ȚUȚURAȘ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
ȚUȚURAȘ v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 51866/07 Vasile Cosmin ȚUȚURAȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 19 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 noiembrie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 12 septembrie 2012, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vasile Cosmin Țuturăș, este un național român, care s-a născut în 1975 și locuiește în Satu-Mare. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Cristina Ionela Haiduc, avocată care practică la București. Guvernul român (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. A. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului și acoperirea de presă a cazului La 9 februarie 2005, Procuratura a introdus proceduri penale împotriva reclamantului pentru spălare de bani și intercesiune. În aceeași dată a fost plasat în custodie de poliție pentru douăzeci de ani patru ore la secția de poliție Satu-Mare și a fost interogat pentru prima dată în ceea ce privește acuzațiile aduse împotriva lui. Se presupune că el nu a fost permis să utilizeze serviciile unui reprezentant juridic și a simțit obligat să mărturisească comiterea infracțiunii pentru că a fost spus de procurorul investigator “să mărturisească pentru că nu aveți o șansă”. Prin hotărârea interlocutivă din 10 februarie 2005, Tribunalul județului Satu-Mare a prelungit deținerea anterioară a reclamantului timp de treizeci de zile. El nu a apelat împotriva deciziei. În aceeași dată, site-ul Procurorului Anticorupție a publicat un comunicat de presă informand publicul că reclamantul, un funcționar public care lucrează pentru primarul Satu-Mare, a fost acuzat de spălare de bani și intercesiune și a fost reținut în timpul procesului. Potrivit comunicatului de presă, anchetatorii au remarcat că reclamantul, în schimbul unor sume mari de bani, a promis să ajute G.C., un om de afaceri local, să obțină discontinuitatea unei anchete penale deschise împotriva lui pentru fraudă prin discutarea cu procurorii și funcționarii publici care lucrează pentru biroul fiscal Satu-Mare pe care reclamantul ar fi cunoscut-o. Informațiile conținute în comunicatul de presă au fost transmise de mai multe posturi de televiziune cu acoperire națională și au fost publicate în mai multe ziare locale și naționale. Reclamantul a prezentat copii cu trei ziare naționale și locale care au repetat informațiile conținute în comunicatul de presă al Procurorului Anticorupție. De asemenea, el a prezentat exemplarele altor articole de ziar în care numele său a fost menționat și care se referă la G.C. și la diferitele seturi de proceduri penale în care a fost implicat. La 10 martie 2005, reclamantul a fost eliberat de la secția de poliție Satu-Mare. La o dată neespecificată în 2005, reclamantul a fost inculpat pentru spălare de bani și intercesiune, iar cazul său a fost remis la Tribunalul Județean Satu-Mare. 10. La 4 aprilie 2006, reclamantul a fost auzit de Curtea județului Satu-Mare în prezența reprezentantului său legal ales. El a mărturisit că a comis infracțiunile și a confirmat declarațiile sale făcute în etapa preliminară a procedurii. 11. Prin hotărârea din 17 octombrie 2006, Tribunalul județului Satu-Mare a condamnat reclamantul de spălare a banilor și intercesiunea și l-a condamnat la trei ani de închisoare pe baza documentarului și a dovezilor de testimonizare, precum și pe baza mărturisirii sale. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. 12. Prin o hotărâre finală din 5 iulie 2007, Curtea de Casație a permis recursul reclamantului în parte și l-a achitat din cauza infracțiunii de spălare a banilor din motive că nu s-a dovedit concluzional. În același timp, a respins restul apelului reclamantului ca bolnav fondat și condamnat la doi ani de închisoare. B. Condițiile de detenție a reclamantului în secția de poliție Satu-Mare și închisoarea 13. La 11 iulie 2007, reclamantul a fost reținut în închisoarea Satu-Mare. 14. La 4 aprilie 2008, reclamantul a informat Curtea că în secția de poliție Satu-Mare, deși temperatura externă era de 17 grade sub zero, nu a fost încălzită în camere și a fost forțat să doarmă complet îmbrăcat și îmbrăcat o pălărie. În plus, alimentele și standardul de igienă erau inadecvate. În plus, el a fost forțat să folosească o găleată pentru nevoile sale de toaletă pentru că nu a existat acces la o baie. Mirosul în cameră a fost neplăcut deoarece găleata a fost golit doar o dată pe zi, fie seara sau dimineața. 15. În aceeași zi, el a informat, de asemenea, Curtea că în închisoarea Satu-Mare după condamnarea lui el a fost lovit în mod repetat de gardienii de închisoare. De asemenea, el a avut acces limitat la apa caldă și celulele, alimentele și paturile au fost infestate cu cockroaches. În plus, celulele au fost suprapopulate și a fost obligat să doarmă în același pat ca alți deținuți. 16. La 25 iulie 2008, reclamantul a fost eliberat din închisoarea Satu-Mare. COMPLAINTS 17. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul a susținut că condițiile de detenție în stația de poliție Satu-Mare și închisoarea Satu-Mare erau inadecvate și erau constituite de tratamente inumane și degradante datorită maltraturilor de către gardienii închisorii, lipsa de încălzire, lipsa accesului la centrele de baie, condițiile de igienă proaste, alimente sărace, infestații de cockroach, acces limitat la apă caldă, suprapopulație și obligația de a dormi în același pat ca alți deținuți. 18. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns de ilegalitatea plasării sale în custodie și detenție în așteptarea procesului. 19. În baza articolului 6 §§ § 1 și 3 lit. (d) din Convenție, reclamantul s-a plâns că procedurile penale aduse împotriva lui sunt nejustificate în măsura în care nu a putut să angaja un reprezentant juridic la momentul primei sale declarații în fața procurorului; instanțele interne au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile; el nu a fost în măsură să numească martorul D.L.; el s-a simțit presionat să mărturisească după procurorul spunând că „nu aveți o șansă” și mărturisirea sa a fost utilizată pentru condamnarea sa. 20. Invocând art. 6 § 2 din Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său de a fi presupus nevinovat în măsura în care a fost numit „servitor public” într-un comunicat de presă al Oficiului Anticorupție și comunicatul de presă a provocat o campanie de presă împotriva acestuia care presupune că a influențat instanța internă. Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în închisoarea Satu-Mare. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care prevede după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu trebuie supus torturii sau tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. 22. După eșuarea unei încercări de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 septembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 23. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea unei încălcări a articolului 3 din Convenție rezultate din condițiile de detenție a reclamantului, în special suprapopularea în închisoarea Satu-Mare. Guvernul declară că sunt dispuși să plătească reclamantului doar ca satisfacție suma de 2,700 EUR (doi mii șapte sute de euro) pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții, suma care va acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile, nu va fi supusă niciunui impozit care poate fi imputabil reclamantului. Acesta va fi transformat în lei românesc la rata aplicabilă la data plății și va fi plătit, într-un cont bancar indicat de solicitant, în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Guvernul solicită cu respect Curtea să decidă că examinarea cazului nu mai este justificată și să-l scoată din lista de cazuri a Curții, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. 24. Într-o scrisoare din 13 noiembrie 2012 reclamantul a contestat decizia din această parte a cererii. 25. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: Pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii 26. Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 27. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 28. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza suprapopulației și a condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Lăutaru v. România , nr. 13099/04, 18 octombrie 2011, Flămînzeanu v. România , nr. 56664/08, § 98, 12 aprilie 2011, Iamandi v. România , nr. 25867/03, 1 iunie 2010, și Brândușe c. România , nr. 6586/03, ECHR-2009 (extrase) 29. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării părții cererii privind condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Satu Mare (art. 37 § 1 litera (c)). 30. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 din amenda 31). În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, această parte a cererii la lista sa de cazuri, în cazul în care guvernul nu respectă condițiile declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006). 32. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în ceea ce privește plângerea reclamantului privind condițiile de detenție inumane și degradante din închisoarea Satu-Mare. Punctele 17-20 de mai sus), Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să sugereze că dispozițiile invocate de reclamant au fost încălcate. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile de detenție în închisoarea Satu-Mare și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să ia această parte din aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție; restul cererii este inadmisibil. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului