TĂU v. ROMANIA
TĂU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cererea nr. 56280/07 Ioan TĂU împotriva României depusă la 12 decembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Tău, este un național român, care s-a născut în 1944 și trăiește în Cluj Napoca. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat și investigat în cadrul procedurilor penale privind cinci rețele internaționale de trafic de droguri. Procedurile au fost raportate în mod larg în mass-media, deoarece se referă la una dintre cele mai mari cazuri de trafic de droguri investigate de autoritățile românești în acel moment. Arestarea și detenția anterioară a reclamantului La 14 iulie 2003, la aproximativ ora 00.30, doi polițiști au luat reclamantul în custodie și l-au transportat din casa sa la Inspectoarea Poliției Cluj.
Potrivit reclamantului, ei nu au prezentat niciun mandat sau alt document legal care să justifice detenția sa. În plus, ei nu l-au informat despre motivul de detenție. La Inspectoarea Poliției a fost invitat să depună o declarație despre P.A. și F.D. în legătură cu traficul de droguri. Reclamantul susține că a dat declarația în absența unui avocat și că a fost tratat rău de ofițeri de poliție. Apoi a fost transportat la București fără a fi informat despre motivele de detenție. Au sosit la procurorul atașat de Curtea Înaltă de Casare și Justiție situată la București la ora 11.30. Potrivit reclamantului, procurorul a luat prima declarație în prezența unui avocat oficial numit, G.S.C., care a fost, de asemenea, asistent altor două co-accusate, P.A.
și F.D. La aproximativ 1.30 a.m. procurorul a eliberat un mandat de arestare pentru o perioadă de trei zile în numele reclamantului. Curtea de Casație și Justiție pentru examinarea cererii procurorului privind detenția sa anterioară. Afirmă că el a fost asistat de același avocat numit oficial, în ciuda faptului că el a insistat să fie asistat de un avocat ales. La 29 iulie 2003, reclamantul s-a confruntat cu F.D. Acesta a declarat că nu a văzut niciodată că reclamantul a împachetat și a disimulat drogurile să fie trimis în vestul Europei, dar că a auzit despre implicarea sa în aceste activități de la P.A. Detenția sa preliminară a fost în mod repetat prelungită de Curtea Județeană de București prin hotărâri interlocutive referitoare la toate persoanele acuzate care au fost arestate.
Numărul de persoane implicate a variat de la 12 la 17 ani. Reclamantul a depus apeluri împotriva hotărârilor interlocutorii; toate apelurile au fost respinse prin hotărâri finale ale Curții de Apel de la București. Procedura în fondul cazului La 25 septembrie 2003, procurorul a emis un acuzat cu privire la douăzeci și șase persoane acuzate, inclusiv reclamantul, iar a doua zi, cazul a fost înregistrat la Curtea de județ din București. La 9 septembrie 2005, I.I., un martor sub protecție a formulat o declarație în fața instanței. Ea a fost invitată să menționeze membrii rețelei de trafic de droguri și rolul jucat de fiecare dintre ele. Ea nu a menționat nimic despre solicitant, deși în declarația ei inițială dată la procuror la 9 iunie 2003 ea a declarat că multe transporturi de droguri au rămas din casa reclamantului.
Ea a terminat prin afirmarea că „nu există alte persoane implicate în trafic de droguri” Reclamantul a solicitat în repetate rânduri să poată contesta P.M. și F.D. din moment ce nu a fost prezent atunci când au dat declarațiile lor inițiale, care se referă la implicarea sa în traficul de droguri. La 29 septembrie 2005, investigația judiciară a fost închisă și avocații acuzaților și acuzații înșiși au prezentat argumentele lor cu privire la fondul cauzei; eliberarea hotărârii de primă instanță a fost amânată până la 4 octombrie 2005. Prin o hotărâre de primă instanță din 4 octombrie 2005 județul București Curtea a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la șaisprezece ani de închisoare.
El a fost considerat vinovat de a participa la traficul internațional de droguri prin facilitarea transportului de droguri. Condamnarea sa a fost bazată pe declarații furnizate de martorul protejat I.I, și trei P.A., P.M. și F.D. Curtea județului a constatat că argumentele formulate de reclamant în apărarea sa nu sunt consecvente și logice. Reclamantul a recurs împotriva condamnării. El a contestat implicarea sa în infracțiunile de care a fost considerat vinovat și nu este de acord cu modul în care instanța de judecată a stabilit faptele relevante. El a susținut în special că instanța de judecată și-a bazat în principal decizia pe declarațiile făcute de co-acusat în fața procurorului. El a subliniat că I.I.
și-a schimbat declarația în fața instanței și că el nu a putut confrunta F.D. și P.M. în instanță deschisă, în ciuda cererilor repetate. La 7 iunie 2006, Curtea de Apel din București a anulat hotărârea cu privire la reclamantul și condamnarea sa a fost redusă la opt ani de închisoare din cauza faptului că este complice, nu are cazier penal și avea mai mult de șase ani. Curtea a susținut că reclamantul tocmai a susținut activitățile bandei prin acordarea ajutorului cu ambalajul drogurilor care urmează să fie transportate, prin stocarea lor pe sediul casei sale și apoi permițându-le să fie colectate de alți membri ai rețelei. Curtea nu a făcut nicio referire la plângerile reclamantului cu privire la administrarea probelor de către instanța de primă instanță.
La 14 iunie 2007, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins un recurs asupra punctelor de drept de către reclamant. Acesta a susținut decizia din 7 iunie 2006 de aprobă raționamentul Curții de Apel din București. Prin hotărârea interlocutivă din 3 iulie 2007, Curtea de District din București a ordonat eliberarea reclamantului în curs de probă. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 10 iulie 2007, șapte zile de la hotărârea interlocutivă. Reclamarea cu privire la presupusele nedreptăți la 14 iulie 2003 La 9 februarie 2005, reclamantul a depus o plângere împotriva presupusului bolnav Tratamentul la care a fost supus în timpul arestării sale la 14 mai 2003. La 8 martie 2005, Ministerul Internului i-a trimis o scrisoare care declară că o investigație a fost efectuată în acest sens și concluzia a fost că acuzațiile sale nu au fost justificate.
Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost bătut de ofițeri de poliție la 14 iulie 2003. În temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, el se plânge că, la 14 mai 2003, el a fost privat de libertate fără nicio bază juridică, în măsura în care nu a fost eliberat niciun ordin de încadrare în custodia de poliție pentru primele douăsprezece ore de detenție. El plânge, de asemenea, că a fost reținut ilegal pentru perioada cuprinsă între 3 și 10 iulie 2007 în ciuda sa Eliberarea fiind ordonată de Curtea de District din București la 3 iulie 2007. În conformitate cu art. 5 § 2 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat în mod prompt cu privire la motivele arestării sale.
Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata detenției sale pre-trail au depășit un timp rezonabil și că motivele furnizate de instanțele interne pentru a justifica prelungirea măsurii de detenție au fost de tip standard, nu se concentrează asupra cazului său individual. În temeiul articolului 6 § 3 litera (c) reclamantul susține că, în primele două ocazii în care a fost interogat, el a fost asistat de un avocat oficial desemnat care, de asemenea, a fost asistentul P.A. co-acusat, P.M. și F.D. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție că P.M. și F.D., principalele martori împotriva lui, nu au fost examinați în instanță deschisă. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că, în timp ce a fost deținut în centrul de detenție al Inspectoratului de Poliție, a fost interzis să primească vizite de la familia sa și să trimită și să primească corespondență.
Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 c) și d) din Convenție? În special, a afectat echitatea generală a procedurii: faptul de a fi refuzat asistența unui consilier al alegerii sale în primele două sesiuni de interogare, Faptul de a fi desemnat un avocat care a reprezentat deja alți acuzați în același proces, faptul de a nu fi dat posibilitatea de a confrunta în instanță deschisă acuzatul a cărui declarații au fost invocate în condamnarea lui?
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.