CtEDO 25.10.2012 Auto

TĂU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
25.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TĂU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 56280/07 Ioan TĂU împotriva României depusă la 12 decembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Tău, este un național român, care s-a născut în 1944 și trăiește în Cluj Napoca. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat și investigat în cadrul procedurilor penale privind cinci rețele internaționale de trafic de droguri. Procedurile au fost raportate în mod larg în mass-media, deoarece se referă la una dintre cele mai mari cazuri de trafic de droguri investigate de autoritățile românești în acel moment. Arestarea și detenția anterioară a reclamantului La 14 iulie 2003, la aproximativ ora 00.30, doi polițiști au luat reclamantul în custodie și l-au transportat din casa sa la Inspectoarea Poliției Cluj. Potrivit reclamantului, ei nu au prezentat niciun mandat sau alt document legal care să justifice detenția sa. În plus, ei nu l-au informat despre motivul de detenție. La Inspectoarea Poliției a fost invitat să depună o declarație despre P.A. și F.D. în legătură cu traficul de droguri. Reclamantul susține că a dat declarația în absența unui avocat și că a fost tratat rău de ofițeri de poliție. Apoi a fost transportat la București fără a fi informat despre motivele de detenție. Au sosit la procurorul atașat de Curtea Înaltă de Casare și Justiție situată la București la ora 11.30. Potrivit reclamantului, procurorul a luat prima declarație în prezența unui avocat oficial numit, G.S.C., care a fost, de asemenea, asistent altor două co-accusate, P.A. și F.D. La aproximativ 1.30 a.m. procurorul a eliberat un mandat de arestare pentru o perioadă de trei zile în numele reclamantului. Curtea de Casație și Justiție pentru examinarea cererii procurorului privind detenția sa anterioară. Afirmă că el a fost asistat de același avocat numit oficial, în ciuda faptului că el a insistat să fie asistat de un avocat ales. La 29 iulie 2003, reclamantul s-a confruntat cu F.D. Acesta a declarat că nu a văzut niciodată că reclamantul a împachetat și a disimulat drogurile să fie trimis în vestul Europei, dar că a auzit despre implicarea sa în aceste activități de la P.A. Detenția sa preliminară a fost în mod repetat prelungită de Curtea Județeană de București prin hotărâri interlocutive referitoare la toate persoanele acuzate care au fost arestate. Numărul de persoane implicate a variat de la 12 la 17 ani. Reclamantul a depus apeluri împotriva hotărârilor interlocutorii; toate apelurile au fost respinse prin hotărâri finale ale Curții de Apel de la București. Procedura în fondul cazului La 25 septembrie 2003, procurorul a emis un acuzat cu privire la douăzeci și șase persoane acuzate, inclusiv reclamantul, iar a doua zi, cazul a fost înregistrat la Curtea de județ din București. La 9 septembrie 2005, I.I., un martor sub protecție a formulat o declarație în fața instanței. Ea a fost invitată să menționeze membrii rețelei de trafic de droguri și rolul jucat de fiecare dintre ele. Ea nu a menționat nimic despre solicitant, deși în declarația ei inițială dată la procuror la 9 iunie 2003 ea a declarat că multe transporturi de droguri au rămas din casa reclamantului. Ea a terminat prin afirmarea că „nu există alte persoane implicate în trafic de droguri” Reclamantul a solicitat în repetate rânduri să poată contesta P.M. și F.D. din moment ce nu a fost prezent atunci când au dat declarațiile lor inițiale, care se referă la implicarea sa în traficul de droguri. La 29 septembrie 2005, investigația judiciară a fost închisă și avocații acuzaților și acuzații înșiși au prezentat argumentele lor cu privire la fondul cauzei; eliberarea hotărârii de primă instanță a fost amânată până la 4 octombrie 2005. Prin o hotărâre de primă instanță din 4 octombrie 2005 județul București Curtea a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la șaisprezece ani de închisoare. El a fost considerat vinovat de a participa la traficul internațional de droguri prin facilitarea transportului de droguri. Condamnarea sa a fost bazată pe declarații furnizate de martorul protejat I.I, și trei P.A., P.M. și F.D. Curtea județului a constatat că argumentele formulate de reclamant în apărarea sa nu sunt consecvente și logice. Reclamantul a recurs împotriva condamnării. El a contestat implicarea sa în infracțiunile de care a fost considerat vinovat și nu este de acord cu modul în care instanța de judecată a stabilit faptele relevante. El a susținut în special că instanța de judecată și-a bazat în principal decizia pe declarațiile făcute de co-acusat în fața procurorului. El a subliniat că I.I. și-a schimbat declarația în fața instanței și că el nu a putut confrunta F.D. și P.M. în instanță deschisă, în ciuda cererilor repetate. La 7 iunie 2006, Curtea de Apel din București a anulat hotărârea cu privire la reclamantul și condamnarea sa a fost redusă la opt ani de închisoare din cauza faptului că este complice, nu are cazier penal și avea mai mult de șase ani. Curtea a susținut că reclamantul tocmai a susținut activitățile bandei prin acordarea ajutorului cu ambalajul drogurilor care urmează să fie transportate, prin stocarea lor pe sediul casei sale și apoi permițându-le să fie colectate de alți membri ai rețelei. Curtea nu a făcut nicio referire la plângerile reclamantului cu privire la administrarea probelor de către instanța de primă instanță. La 14 iunie 2007, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins un recurs asupra punctelor de drept de către reclamant. Acesta a susținut decizia din 7 iunie 2006 de aprobă raționamentul Curții de Apel din București. Prin hotărârea interlocutivă din 3 iulie 2007, Curtea de District din București a ordonat eliberarea reclamantului în curs de probă. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 10 iulie 2007, șapte zile de la hotărârea interlocutivă. Reclamarea cu privire la presupusele nedreptăți la 14 iulie 2003 La 9 februarie 2005, reclamantul a depus o plângere împotriva presupusului bolnav Tratamentul la care a fost supus în timpul arestării sale la 14 mai 2003. La 8 martie 2005, Ministerul Internului i-a trimis o scrisoare care declară că o investigație a fost efectuată în acest sens și concluzia a fost că acuzațiile sale nu au fost justificate. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost bătut de ofițeri de poliție la 14 iulie 2003. În temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, el se plânge că, la 14 mai 2003, el a fost privat de libertate fără nicio bază juridică, în măsura în care nu a fost eliberat niciun ordin de încadrare în custodia de poliție pentru primele douăsprezece ore de detenție. El plânge, de asemenea, că a fost reținut ilegal pentru perioada cuprinsă între 3 și 10 iulie 2007 în ciuda sa Eliberarea fiind ordonată de Curtea de District din București la 3 iulie 2007. În conformitate cu art. 5 § 2 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat în mod prompt cu privire la motivele arestării sale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata detenției sale pre-trail au depășit un timp rezonabil și că motivele furnizate de instanțele interne pentru a justifica prelungirea măsurii de detenție au fost de tip standard, nu se concentrează asupra cazului său individual. În temeiul articolului 6 § 3 litera (c) reclamantul susține că, în primele două ocazii în care a fost interogat, el a fost asistat de un avocat oficial desemnat care, de asemenea, a fost asistentul P.A. co-acusat, P.M. și F.D. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție că P.M. și F.D., principalele martori împotriva lui, nu au fost examinați în instanță deschisă. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că, în timp ce a fost deținut în centrul de detenție al Inspectoratului de Poliție, a fost interzis să primească vizite de la familia sa și să trimită și să primească corespondență. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 c) și d) din Convenție? În special, a afectat echitatea generală a procedurii: faptul de a fi refuzat asistența unui consilier al alegerii sale în primele două sesiuni de interogare, Faptul de a fi desemnat un avocat care a reprezentat deja alți acuzați în același proces, faptul de a nu fi dat posibilitatea de a confrunta în instanță deschisă acuzatul a cărui declarații au fost invocate în condamnarea lui?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă