ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 7968/107/2011 a fost condamnat inculpatul M.I., cu antecedente penale, la: - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății în interes personal prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială). S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) în condițiile și pe durata stipulată de art. 71 C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ.

s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părții civile Administrația Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON. S-a constatat că partea vătămată/partea responsabilă civilmente SC R. SRL Alba Iulia a fost radiată din registrul comerțului conform sentinței comerciale nr. 457/P/2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, în Dosar nr. 2755/107/2009. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010. S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului și la D.G.F.P.

- cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni la data rămânerii definitive a prezentei. În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanțe. În considerente instanța de fond a reținut următoarele: În data de 26 februarie 2009, Garda Financiară - Secția Alba, a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I.

administrator al SC R. SRL Alba Iulia, pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, evaziune fiscală, împrumut din conturile societății peste limitele legale și fals în declarații, prev. de art. 6, art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 31/1990 și art. 292 C. pen., urmare controlului operativ și inopinat efectuat conform Notei de constatare din 11 februarie 2011, care a avut ca obiectiv verificarea legalității activității desfășurate, legalitatea aprovizionărilor, legalitatea livrărilor, disciplina de casă, verificarea evidenței gestionară, verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr. 656/2002.

Din actul de sesizare, dosarul de control al Gărzii Financiare și cercetările efectuate în cauză, a rezultat următoarea stare de fapt: SC R. SRL are sediul social declarat în municipiul Alba-Iulia, jud. Alba, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. X din 25 octombrie 2007 și are ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor”. Conform extrasului Oficiului Registrului Comerțului, inculpatul M.I. era asociat unic și administrator al SC R. SRL, iar din data de 04 noiembrie 2009, când societatea a intrat în procedură de insolvență, a fost numit administrator judiciar persoana juridică Lichidare Patrimoniu IPURL, reprezentată de practicianul în insolvență B.M., cu sediul în Alba-Iulia, jud. Alba.

S-a menționat și faptul că inculpatul M.I. a mai deținut funcția de administrator și asociat la societatea M.I. SNC - cu același obiect de activitate, pe care a abandonat-o din cauza datoriilor înregistrate la bugetul de stat și a deschis o nouă societate, respectiv SC R. SRL. în urma controlului efectuat de Garda Financiară la SC R. SRL, pentru deficiențele descoperite în activitatea desfășurată, societatea a fost sancționată contravențional și s-a confiscat contravaloarea deșeurilor reciclabile derulate fără a îndeplini condițiile de autorizare pretinse de lege. Având în vedere debitele stabilite de organele fiscale pentru cele două societăți, inculpatul a înființat societatea SC R. SRL unde apare ca administrator și asociat unic.

Conform adresei din 12 aprilie 2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Alba - Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia, SC M.I. SNC a fost în faliment din data de 14 noiembrie 2006 și a prezentat datorii în sumă totală de 2.065.173 RON, SC R. SRL a fost în faliment din data de 12 august 2009 și a prezentat datorii în sumă totală de 442.726 RON, iar SC R. SRL a fost în insolvență din data de 04 noiembrie 2009 și a prezentat datorii în sumă totală de 89.340 RON. S-a precizat că, pentru SC R. SRL Alba Iulia (care avea același obiect de activitate), inculpatul a obținut autorizațiile de mediu din 12 iunie 2007 - punct de lucru Alba Iulia, din 18 mai 2007 - punct de lucru Teiuș și din 18 mai 2007 - punct de lucru Blaj.

Ulterior, la data de 12 octombrie 2007, când a înființat SC R. SRL, inculpatul nu a solicitat eliberarea unei autorizații de mediu, distinct pentru activitatea desfășurată pe această nouă societate. Astfel, prin cererea înregistrată la Agenția de Protecție a Mediului Alba în 17 aprilie 2008 s-a solicitat transferarea autorizației de mediu din 12 iunie 2007 de pe SC R.U. SRL pe SC R. SRL, cu motivarea că este vorba despre aceeași societate care între timp și-a schimbat denumirea - aspecte contrare realității, în fapt fiind vorba despre două societăți distincte, așa cum a rezultat din extrasele și adresa Oficiul Registrului Comerțului Alba din 30 ianuarie 2009. În baza acestei cereri care reflecta o stare de fapt nereală, Agenția de Protecție a Mediului Alba a comunicat prin adresa din 05 mai 2008 că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Ordinul M.M.D.D.

nr. 1798/2007, Autorizația de mediu din 12 iunie 2007 de pe SC R.U. SRL se transferă pe SC R. SRL. Conform notei de constatare întocmită de către comisarii Gărzii Financiare Alba, în perioada mai-decembrie 2008 SC R. SRL a colectat de la populație o cantitate de 3.557.975 kg fier vechi, efectuând livrări în cantitate totală de 3.454.440 kg deșeu de fier, în valoare de 3.793.068 RON către SC C.T. SRL Hunedoara și SC R. SA Alba Iulia, în condițiile în care societatea nu posedă nici un mijloc de transport, nici utilaje pentru manipularea deșeului de fier și nici personal angajat. Ca justificare a acestei activități, inculpatul M.I. a prezentat organelor fiscale un contract încheiat la data de 14 aprilie 2008 cu SC C.T.

SRL, având ca obiect închirierea a 5 containere de colectare a deșeurilor, însă în actele contabile nu s-au regăsit facturi care să demonstreze derularea acestui contract. Cu privire la legalitatea aprovizionărilor și evidența gestionară, organele de control au stabilit pe baza fișelor de magazie că, în cursul lunilor mai și iunie 2008, societatea inculpatului a livrat în mai multe rânduri către SC C.T. SRL Hunedoara cantități mari de deșeuri din fier pentru care scriptic nu deținea documente de intrare, astfel că pentru a-și acoperii acest plus de marfă și-a întocmit adeverințele de primire și plată ulterior. în nota explicativă inculpatul a motivat că în acea perioadă a rămas fără borderouri de achiziție.

În perioada mai - decembrie 2008 inculpatul, în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, nu a declarat și plătit fondul de mediu pe care l-a încasat prin stopaj la sursă de la persoanele fizice care au predat fierul vechi, totalizând un prejudiciu în sumă de 103.549 RON. Contribuția la fondul pentru mediu (3% din veniturile realizate de cei care au predat fierul), prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 105/2006, se declară și se plătește lunar de operatorul economic până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea.

Prin adresa din 06 septembrie 2010, Administrația Fondului pentru Mediu - București, a comunicat la dosar cuantumul prejudiciului stabilit de inspectorii instituției prin Nota de constatare nr. din 17 august 2010, respectiv - contribuție fond de mediu 103.549 RON plus majorări de întârziere de 47.830 RON, cu precizarea că se constituie parte civilă în cauză pentru recuperarea creanței totale de 151.379 RON. În perioada mai - noiembrie 2008 SC R. SRL nu a înregistrat operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate și nu a declarat obligațiile fiscale, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit care trebuia calculat, declarat și virat la bugetul de stat trimestrial și care totalizează la sfârșitul anului suma de 47.557 RON.

Prin adresa din 09 august 2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 62.445 RON, reprezentând impozit pe profit - 47.557 RON și majorări de întârziere - 14.888 RON. În conținutul notei de constatare întocmite de către comisarii Gărzii Financiare s-a stabilit că SC R. SRL nu a condus evidență contabilă din mai până în noiembrie 2008, când a încheiat contractul din 26 noiembrie 2008 cu SC A.V. SRL Alba Iulia - societate de prestări servicii în domeniul contabil, care, în decembrie 2008 și ianuarie 2009, i-a refăcut parțial contabilitatea. În condițiile în care inculpatul M.I.

nu a condus deloc evidență contabilă și nici nu a întocmit la momentul achiziției documente justificative pentru unele cantități de deșeuri din fier colectate, organele de control fiscal au constatat că în perioada mai - decembrie 2008, inculpatul a împrumutat societatea în mod repetat cu sume de 35.000 RON, creditul total acordat fiind de 2.023.414 RON, respectiv a retras din societate până la data de 31.12.2008 suma totală de 2.140.023 RON numerar, care apar ca bani personali, majoritatea operațiunilor de împrumut - restituit, efectuându-se fără a se anunța Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 656/2002. Astfel, din actul de control și documentele de evidență contabilă (balanțele de verificare și fișa contului 4551 - Asociați - conturi curente, extrasul de cont bancar) a rezultat că inculpatul M.I.

a început să crediteze societatea începând din data de 05 mai 2008, iar din data de 19 mai 2008 sumele care au intrat în conturile societății proveneau din vânzările de deșeuri metalice, cu data de 20 mai 2008 începând să figureze și debutul restituirilor de sume către asociat. Conform documentelor de evidentă contabilă susmenționate, a rezultat că societatea ar fi fost creditată în luna mai 2008 cu suma totală de 700.414 RON, din care suma de 267.570 RON a reprezentat încasări de la clienți evidențiate în contabilitate ca și împrumut societate, rezultând astfel că suma de 432.664 RON ar fi provenit din împrumutul de la asociat. Ulterior, împrumuturile de bani în societate au avut la bază veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, fiind evidențiate și ca venit din vânzări de mărfuri (în contul 701) și ca împrumut societate (în contul 4551), pentru a justifica apoi restituirea ca bani personali.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut că sumele împrumutate societății provin din încasările făcute pe livrările de marfa (deșeuri metalice), și anume din banii încasați pe facturile de livrare în contul bancar al societății. Pentru sumele introduse ca împrumut în societate, inculpatul a arătat că își întocmea „niște chitanțe” pe care consemna suma și mențiunea „împrumut firmă”. De asemenea, inculpatul a mai precizat că, la începutul activității a introdus în societate cu titlu de împrumut aproximativ 800.000.000 ROL, bani obținuți prin împrumuturi personale de la diferite persoane fizice pe bază de prietenie.

Astfel, s-a constatat că, prin acest circuit de împrumut/restituire sume în/din societate, inculpatul a reciclat (a spălat) prin modalitatea schimbării sau transferului de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii lor ilicite, sumele de bani provenind din săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 6 din Legea nr. 241/2005 (neîntocmirea actelor de evidență contabilă și ascunderea în acest mod a bunului ori a sursei impozabile, omisiunea înregistrării veniturilor cu consecința neplății către bugetul de stat a impozitului pe profit, respectiv reținerea și nevirarea contribuției de 3% pentru fondul de mediu), dându-le astfel o aparență de legalitate.

La sfârșitul anului 2008, organele de control fiscal, au stabilit că circuitul folosit de către inculpat s-a finalizat în defavoarea societății, respectiv diferența între soldul debitor (2.140.023 RON - suma retrasă din societate) și soldul creditor (2.023.414 RON - suma introdusă în societate) a fost de 116.609 RON, astfel că inculpatul, cu rea credință, a utilizat creditul societății (suma de 116.609 RON retrasă în plus față de împrumuturile acordate), în folosul său personal și contrar intereselor societății care la sfârșitul anului 2008 a rămas cu mărfuri pe stoc de numai 435 RON și sume neîncasate de la SC C.T. SRL Hunedoara în valoare de 227.850 RON.

Conform declarației inculpatului și Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise de către Administrația finanțelor Publice Alba Iulia din 30 martie 2009, societatea nu mai deține alte bunuri în patrimoniu, iar autoturismele marca H. și marca A. au făcut obiectul unor contracte de leasing financiar care au încetat datorită neplății ratelor de către inculpat.

S-a mai reținut că starea de fapt arătată în anteceden a rezultat din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din coroborarea următoarelor probe: - plângerea Gărzii Financiare - Secția Alba; - adresa Administrației Fondului pentru Mediu București de constituire parte civilă în cauză, împreună cu nota de constatare și anexele acesteia prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului; - adresa de solicitare a cuantumului prejudiciului și răspunsul comunicat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba care s-a constituit parte civilă în cauză; - adresa Gărzii Financiare - Secția Alba de comunicare a verificărilor efectuate conform declarației informative 394; - declarațiile inculpatului care recunoaște parțial comiterea faptelor; - declarațiile martorilor G.C.M., contabilă, F.N.M., Ș.R., D.G., B.M.R.; - adresa Primăriei Municipiului Alba Iulia - Direcția de Venituri împreună cu anexa aferentă, din care rezultă că inculpatul nu deține bunuri impozabile, iar pe societate figurează cu două autoturisme în leasing; - adresa Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba prin care se comunică măsurile asigurătorii luate împreună cu decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și procesul-verbal încheiate în 30 martie 2009;

- dosarul de control întocmit de către Garda Financiară - Secția Alba conținând nota de constatare înregistrată în 11 februarie 2009 împreună cu anexele aferente, inclusiv corespondența purtată cu Agenția pentru Protecția Mediului Alba cu referire la transferul autorizației de mediu și cererea depusă în acest sens în numele inculpatului; - proces-verbal întocmit de către organele de poliție cu privire la ridicarea în copie a unor adeverințe de primire și plată; - fișa sintetică totală pentru SC R. SRL; - referate de terminare a cercetări întocmite de către organele de poliție față de același inculpat în alte două dosare penale, împreună cu fișele sintetice ale firmelor SC M.I. SNC și SC R.U.

SRL; - adresa Gărzii Financiare de înaintare, în copie, a unor acte de control efectuate la SC R.U. SRL deținută anterior de către inculpat; - balanțele de verificare pentru luna mai 2008 și decembrie 2009 întocmite pentru SC R. SRL împreună cu fișa contului nr. 4551 „asociați - conturi curente”; - dovadă de ridicare documente, împreună cu copiile acestora - contracte leasing, facturi, situația financiară a SC R. SRL pentru luna decembrie 2008, fișa clientului SC C.T. SRL, rulajul contului bancar pentru perioada ianuarie - decembrie 2008; - adresa I.S. Bank - Sucursala Alba-Iulia împreună cu documentele solicitate, respectiv: fișa cu specimen de semnătură a inculpatului, extrasele de cont pentru perioadele 01.05.2008 - 31.12.2008 și 01.01.2009 - 31.07.2009, documentele prin care inculpatul a ridicat banii încasați în cont sau a făcut plăți prin virament bancar către societățile de leasing; - extrasele Oficiul Registrului Comerțului privind SC R.U.

SRL și SC R. SRL; - adresa din 12 aprilie 2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba conținând datoriile la bugetul de stat avute de societățile deținute de către inculpat și data intrării în faliment a acestora, împreună cu fișele sintetice totale; - fișa de cazier judiciar a inculpatului; - proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Dreptul intern aplicabil și individualizarea judiciară a pedepsei. În drept, fapta inculpatului M.I., care în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, în perioada mai - noiembrie 2008 nu a condus evidența contabilă, nu a calculat, nu a declarat și nu a virat la bugetul consolidat de stat impozitul pe profit și fondul de mediu reținut prin stopaj la sursă, ascunzând astfel sursa impozabilă decurgând din tranzacțiile neevidențiate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului M.I., care în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, în perioada mai - decembrie 2008 a omis să înregistreze în documentele de evidență contabilă operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se în acest mod de la plata unui impozit pe profit în valoare totală de 47.224,00 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că în perioada mai - decembrie 2008 a reținut prin stopaj la sursă fondul de mediu de 3% și nu l-a virat la bugetul de stat în termenele prevăzute de lege, cauzând un prejudiciu în sumă de 103.562,88 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Totodată, fapta săvârșită de către inculpatul M.I., constând în disimularea sumelor de bani obținute din evaziune fiscală (art. 6, art. 9 lit. a) și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată - în total 150.786,88 RON), prin introducerea în societate cu titlu de împrumut pentru a le reprimi ulterior cu titlu de restituire împrumut, dându-le astfel o aparență de legalitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului M.I., constând în aceea că în perioada mai-decembrie 2008 și-a însușit, contrar intereselor societății la finalul circuitului de reciclare a sumelor de bani folosite, suma de 116.609 RON, reprezentând diferența între soldul debitor (2.140.023 RON - suma retrasă din societate) și soldul creditor (2.023.414 RON - suma introdusă în societate), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății în interes personal, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cauzând un prejudiciu în valoare de 116.609 RON. În cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. întrucât cele cinci infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Inculpatul M.I. a recunoscut săvârșirea faptelor manifestând pe parcursul cercetărilor o atitudine de regret și de conștientizare a gravității acțiunilor sale, colaborând cu organele judiciare în vederea aflării adevărului în cauză. În fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că nu dorește administrarea de probe noi, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse. Având în vedere această declarație și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., constatând că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului au fost stabilite și au fost suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. La individualizarea judiciară a pedepselor pe care au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de art. 72 C. pen., respectiv limitele pedepsei reduse conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. - gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite -apreciat de instanță ca fiind ridicat - modul și mijloacele de săvârșire - rezultatul produs - forma de vinovăție - intenția directă. Relevând împrejurările ce definesc pofilul socio-moral al inculpatului instanța a constatat că acesta posedă antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 574/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 86/A/2008 a Tribunalului Alba, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., pe durata unui termen de în cercare de 2 ani și trei luni.

În consecință, Tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut pentru infracțiunile săvârșite corespunde atât scopului prevăzut în art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a pericolului social al faptelor și datele personale ale inculpatului pe de o parte, și sancțiunile aplicate, pe de altă parte. Pentru toate considerentele expuse, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.I. la: - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320 1 C. proc.

pen. - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății în interes personal prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) și art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială). S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen.

și, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului, astfel cum a fost descris acesta mai sus, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.: - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat. Latura civilă, măsuri asigurătorii Partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.235 RON, iar Administrația Fondului pentru Mediu cu suma de 200.235 RON.

Având în vedere starea de fapt mai sus expusă, instanța a constatat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta cauzând prejudicii materiale părților civile, argument pentru care în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părții civile Administrația Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile. S-a constatat că partea vătămată/partea responsabilă civilmente SC R. SRL Alba Iulia a fost radiată din Registrul comerțului conform sentinței comerciale nr. 457/P/2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, în Dosar nr. 2755/107/2009.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală. Raportat la soluția adoptată pe latura civilă a cauzei, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010. S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului și la D.G.F.P. - cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni la data rămânerii definitive a prezentei. În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 385 3 C. proc. pen. inculpatul M.I. solicitând desființarea ei și achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate cele patru infracțiuni reținute în sarcina sa. În motivarea apelului inculpatul a arătat că instanța a luat în considerare rezultatele controlului Gărzii Financiare nefăcând nici o verificare a corectitudinii acestora. Concluziile contractului au fost eronate și a denaturat adevărul. S-a interpretat greșit transferarea autorizației de mediu de pe SC R.U. SRL pe SC R. SRL reținându-se că inculpatul ar fi declarat că este una și aceeași firmă. Garda Financiară a invocat faptul că nu a fost ținută evidența contabilă în perioada mai - noiembrie 2008 și s-a constatat că s-a colectat de la populație 3.454.440 kg.

deșeu de fier în condițiile în care societatea nu posedă nici un mijloc de transport. Inculpatul a arătat că nu este nevoie de nici un mijloc de transport în vederea desfășurării unei astfel de activități și nu a fost necesară facturarea contravalorii închirierii vreunui container, deoarece acestea au fost aduse de SC C.T. SRL, livrate fără nici o chitanță, asigurându-se că în acest fel că fierul colectat de inculpat ajunge la această destinație. Întreaga activitate de transport a fost efectuată de către partenerii de afaceri. Cu privire la documentele de intrare pentru perioada mai - iunie 2008 s-a arătat faptul că n-a reflectat realitatea deoarece nu se putea vinde mai mult decât s-a colectat.

În probațiune s-a solicitat efectuarea unei expertize cu următoarele obiective: - să se pronunțe expertul contabil cât s-a refăcut din evidența contabilă aferentă perioadei mai - noiembrie 2008; - să calculeze expertul impozitul pe profit raportat la contractele d4e împrumut societate pe de o parte și încasări și plăți pe de altă parte; - să stabilească expertul valoarea reală a încasării deșeurilor metalice și calcularea stopajului la sursa de 3% pentru fondul de mediu; - să stabilească expertul sumele cu care inculpatul a creditat societatea și sumele pe care societatea i le-a restituit. Prin decizia penală nr. 168/A din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I.

împotriva sentinței penale nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 7968/107/2011. A fost obligat apelantul să achite statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați Alba. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că apelul este nefondat. Inculpatul a fost condamnat prin hotărârea atacată pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Declarația inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată, a întrunit cerințele formale prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Declarația de recunoaștere dată în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. a fost neretractabilă. În consecință orice contestare sau nuanțare ulterioară a stării de fapt a fost inadmisibilă. Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea în probațiune formulată de inculpat. Curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probațiunii din faza de urmărire penală. Conform art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. s-a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului. Pedepsele au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. Față de aspectele reținute în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei penale atacate a declarat recurs inculpatul M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7968/107/2011*. Înalta Curte constată incidența art. 12 din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se conform legii vechi privitoare la recurs. Criticile invocate în prezentul recurs se vor analiza conform modificărilor aduse C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Prin motivele de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate cele 4 infracțiuni, făcând referire la greșita reținere a situației de fapt și interpretarea greșită a probatoriului administrat.

În cadrul dezbaterilor apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și pct. 17 2 C. proc. pen. Pentru cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în apel inculpatul a revenit asupra solicitării aplicării disp. art. 320 1 C. proc. pen., arătând că este un act unilateral. Înalta Curte constată că, pe de o parte prima critică vizând achitarea inculpatului, nu intră sub incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a criticat neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul dorind, de fapt, să se repună în discuție existența faptelor în materialitatea lor și să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situație de fapt.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar în recurs a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată. Pe de altă parte , aceste critici vizează cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., caz de casare care a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că acesta nu a fost invocat în termenul prev. de art. 385 10 C. proc. pen., nefiind niciunul dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.

Deși acest caz de casare nu a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, acesta nu poate fi analizat, întrucât nu a fost depus în termen, dincolo de împrejurarea că prin criticile aduse în cadrul acestui caz de casare nu se vizează aplicarea greșită a legii. Prin urmare, recursul nu poate fi analizat în afara codrului restrictiv al disp. art. 385 9 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar motivele formulate nu se circumscriu acestui cadru legal, astfel încât aceste critici nu se vor analiza. Recursul este însă fondat din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile. Inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de afi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320 1 C. proc.

pen. - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății în interes personal prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială). În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) în condițiile și pe durata stipulată de art. 71 C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părții civile Administrația Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON. S-a constatat că partea vătămată/partea responsabilă civilmente SC R. SRL Alba Iulia a fost radiată din registrul comerțului conform sentinței comerciale nr. 457/P/2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, în Dosar nr. 2755/107/2009.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010. S-a dispune comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului și la D.G.F.P. - cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni la data rămânerii definitive a prezentei. În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanțe. În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 241/2005, atât înainte de data de 1 februarie 2014, cât și prin modificările intervenite prin Legea nr. 187/2012, Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) nu au fost modificate ele menținându-se între 2-8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Art. 6 din Legea nr. 241/2005, de asemenea, nu a suferit modificări referitoare la limitele de pedeapsă aduse prin Legea nr. 187/2012, astfel că acestea au rămas cuprinse între 1 an și 6 ani închisoare. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, se reține că limitele de pedeapsă ale acestei infracțiuni cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2014 erau cuprinse între 1-3 ani închisoare, iar prin art. 33 din Legea nr. 187/2012, limitele de pedeapsă au fost modificate fiind cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2013 limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3-12 ani închisoare, iar prin modificările intervenite prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 limitele de pedeapsă au fost stabilite între 3-10 ani închisoare.

Se reține astfel că reglementările legii actuale reprezintă legea penală favorabilă inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Astfel, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective și sub aspectul formei de vinovăție cerute de lege nu au intervenit modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și prev. de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, astfel că nu suntem în prezența unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată acestor fapte.

Totodată, nici sub aspectul regimului sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului Martor Ion pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu au intervenit modificări, astfel că o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune. În ce privește concursul de infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit căruia în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancționator al concursului de infracțiuni, este prevăzut la art. 39 alin. (1) lit. b) și instituie obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe. Ca atare, se constată că în privința concursului de infracțiuni, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior. Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător.

Deși C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile săvârșite, în privința cărora s-a reținut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior. Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului se constată că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea acestuia pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat și condamnat care prevăd această sancțiune corelativ pedepsei principale și care a suferit modificări după data de 1 februarie 2014. Se reține că și cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani).

Însă drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) și g) C. pen. astfel încât se vor aplica aceste pedepse în baza noului C. pen. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba și rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Va reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu aplic, art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. Va reduce de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen.

anterior va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. Va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în final pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. Va face aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu aplic.

art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. Reduce de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba lulia și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în final pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Face aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 mai 2014.