma o situație de fapt certă. Astfel, tribunalul constată că s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru recoltare rapiță și grâu, din 01 iulie 2008; data contractului este menționată, atât în debutul acestuia, cât și la final, astfel neputându-se susține că s-a consemnat o dată eronată. Or, astfel fiind, tribunalul reține că era obiectiv imposibil ca la data de 01 iulie 2008 să se poată încheia acest contract comercial, care conține în preambul toate datele de identificare ale SC D.T.U. SRL, câtă vreme societatea inculpatului a fost înființată în ziua de 14 iulie 2008, la acea dată a primit număr de înregistrare la O.R.C. și C. fisc., de asemenea contul bancar a fost deschis la data de 17 iulie 2008, când inculpatul a dat și specimen de semnătură; ca urmare, concluzia care rezultă este aceea că data contractului este falsă, iar singura explicație logică a acestei date false este aceea că contractul însuși dintre părți este unul fals, iar înscrisul respectiv a fost întocmit numai în scopul prezentării sale către organele de control fiscal sau cele de urmărire penală, omițându-se faptul că societatea inculpatului a fost înființată ulterior datei înscrise pe contract. De asemenea, afirmația martorului M.G., în sensul că inculpatul dispunea de combine cu care efectua recoltări în zona Casimcea și cu care i-a efectuat și lui recoltarea de pe o suprafață de 310 ha, nu poate fi adevărată sau, în orice,caz, combinele respective nu puteau aparține firmei inculpatului M.Ș.A. În acest sens, tribunalul reține că nu există nicio informație în dosar potrivit căreia: - inculpatul ar fi avut posibilitatea contractuală de a închiria combine anterior datei de 01 iulie 2008 (și chiar ulterior), câtă vreme la acea dată nici nu avea firma înființată, deci niciun proprietar de combine nu ar fi închiriat astfel de utilaje de o valoare intrinsecă și economică (la acel moment de campanie agricolă) deosebit de mare, unei persoane fizice care nu prezenta nicio garanție materială sau morală, nu era cunoscător al lucrărilor agricole, nu era din zonă, etc. - inculpatul ar fi avut sumele disponibile sau garanțiile necesare pentru a putea închiria combine; - inculpatul ar fi efectuat prestații de recoltare cereale și altor producători din zona Casimcea, în afara martorului M.G.; - inculpatul ar fi avut disponibilități bănești pentru a susține operațiunea de recoltare în perioada 01.07- 31 iulie 2008 - implicând cel puțin costul carburantului pentru combine - în condițiile în care factura a fost emisă la 30 iulie 2008, iar plata a fost efectuată ulterior acestei date -deci inculpatul susținând din surse proprii recoltarea propriu-zisă. În aceste condiții, declarațiile martorului trebuie analizate cu circumspecție și acestea nu pot susține ele însele situația de fapt afirmată, câtă vreme martorul M.G. ar putea fi implicat el însuși în fapte de evaziune fiscală, constând în încheierea unor contracte simulate de prestări servicii și respectiv cumpărări de cereale și plante tehnice, prin care societatea sa și-a majorat fictiv cheltuielile și, respectiv, a disimulat T.V.A.-ul de plată și impozitul pe profit; astfel, există posibilitatea reală, necontrazisă de nicio probă obiectivă, ca recoltarea de pe cele 310 ha să se fi realizat cu mijloacele proprii ale societății martorului și, de asemenea, ca cerealele „cumpărate" de la inculpat să fie, de fapt, recoltate de martor de pe solele sale sau cumpărate de la producători agricoli, caz în care M.G. nu avea temei să facă plăți pentru prestări servicii către firma inculpatului, nu avea temei să facă plăți reprezentând prețul unor cereale achiziționate și, de asemenea, nu avea temei să evidențieze T.V.A. deductibil către firma inculpatului. Nu s-a verificat în dosar, la momentul la care se putea face acest lucru, niciuna din afirmațiile martorului - combina proprie defectă, suprafețele cultivate și producția obținută în 2008 pe acestea. În ce privește împrejurarea că societatea martorului M.G. a făcut plăți bancare către firma inculpatului, achitând toate facturile emise, aceasta poate fi explicată în contextul procedeului de notorietate în zona infracțională și în cea judiciară penală, care constă în faptul că beneficiarul sumelor (în realitate necuvenite) retrage imediat aceste sume din contul bancar și le restituie cash celui care i le-a virat, contra unei sume modice de câteva sute de lei. Declarațiile inculpatului M.Ș.A. și operațiunile de retragere numerar din contul deschis la SC R.B. SA - Agenția Lazu confirmă întru totul acest mod de operare. De altfel, însăși „grija" tuturor martorilor - administratori de societăți comerciale - de a desfășura toate operațiunile de plăți către firma inculpatului numai prin bancă și de a preciza expres în declarațiile lor acest lucru, este de natură a atrage atenția, în contextul ansamblului actelor materiale, că există posibilitatea ca martorii, în mod deliberat, să fi procedat astfel, pentru a-și preconstitui probele necesare că într-adevăr au făcut plățile (cheltuielile) respective, deductibile din profit, pe când în realitate au recuperat sumele respective prin procedeul descris anterior. În ce privește contractul comercial din 14 iulie 2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de 150 tone rapiță, de asemenea este neverosimil ca acesta să fi putut fi încheiat la această dată, câtă vreme abia în această zi -14 iulie 2008 - s-a definitivat înființarea și înregistrarea SC D.T.U. SRL Constanța, fiind greu de crezut că, în aceeași zi, inculpatul s-a și deplasat până în zona Casimcea, pentru a încheia un contract cu martorul M.G. Astfel, apare ca fiind lipsită de verosimilitate și susținerea martorului, potrivit căreia inculpatul conducea - la începutul lunii iulie 2008 - un autoturism negru, probele dosarului conturând cu certitudine că M.Ș.A. nu a avut niciodată în posesie sau folosință un astfel de autoturism (sau oricare altul) și nici nu ar fi avut o astfel de posibilitate materială, neavând nici prieteni în județul Constanța, care să-i împrumute astfel de mașini (martorul a precizat că autoturismul era înmatriculat în județul Constanța). În schimb, există posibilitatea ca martorul să fi confundat marca autoturismului, iar acesta să fie un autoturism, caz în care apare posibilitatea ca mașina respectivă să fi fost a numitului S.D., astfel conturându-se posibilitatea implicării acestuia în operațiunile comerciale cu SC E.I. SRL Sarichiol de Deal. Față de cele de mai sus, tribunalul mai reține că organul de urmărire penală nu a verificat printr-o probă obiectivă dacă, într-adevăr, martorul M.G. l-a cunoscut și l-a întâlnit pe M.Ș.A.; martorului i s-a prezentat numai fotografia inculpatului, însoțită de datele de stare civilă, preluate din fișa de evidență a populației și nu i s-a prezentat o planșă foto cu mai multe fotografii ale unor persoane, astfel încât, în ipoteza în care martorul a avut interes să ascundă contractele simulate, este evident că acesta l-a indicat pe inculpat, chiar dacă nu l-ar fi cunoscut. Aceeași situație se întâlnește în cazul tuturor martorilor administratori de societăți comerciale audiați, recunoașterea inculpatului dintr-o singură fotografie prezentată fiind astfel incertă. Martorul D.S. a îndeplinit funcția de administrator al SC D.G. SRL Constanța. Potrivit declarației sale, în vara anului 2008 inculpatul M.Ș.A. l-a contactat telefonic, apoi cei doi s-au întâlnit și au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de cereale, firma inculpatului fiind vânzătoare - transportul până la locul de descărcare fiind asigurat de firma inculpatului, iar costul transportului fiind inclus în prețul unitar de vânzare. Mai rezultă că SC D.G. SRL a cumpărat și îngrășăminte chimice de la SC D.T.U. SRL, la un preț mult mai bun decât cel furnizat de producătorii de îngrășăminte chimice din țară sau din Portul Constanța, precum și șrot de soia. În ce privește deținerea în scop de vânzare de către SC D.T.U. SRL a unor cantități de îngrășăminte chimice (azotat de amoniu) și șrot de soia, tribunalul reține că astfel de bunuri nu puteau intra în patrimoniul acestei societăți decât prin cumpărare - cu documente legale (factură, avize de expediție documente de plată) - de la producători persoane juridice sau de la alte societăți intermediare. Or, în lipsa oricărei informații din care să rezulte că astfel de tranzacții au avut loc, nu se probează că SC D.T.U. SRL a deținut în realitate bunurile respective, pe care mai apoi să le comercializeze către SC D.G. SRL Astfel, nu rezultă că inculpatul a efectuat demersuri pentru cumpărarea azotatului și șrotului de soia, nu rezultă originea acestora, nu rezultă efectuarea vreunei plăți și nici efectuarea vreunui transport referitoare la bunurile respective. În aceste condiții, există posibilitatea, necontrazisă de probele dosarului, ca bunurile să provină de la o altă societate comercială, care însă a evitat încheierea în nume propriu a unor contracte, facturi, avize, în scopul diminuării obligațiilor de plată către stat (T.V.A. colectat și impozit pe profit) și care, totodată, s-a folosit de actele încheiate în numele firmei inculpatului, pentru a-și masca propriile tranzacții comerciale. Conform procedeului expus mai sus, recuperarea prețului plătit de firma cumpărătoare s-a putut realiza prin retragerea sumelor din bancă de către inculpat și predarea lor către fostul proprietar real al bunurilor vândute. O altă posibilitate, necontrazisă de probele dosarului, este aceea ca în realitate să nu fi existat nicio vânzare-cumpărare de azotat de amoniu sau șrot de soia, ci să fi fost încheiate doar actele care fac această dovadă, prin intermediul cărora SC D.G. SRL putea să consemneze cheltuielile reprezentând prețul bunurilor pretins cumpărare, preț ce putea fi recuperat ulterior în aceeași modalitate expusă mai sus. În ce privește operațiunile de vânzare - cumpărare de cereale și plante tehnice încheiate SC D.T.U. SRL și SC D.G. SRL, ceea ce rezultă din probele dosarului este că au fost întocmite facturi care consemnează vânzarea acestor cereale și ordine de plată, care certifică plata sumelor aferente facturilor respective, de către SC D.G. SRL. Probele dosarului nu confirmă însă că firma inculpatului a cumpărat în realitate astfel de bunuri de la producătorii individuali sau de la alte societăți, nu confirmă că aceasta a avut la dispoziție mijloace de transport și nici că a transportat în mod real cereale și plante tehnice către firma SC D.G. SRL. Astfel, există posibilitatea reală, necontrazisă de probele dosarului, ca fie o altă societate comercială, fie însăși firma SC D.G. SRL să fi cumpărat cerealele respective de la producătorii individuali și să se fi folosit de facturile întocmite în numele SC D.T.U. SRL, pentru a evita colectarea și plata T.V.A. datorat statului. Este de evidențiat, la acest punct, că firma SC D.G. SRL apare ca fiind implicată, în calitate de cumpărător de cereale și în legătură cu firma numitului M.C., SC D.G.S.M. SRL, firmă ce a fost dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă că a produs evaziune fiscală în exact aceeași modalitate faptică. De asemenea, rezultă din probe că SC D.G. SRL activează în domeniul comercializării de cereale de mai mulți ani, dispune de mijloace de transport, precum și de informațiile necesare pentru a cumpăra cereale de la producători, deci nu este exclusă ipoteza evidențiată mai sus. Martorul L.S. a îndeplinit în perioada ianuarie - martie 2009 funcția de administrator la SC A.W.C. SRL Constanța, având ca obiect de activitate transporturi aeriene, maritime și rutiere de mărfuri. În acest context, martorul susține că în lunile februarie - martie 2009 societatea sa a închiriat de la SC D.T.U. SRL administrată de M.Ș.A., mijloace de transport pentru transportul mărfurilor sosite în Portul Constanța. Cele trei facturi din 25 februarie 2009, din 24 martie 2009 și din 25 martie 2009 emise de SC D.T.U. SRL, consemnează același lucru. Martorul nu a fost în măsură să indice, în concret, în ce au constat închirierile de mijloace de transport - câte autovehicule, tipul și capacitatea, ce mărfuri au fost transportate și către ce destinație - și a precizat că cele trei facturi emise nu au fost însoțite de documentele justificative care să certifice realitatea operațiunilor comerciale și deductibilitatea cheltuielilor. Din probele dosarului nu rezultă că firma inculpatului M.Ș.A. a deținut în proprietate, închiriere sau altă formă de posesie, mijloace de transport pe care la rândul ei să le poată închiria altor societăți sau să presteze transporturi pentru acestea. Astfel, nu se dovedește realitatea serviciilor consemnate în cele trei facturi emise către SC W.C. SRL, de asemenea fiind și neverosimil ca o societate specializată în efectuarea de transporturi să apeleze la o firmă fără patrimoniu pentru închirierea de mijloace de transport, în loc să apeleze la nevoie -la societățile proprietare de astfel de autovehicule. Martorul M.S. a deținut funcția de administrator al SC A.T. SRL Constanța, având ca principal obiect de activitate transportul și comerțul cu cereale, din probele dosarului, rezultând că prin facturile din 21 iulie și 22 iulie 2008 această societate a cumpărat capace de canalizare de la SC D.T.U. SRL Constanța, marfa fiind transportată pe cheltuiala firmei vânzătoare până la locul de recepție. Aparent, rezultă astfel, conform acestor facturi că, la numai o săptămână de la înființarea societății, inculpatul avea deja conexiuni de afaceri, care să-i permită cumpărarea și revânzarea de bunuri în cantități și valori mari și, în același timp, mai rezultă că martorul M.S., care încheiase deja un contract cu R., prin care se angajase să procure capace de canalizare cu sistem de închidere, a primit de la inculpat, exact în perioada respectivă, cea mai bună ofertă de preț pentru astfel de capace de canalizare, pretins confecționate la o turnătorie necunoscută din Galați. O astfel de situație de fapt apare ca fiind neverosimilă în raport cu situația personală a inculpatului (necunoscător în materia contractelor comerciale, fără disponibilități bănești, fără persoane de contact), aspect întărit și de numerele evident nereale, formale, date celor două facturi - (deși cea de-a doua a fost emisă la un interval de o zi față de prima și nu rezultă că în zilele de 21-22 iulie 2008 inculpatul ar mai fi emis încă 29 de facturi). Martora S.E. a îndeplinit în perioada anului 2008 funcția de administrator al SC E.T. SRL Constanța, societate ce are ca obiect de activitate transporturi și comerț cu cereale. Conform susținerilor acestei martore și facturilor emise de inculpat, în cursul lunii august 2008, respectiv septembrie 2008, firma SC D.T.U. SRL a prestat transporturi de cereale pentru SC E.T. SRL și a vândut acesteia cantitatea de 91 tone floarea soarelui. Ca și în cazul SC A.W.C. SRL Constanța, tribunalul reține aspectul neverosimil al faptului ca o firmă specializată în transporturi și comerț cu cereale, care prin definiție dispune de mijloace de transport, să apeleze pentru efectuarea de transporturi la societatea inculpatului, despre care toate datele dosarului converg către concluzia că nu a deținut cu niciun titlu astfel de mijloace de transport. Ca și în cazurile analizate mai sus, atrage atenția numerele formale atribuite facturilor, care nu respectă cronologia în timp; din data de 02 august 2008,, având ca obiect transport auto și din 20 august 2008, având ca obiect tot transporturi auto. Totodată, inconsistenta realității susținute de actele astfel redactate rezultă și din ansamblul activităților pretins a fi efectuate de firma inculpatului. Aceasta, în perioada iulie - august 2008, pare nu numai că a asigurat transporturi de mărfuri pentru alte societăți comerciale, dar și că a avut mijloace de transport suficiente pentru a efectua transporturi de cereale cumpărate de propria firmă, către SC E.I. SRL, SC D.G. SRL, SC E.I. SRL Sarichiol de Deal, SC D.M. SRL, SC G. SRL. Față de volumul mare al activității ce reiese din facturi, coroborat cu inexistența de mijloace de transport în patrimoniul SC D.T.U. SRL și cu imposibilitatea obiectivă ca inculpatul să fi putut obține închirierea mai multor autocamioane în plină campanie agricolă, fără să fi dispus de garanții materiale, de o activitate îndelungată și serioasă a firmei sale, de disponibilități bănești, etc, se conturează cu claritate falsitatea operațiunilor comerciale consemnate în facturile emise. Martorul D.T.T. a îndeplinit în perioada 2008 funcția de administrator al SC D.M. SRL Constanța, societate ce apare și în raporturile comerciale cu firma condamnatului M.C.R., SC D. SRL Potrivit declarației acestui martor l-a cunoscut în Portul Constanța pe inculpatul M., acesta i-a oferit spre vânzare cereale, iar martorul a acceptat cumpărarea a trei autocamioane cu grâu, la datele de 11 și 14 august 2008. Martorul G.A.M. a îndeplinit în cursul anului 2008 funcția de administrator la SC G. SRL Constanța, care are ca principale obiecte de activitate transportul, comerțul cu cereale, cultivarea de cereale și plante tehnice. Martorul arată că la data de 15 august 2008 a încheiat cu administratorul SC D.T.U. SRL contractul de transport nr. 62, în baza căruia SC D.T.U. SRL a efectuat transporturi de cereale pentru SC G. SRL, prestații pentru care s-au și emis facturi fiscale decontate prin bancă cu ordine de plată. Cu privire la aceste operațiuni, s-au emis facturile fiscale din 29 august 2008, din 31 decembrie 2008 și din 19 ianuarie 2009. Aceste facturi nu corespund, din punct de vedere al emiterii lor în ordine cronologică, cu facturile având aceeași serie emise către alte societăți comerciale în anul 2008; de exemplu, factura cu nr. 16 este emisă la 29 august 2008, deși la datele de 02 august 2008 și 20 august 2008 inculpatul emisese facturile către SC E.T. SRL Totodată, aceste din urmă facturi emise în luna august au numere mai mari decât cele emise în decembrie 2008 sau ianuarie 2009. Aceleași concluzii rezultă și din compararea facturilor emise către alte societăți comerciale cu care SC D.T.U. SRL a avut - din punct de vedere scriptic - raporturi comerciale. Martorul M.F. arată că în cursul anului 2008 soția sa a fost administrator la S.C. Andra Internațional S.R.L., care a cumpărat de la SC D.T.U. SRL uree, erbicid „A." și erbicid „V.", în baza facturii din 26 septembrie 2008, marfa fiind adusă cu mijloace de transport ale SC D.T.U. SRL și pe cheltuiala acesteia. Nu rezultă de unde provin aceste substanțe folosite în agricultură și dacă ele erau proprietatea SC D.T.U. SRL Ca și mai sus, numărul facturii este unul atribuit în mod formal, fără nicio legătură cu succesiunea și numărul tranzacțiilor comerciale pretins efectuate de societate în anul respectiv. În cauză s-a dispus efectuarea, de către specialiștii din cadrul I.P.J. Constanța - Serviciul criminalistic, a unei constatări tehnico - științifice grafice, pentru a se stabili dacă semnăturile existente pe facturile fiscale emise și contractele comerciale încheiate de SC D.T.U. SRL Constanța, borderourile de achiziții cereale de la persoane fizice, prezentate reprezentanților SC R.B. SA - Sucursala Constanța, Agenția Lazu, Hotărârea asociatului unic din 10 septembrie 2009, cererile de autentificare acte juridice adresate notarului public C.E.V., declarația pe propria răspundere autentificate prin încheierea din data de 10 iulie 2010, procura autentificată prin încheierea din data de 10 iulie 2010, copia cărții de identitate și copia contractului - cadru de închiriere din 08 iulie 2008 (înscrisuri depuse la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța), actul constitutiv al SC D.T.U. SRL, precum și pe declarația privind vectorul fiscal și cererea de înregistrare în Registrul Comerțului din data de 11 iulie 2008 au fost executate de către inculpatul M.Ș.A. În cuprinsul raportului de constatare nr. 94180 din data de 25 noiembrie 2012 întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J. Constanța - Serviciul Teritorial Constanța, s-au stabilit următoarele: semnăturile existente la rubricile „Semnătura și ștampila furnizorului" și „Date privind expediția", precum și scrisul olograf ce completează rubricile „Denumirea produselor sau a serviciilor" din facturile emise de SC D.T.U. SRL către SC E.I. SRL au fost executate de către inculpatul M.Ș.A.; - scrisul olograf ce completează rubrica „Denumirea produselor sau a serviciilor din copiile xerografiate ale facturilor din 04 decembrie 2008, din 10 decembrie 2008, din 12 decembrie 2008, din 15 decembrie 2008, din 18 decembrie 2008 și din 19 decembrie 2008, emise de SC D.T.U. SRL către SC D.G. SRL, a fost executat de către M.Ș.A.; - semnăturile existente la rubrica „Date privind expediția - Semnătura" din copiile xerografiate ale facturilor din 13 august 2008, din 13 august 2008, din 22 august 2008, din 26 august 2008, din 04 septembrie 2008, din 05 septembrie 2008, din 08 septembrie 2008, din 15 septembrie 2008, din 01 octombrie 2008, din 16 octombrie 2008, din 29 octombrie 2008, din 31 octombrie 2008, din 05 noiembrie 2008, din 17 noiembrie 2008, din 25 noiembrie 2008 și din 18 decembrie 2008, emise de SC D.T.U. SRL către SC D.G. SRL au fost probabil executate de către M.Ș.A.; - semnăturile existente la rubrica „Vânzător" din copiile xerografiate ale contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între SC D.T.U. SRL și SC D.G. SRL, înregistrate cu numerele din 15 iulie 2008, din 19 iulie 2008, din 27 septembrie 2008 și din 15 noiembrie 2008, au fost probabil executate de către M.Ș.A.; - semnăturile existente la rubrica „Semnătura beneficiar" din conținutul copiilor xerografiate ale ordinelor de plată din datele de 29 iulie 2008, 30 iulie 2008, 08 august 2008, 13 august 2008, 19 august 2008, 21 august 2008, 02 septembrie 2008, 04 septembrie 2008, 05 septembrie 2008, 08 septembrie 2008, 09 septembrie 2008, 11 septembrie 2008, 15 septembrie 2008, 23 septembrie 2008, 01 octombrie 2008, 08 octombrie 2008, 09 octombrie 2008, 10 octombrie 2008, 20 octombrie 2008, 21 octombrie 2008, 24 octombrie 2008, 31 octombrie 2008, 05 noiembrie 2008, 09 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 18 decembrie 2008 și 19 decembrie 2008, au fost probabil executate de către M.Ș.A.; - semnătura de la rubrica „Asociați: M.Ș.A." din Hotărârea asociatului unic din 10 septembrie 2009 nu a fost executată de către inculpatul M.Ș.A.; - semnăturile existente la rubricile „Semnătura" din cele două cereri de autentificare acte juridice, înregistrate, adresate notarului public C.E.V. au fost executate de către M.Ș.A.; - semnătura existentă la rubrica „Declarant" din declarația pe proprie răspundere, autentificată prin încheierea notarului public C.E.V. din 10 iulie 2010, a fost executată de către M.Ș.A.; - semnătura existentă la rubrica „Mandant" din procura autentificată prin încheierea notarului public C.E.V. din 10 iulie 2010 a fost executată de către M.Ș.A.; - semnătura existentă pe copia cărții de identitate a fost executată de M.Ș.A.; - semnătura executată cu instrument scriptural cu pastă de culoare albastră din finalul primei pagini a contractului - cadru de închiriere din 08 iunie 2008 a fost executată de către M.Ș.A.; - semnătura existentă la rubrica „Asociat unic" din copia xerografiată a actului constitutiv al SC D.T.U. SRL a fost probabil executată de către M.Ș.A. În cuprinsul raportului de constatare s-a precizat că probabilitatea unora dintre concluzii a fost determinată de împrejurarea că respectivele semnături examinate sunt multiplicate electrostatic. Calitatea multiplicării a determinat, de asemenea, inaptitudinea celorlalte înscrisuri puse la dispoziția specialistului de a fi supuse unui examen grafoscopic pertinent.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică financiar-fiscală întocmit de specialistul din cadrul D.N.A. au fost analizate operațiunile de încasări și plăți derulate de SC D.T.U. SRL Constanța prin contul bancar deschis în lei la SC R.B. SA, Sucursala Consanța - Agenția Lazu, astfel cum rezultă din conținutul documentelor bancare și al celorlalte documente existente la dosarul cauzei, constatându-se faptul că SC D.T.U. SRL Constanța a încasat de la clienți suma totală de 15.933.277,18 lei, cu explicația „ev factura nr. ." sau „ev. avans", sumă din care a efectuat plăți în cuantum de 401.900 lei către furnizori, cu explicația „ev. Avans" sau „storno avans", diferența în sumă de 15.530.989,60 lei fiind retrasă în numerar, pe bază de borderouri de achiziții cereale de la persoane fizice. Astfel, s-a stabilit că, în perioada iulie 2008 - mai 2009, SC D.T.U. SRL Constanța a derulat operațiuni comerciale impozabile, constând în livrări de cereale (grâu, rapiță, floarea soarelui, porumb, soia) și diverse prestări servicii de recoltat cereale, a căror contravaloa