CtEDO 29.04.2008 Auto

CASE OF PETREA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
29.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Substantive aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF PETREA v. ROMANIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în Iași. La 23 noiembrie 1999, procurorul atașat Curții de Apel Pitești a eliberat un mandat de arestare împotriva reclamantului, care a fost acuzat de evaziune fiscală. Reclamantul a fost prins la 5 septembrie 2000 și a fost în custodie de poliție pentru o perioadă de treizeci de zile. Curtea de District Pitești, la care a fost introdusă pentru prima dată reclamantul la 28 septembrie 2000, și-a prelungit în mod repetat detenția anterioară, până la sfârșitul procedurii dinaintea acesteia. Curtea de District a pronunțat hotărârea la 19 februarie 2002. Pe baza depozițiilor efectuate de reclamant, patru co-apăratori și douăzeci și un martor, instanța a condamnat reclamantul în cadrul mai multor șefuri de evaziune fiscală și de falsificare, și l-a condamnat la șase ani și șase luni de închisoare cu obligația, în temeiul articolului 113 din Codul penal, de a suferi un tratament medical pentru tulburarea mentală, astfel cum se identifică în rapoartele medicale adăugat în acest caz. Curtea a ordonat ca tratamentul medical să fie administrat prin spitalele de închisoare, în timp ce reclamantul a fost în detenție, și să continue după eliberarea sa până la recuperarea sa completă. De asemenea, a susținut ordinul de detenție a reclamantului. Într-o hotărâre din 25 iunie 2002, Curtea județului Argeș a permis apeluri împotriva hotărârii și, pe baza dovezilor din cauză și a depunerii inculpatelor, a redus condamnarea reclamantului la cinci ani și șase luni de închisoare. Această decizie a fost confirmată, la apelul acuzaților asupra punctelor de drept, într-o decizie finală din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești. 10. La 20 septembrie 2000, avocatul reclamantului a depus o cerere procurorului pentru evaluarea psihiatrică a reclamantului. Institutul Argeș Forensic de Medicină a examinat reclamantul și a concluzionat, la 2 octombrie 2000, că era competent mental în scopuri juridice, atât atunci când au fost comise presupusele infracțiuni, cât și la data evaluării. Reclamantul a contestat încheierea raportului. 11. La 18 decembrie 2000, Institutul de Medicină Forensică “Mina Minovici” din București a confirmat raportul Institutului Forensic Argeș după examinarea reclamantului. De asemenea, a recomandat ca, în conformitate cu art. 113 din Codul Penal, reclamantul să fie obligat să fie tratat medical pentru tulburarea mentală, atât în timpul detenției, cât și după eliberarea sa. 12. La 29 noiembrie 2000, reclamantul a suferit un examen medical complet la Institutul de Medicină Forensică Argeș. Comisia Medicală a concluzionat că tulburarea mentală a reclamantului nu l-a făcut inapt pentru detenție. 13. Potrivit dosarului medical detaliat din perioada de detenție anterioară, prezentat de Guvern, reclamantul a fost spitalizat de șapte ori în spitalele de închisoare. El a fost diagnosticat în principal cu tromboflebită, insuficiență venoasă și o tulburare mentală. De fiecare dată când a fost externat, medicii au recomandat tratamentul pentru diferitele sale boli, reevaluări periodice și verificări medicale atunci când este necesar. În timpul acestui interval a fost văzut de douăzeci și șapte de ori de către medicii de închisoare, la 23 și 30 octombrie, 6, 13 și 27 noiembrie, 11 și 20 decembrie 2001, 11 februarie, 17 iunie, 1, 8, 20, 22 și 29 iulie, 5, 12, 16, 19 și 26 august, 2, 9, 20, 23 și 30 septembrie, și 7, 13 și 19 octombrie 2002. Dosarele indică că medicamentul a fost administrat sistematic pentru insuficiența venoasă și până la 20 decembrie 2001 pentru tulburarea mentală. Acest ultim tratament a fost întrerupt până la 5 august 2002 și după această dată a fost administrat sporadică. 14. În timpul detenției sale, au fost luate mai multe măsuri disciplinare împotriva reclamantului. În consecință, vizita sa și drepturile de parcelă au fost retrase la 26 martie 2001, 28 decembrie 2001, 10 ianuarie și 8 aprilie 2002, pentru posesie de obiecte interzise. De la 4 la 14 ianuarie 2002 el a fost păstrat în izolare. 15. În cele din urmă, la 5 februarie 2002, autoritățile penitenciare au pus reclamantul în izolare restrictivă („regim restrictiv”), timp de douăsprezece luni din cauza comportamentului său recalcitrant și a încălcărilor repetitive ale reglementărilor închisorii. Cu toate acestea, la 14 iunie 2002, el a fost reintegrat în regimul normal de detenție, pentru bun comportament. Reclamantul a susținut că, sub rezerva regimului restrictiv de detenție, el a fost păstrat într-o celulă rece îmbrăcat haine purtate care erau inadecvate pentru temperatura, uneori încătușate cu mâinile deasupra capului, și că în prima lună nu a fost văzut de un medic și că corespondența cu și din familia sa a fost manipulată cu. 16. În octombrie 2002, după adoptarea deciziei finale în acest caz, reclamantul a fost transferat la închisoarea de înaltă securitate Iași și plasat în secțiunea desemnată pentru prizonieri extrem de periculoși. 17. Reclamantul a afirmat că, în ciuda cererilor repetate de a fi văzute de către un medic specialist și a administrat un tratament medical adecvat, în primele opt luni de detenție el a fost examinat doar de către medicul închisorii, care l-a informat în mod constant că nu au existat fonduri pentru continuarea tratamentului său. Medicul de la închisoare i-a spus: „Nu există nici o problemă dacă mori, avem un preot și există lemn în magazin” (“nu e nici o problema dacă mori, avem preot șături la magazie”). La o dată neespecificată, la cererea repetată a familiei sale la autoritățile de închisoare, reclamantul a fost transferat la un alt dormitor. 18. Potrivit Guvernului, reclamantul a fost plasat în dormitoare comune, prima măsurare 41.12 mp și ultimul 60.69 mp, care a împărtășit respectiv cu nouă și cincizeci și trei deținuți. Dormitorii au avut ferestre. Facilitățile de igienă au fost accesibile permanent la prizonieri într-o cameră separată. Apa caldă a fost disponibilă o dată pe săptămână. Reclamantul a avut o plimbare zilnică de o oră, a primit frecvent vizite de la membrii familiei sale și a participat la programul social al penitenciarului. Tratamentul său medical a continuat. 19. La 11 iulie 2003, autoritățile închisorii Iași au informat avocatul reclamantului că reclamantul nu primea nici un tratament medical în acel moment, dar că acest tratament va fi administrat dacă este necesar. 20. De la 3 februarie 2004 la 7 februarie 2005, executarea sentinței a fost suspendată din motive medicale. La 16 iunie 2005, reclamantul a fost eliberat la proba. 21. art. 195 din Codul Penal („CC”) și dispozițiile relevante ale Legii nr. 23/1969 privind executarea condamnărilor sunt descrise la alineatele 23 și 25 din Hotărârea Năstase-Silivestru (a se vedea NăstaseSilivestru c. România, nr. 74785/01, 4 octombrie 2007). 22. Legea 23/1969 a fost înlocuită cu Ordinul de urgență nr. 56/2003 („Ordinanța 56”) privind drepturile deținuților, adoptată de Guvern la 25 iunie 2003 și ratificată de Parlament la 7 octombrie 2003. Prezenta ordonanță constituie o măsură generală adoptată de Guvern în executarea hotărârii adoptate de Curte în cazul Petra v. România (alegerea din 23 septembrie 1998, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1998VII; a se vedea Comitetul Rezoluției Ministrului CM/ResDH(2007)92). Partele relevante ale Ordonanței se citesc după cum urmează: „(2) Prizonierii se pot plânge împotriva măsurilor luate de autoritățile penitenciare (...). (5) În examinarea unei plângeri, instanța ia una dintre următoarele hotărâri: (a) permite acțiune și ordonă anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de autoritatea penitenciară; (b) respinge acțiunea dacă este nefondată.” (23) Această ordonanță a fost înlocuită prin Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor, care în art. 38 prevede un recurs similar depus la judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor, care dispune de competențele descrise la art. 3 § 5 din Ordonanța 56 și a cărei hotărâre poate fi apelată în fața unei instanțe. 24. Legislația privind organizarea birourilor procurorilor militari și a tribunalelor militare este rezumată la punctul 40 din hotărârea Barbu Anghelescu (a se vedea Barbu Anghelescu c. România, nr. 46430/99, 5 octombrie 2004) și la punctul 68 din hotărârea Bursuc (a se vedea Bursuc c. România, nr. 42066/98, 12 octombrie 2004). Până la 28 septembrie 2004, când Legea nr. 293/2004 a intrat în vigoare, comandanții penitenciarilor erau ofițeri militari activi (a se vedea articolele 1 și 2 din Legea nr. 10/1990 și art. 4 § 24 din Decizia guvernamentală nr. 736/2003). 25. Rezultatele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii („CPT”) în urma vizitelor la închisoarea română, precum și a constatărilor generale ale Comitetului, sunt rezumate la punctele 73-75 din hotărârea Bragadireanu (a se vedea Bragadireanu c. România, nr. 22088/04, 6 decembrie 2007).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă