Dl. Vasile Caraian este un național român care s-a născut în 1940 și locuiește în București. El este reprezentat în fața Curții de către dl Paul-Dan Nedelcea și dl Alin Dragos Bengescu, avocați care practică în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Primul set de proceduri Prin ordinul de poliție Sibiu din 23 august 1996 reclamantul a fost retras în custodie timp de douăzeci de patru ore pe suspiciune de falsificare. Prin decizia procurorului Sibiu din 24 august 1996, reclamantul a fost reținut în așteptarea procesului timp de cinci zile pentru falsificare, folosirea documentelor falsificate și a corupției din cauza gravității infracțiunilor și necesitatea de a proteja ordinul public. Prin decizia din 28 august 1996 Procurorul Sibiu a prelungit detenția anterioară a reclamantului cu douăzeci de ani 5 zile din cauza gravității infracțiunilor, a nevoia de a proteja ordinea publică și a nevoia de a-l împiedica să distrugă dovezi. Reclamantul a apelat împotriva deciziei și a solicitat să fie eliberat sub supraveghere judiciară. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 18 octombrie 1996 Curtea de Apel Alba Iulia a permis recursul reclamantului. Curtea a susținut că arestarea reclamantului a fost legală; cu toate acestea, nu există dovezi în dosar care ar împiedica instanța să elibereze reclamantul sub supraveghere judiciară. La 2 septembrie 1997, Biroul Procurorului Sibiu a inculpat reclamantul pentru mită, complicitate în mită, falsificare, folosirea documentelor falsificate și complicitate în fraudă și a înaintat cazul Curții de județ Sibiu. Prin hotărârea din 15 iunie 2000, Curtea județului Sibiu a achitat reclamantul pe baza unor probe documentare și de testimonial și a unor rapoarte de experți care demonstrează că nu s-a comis niciun act ilegal. Oficiul Procurorului Sibiu a apelat împotriva hotărârii. Prin o hotărâre din 5 decembrie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia a permis recursul procurorului asupra fondurilor, a anulat hotărârea din 15 iunie 2000, a condamnat reclamantul de mită, complicitate în mită, falsificare, folosirea documentelor falsificate și complicitate în fraudă și a condamnat-o la trei ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. Prin o hotărâre finală din 1 martie 2002, Curtea de Casație a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârile din 15 iunie și 5 decembrie 2000 și a remis cazul la Biroul Procurorului Sibiu pentru anchete suplimentare. , faptul că ancheta a fost efectuată de către poliție și nu de către procuror în conformitate cu normele de procedură penală aplicabile; Biroul Procurorului nu a prezentat toate elementele de probă relevante în acest caz; și declarația inițială a reclamantului a fost luată în absența unui reprezentant juridic. Al doilea set de proceduri Prin decizia din 31 iulie 2003 Procurorul Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Oficiul Procurorului a deținut pe baza dovezilor disponibile în dosar că, deși vina reclamantului a fost innegabilă, acțiunea penală inițiată împotriva acestuia a fost timp. Reclamantul a apelat împotriva deciziei și pe baza articolului 13 din Codul de Procedință Penală din România a solicitat autorităților să continue ancheta penală inițiată împotriva acestuia pentru ca acesta să poată dovedi nevinovăția sa. Prin decizia finală din 11 noiembrie 2003 Biroul Procurorului Sibiu a permis apelul reclamantului și a redeschis ancheta penală împotriva reclamantului pentru stabilirea răspunderii sale penale. Prin decizia finală din 14 noiembrie 2003 Biroul Procurorului Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Biroul Procurorului a deținut pe baza dovezilor disponibile în dosar că, deși actele ilegale ale reclamantului au fost dovedit, acțiunea penală inițiată împotriva acestuia a fost timp Hotărârea finală din 18 octombrie 2004, Curtea județului Sibiu a permis apelul reclamantului și a ordonat deschiderea anchetei penale împotriva reclamantului. Curtea a susținut că ancheta penală împotriva reclamantului a fost efectuată de același procuror care a confirmat anterior acuzarea reclamantului; Oficiul Procurorului nu a determinat în mod clar implicarea reclamantului în comiterea actelor ilegale și nu a fost stabilit dacă reclamantul a fost inculpat pentru aceleași acte ilegale de care a fost informat. Al treilea set de proceduri Prin decizia finală din 21 martie 2005 Biroul Procurorului Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Oficiul Procurorului a deținut pe baza documentarului și a dovezilor de testimonial disponibile în dosar că, deși reclamantul a fost vinovat de infracțiunile pentru care a fost inculpat, acțiunea penală inițiată împotriva lui a fost interzisă în timp util. Reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața Curții de District Sibiu pe baza articolului 278 A susținut că instanța internă ar trebui să anuleze decizia procurorului și să mențină cazul de examinare pentru a-și determina nevinovăția. Prin hotărârea din 2 februarie 2006, Curtea de District Sibiu a respins apelul reclamantului și a susținut decizia procurorului prin bazarea pe documentare și dovezi de testimonial disponibile în dosar. Reclamantul nu a auzit reclamantul și nu a prezentat nicio dovadă suplimentară în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost inculpat. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii și a reiterat cererea de a reține instanța judecătorească pentru examinarea cauzei. Prin o hotărâre finală din 30 martie 2007, Curtea județului Bacău a respins recursul reclamantului și a susținut decizia procurorului din cauza faptului că, în conformitate cu dovezile disponibile, reclamantul a comis actele ilegale pentru care a fost inculpat și Oficiul Procuror a examinat în detaliu meritele vinovăției reclamantului. Într-o scrisoare din 28 februarie 2008, reclamantul s-a plâns în fața Curții că procedura penală inițiată împotriva acestuia și-a distrus reputația și că o campanie de presă virulentă a fost inițiată împotriva lui și a companiei sale la momentul arestării sale. Reclamantul a prezentat trei articole de presă publicate în ziarele locale și naționale în martie 1998 care descriu evenimentele care au dus la acuzațiile aduse împotriva lui și la narația cronologică a procedurii penale inițiate împotriva lui. Legea internă relevantă art. 10 din Codul de Procedură Penală din România prevede, printre altele, art. 13 din Codul de Procedură Penală prevede, printre altele, că un acuzat poate cere ca procedurile penale inițiate împotriva lui să fie continuate dacă au devenit interzise. art. 278 (c) din Codul de Procedură Penală din România permite instanțelor interne să anuleze deciziile procurorului atacat de către acuzat și să mențină cazul de judecată dacă consideră că o investigație penală a fost încheiată și toate dovezile au fost transmise în dosar de către organismele de investigare. În acest caz, normele de procedură penală referitoare la un prim proces instanța de judecată este aplicabilă. COMPLAINTE Considerând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de ilegalitatea deținerii anterioare la judecată între 23 august și 18 octombrie 1996. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lungimea excesivă a procedurii penale inițiate împotriva lui. În baza articolului 6 §§ § 1 și 2 din Convenție, reclamantul se plânge în mod expres și substanțial de încălcarea dreptului său la presunția de nevinovăție și a dreptului său la un proces echitabil în măsura în care instanțele interne și-au respins recursul împotriva deciziei procurorului de a-l declara vinovat de infracțiunile pentru care a fost inculpat după ce procedura penală inițiată împotriva lui a fost întreruptă în timp interzis. În plus, instanțele interne au aprobat decizia procurorului și-au confirmat vina prin bazarea pe dovezile disponibile în dosar, fără a menține cazul de examinare și fără a administra dovezi suplimentare. În plus, susține că o campanie de presă virulentă a fost inițiată împotriva lui la momentul în care a fost retras în custodie. Invocând art. 8 din Convenția, reclamantul se plânge că procedura penală inițiată împotriva acestuia și-a distrus reputația. Întrebări către părți a fost lungimea procedurii penale introduse împotriva reclamantului în cazul în cauză în încălcarea cerinței de „tempă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție? Având în vedere hotărârea finală a Curții de județ Bacău care confirmă hotărârea procurorului cu privire la vina reclamantului prin bazarea pe dovezile disponibile în dosar și fără administrarea probelor suplimentare și fără a-l auzi, a fost dreptul reclamantului la presunția de inocence și la un proces echitabil garantat de art. 6 §§ 1 și 2 din Convenția respectată în acest caz? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor hotărârilor interlocutorii adoptate de instanțe interne în cursul procedurii penale inițiate împotriva reclamantului care s-a încheiat prin hotărârea finală din 30 martie 2007 a Curții Județeniei Bacău.
Application no. 34456/07
by Vasile CARAIAN
against Romania
lodged on 2 August 2007
The applicant, Mr Vasile Caraian, is a Romanian national who was born in 1940 and lives in Bucharest. He is represented before the Court by Mr
Paul-Dan
Nedelcea and Mr Alin Dragoș Bengescu, lawyers practising in Bucharest.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The first set of proceedings
By an order of the Sibiu Police Department of 23 August 1996 the applicant was remanded in custody for twenty
‑
four hours on suspicion of forgery.
By a decision of the Sibiu Prosecutor of 24 August 1996 the applicant was detained pending trial for five days for forgery, use of forged documents and bribery on account of the seriousness of the offences and the need to protect public order.
By a decision of 28 August 1996 the Sibiu Prosecutor’s Office extended the applicant’s pre
‑
trial detention by twenty
‑
five days on account of the seriousness of the offences, the need to protect public order and the need to prevent him from destroying evidence. The applicant appealed against the decision and requested to be released under judicial supervision.
By a final interlocutory judgment of 18 October 1996 the Alba Iulia Court of Appeal allowed the applicant’s appeal. The court held that the applicant’s arrest had been lawful; however there was no evidence in the file that would prevent the court from releasing the applicant under judicial supervision. The applicant was released the same day.
On 2 September 1997 the Sibiu Prosecutor’s Office indicted the applicant for bribery, complicity in bribery, forgery, use of forged documents and complicity in fraud and referred the case to the Sibiu County Court.
By a judgment of 15 June 2000 the Sibiu County Court acquitted the applicant on the basis of documentary and testimonial evidence and expert reports showing that no unlawful act had been committed. The Sibiu Prosecutor’s Office appealed against the judgment.
By a judgment of 5 December 2000 the Alba Iulia Court of Appeal allowed the Prosecutor’s Office’s appeal on the merits, quashed the judgment of 15 June 2000, convicted the applicant of bribery, complicity in bribery, forgery, use of forged documents and complicity in fraud and sentenced him to three years’ imprisonment. The applicant appealed against the judgment.
By a final judgment of 1 March 2002 the Court of Cassation allowed the applicant’s appeal, quashed the judgments of 15 June and 5 December 2000 and referred the case back to the Sibiu Prosecutor’s Office for further investigation. The court held,
inter alia
, that the investigation had been carried out by the police and not by the prosecutor as required by the applicable rules of criminal procedure; the Prosecutor’s Office had failed to submit all the relevant evidence in the case; and the applicant’s initial statement had been taken in the absence of a legal representative.
2.
The second set of proceedings
By a decision of 31 July 2003 the Sibiu Prosecutor’s Office discontinued the criminal investigation initiated against the applicant. The Prosecutor’s Office held on the basis of the evidence available in the file that although the applicant’s guilt was undeniable, the criminal action initiated against him was time
‑
barred. The applicant appealed against the decision and on the basis of Article 13 of the Romanian Code of Criminal Procedure requested that the authorities continue the criminal investigation initiated against him in order for him to be able to prove his innocence.
By a final decision of 11 November 2003 the Sibiu Prosecutor’s Office allowed the applicant’s appeal and reopened the criminal investigation against the applicant for his criminal liability to be determined.
By a final decision of 14 November 2003 the Sibiu Prosecutor’s Office, discontinued the criminal investigation initiated against the applicant. The Prosecutor’s Office held on the basis of the evidence available in the file that although the applicant’s unlawful acts had been proven, the criminal action initiated against him was time
‑
barred. The applicant appealed against the decision before the Sibiu County Court.
By a final judgment of 18 October 2004 the Sibiu County Court allowed the applicant’s appeal and ordered the reopening of the criminal investigation against the applicant. The court held that the criminal investigation against the applicant had been carried out by the same prosecutor who had previously confirmed the applicant’s indictment; the Prosecutor’s Office had failed to clearly determine the applicant’s involvement in committing the unlawful acts and it had not been determined whether the applicant had been indicted for the same unlawful acts of which he had been informed.
3.
The third set of proceedings
By a final decision of 21 March 2005 the Sibiu Prosecutor’s Office discontinued the criminal investigation initiated against the applicant. The Prosecutor’s Office held on the basis of the documentary and testimonial evidence available in the file that although the applicant was guilty of the offences for which he had been indicted, the criminal action initiated against him was time-barred. The applicant appealed against the decision before the Sibiu District Court on the basis of Article 278
1
of the Romanian Code of Criminal Procedure. He argued that the domestic court should quash the prosecutor’s decision and retain the case for examination in order to determine his innocence.
By a judgment of 2 February 2006 the Sibiu District Court dismissed the applicant’s appeal and upheld the prosecutor’s decision by relying on the documentary and testimonial evidence available in the file. It did not hear the applicant and did not submit any additional evidence in respect of the offences for which he had been indicted. The applicant appealed against the judgment and reiterated his request for the court to retain the case for examination.
By a final judgment of 30 March 2007 the Bacău County Court dismissed the applicant’s appeal and upheld the prosecutor’s decision on the ground that according to the available evidence the applicant had committed the unlawful acts for which he had been indicted and the Prosecutor’s Office had examined in detail the merits of the applicant’s guilt.
In a letter of 28 February 2008 the applicant complained before the Court that the criminal proceedings initiated against him had destroyed his reputation and that a virulent press campaign had been initiated against him and his company at the time of his arrest. The applicant submitted three press articles published in local and national newspapers in March 1998 describing the events which lead to the charges brought against him and a chronological narration of the criminal proceedings initiated against him.
B.
Relevant domestic law
Article 10 of the Romanian Code of Criminal Procedure provides,
inter alia
, that the criminal proceedings must be discontinued if they are time
‑
barred.
Article 13 of the Romanian Code of Criminal Procedure provides,
inter alia
, that an accused can ask for criminal proceedings initiated against him to be continued if they have become time
‑
barred.
Article 278
1
(8
(c)) of the Romanian Code of Criminal Procedure allows domestic courts to quash prosecutor’s decisions contested by the accused and to retain the case for trial if they consider that a criminal investigation has been completed and all the evidence has been adduced to the file by the investigative bodies. In this case the rules of criminal procedure concerning trial by a first
‑
instance court are applicable.
1.
Relying on Article 5 of the Convention the applicant complains of the unlawfulness of his pre
‑
trial detention between 23 August and 18 October 1996.
2.
Invoking Article 6 § 1 of the Convention the applicant complains of the excessive length of the criminal proceedings initiated against him.
3.
Relying on Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention the applicant complains expressly and in substance of a breach of his right to the presumption of innocence and his right to a fair trial in so far as the domestic courts dismissed his appeal against the prosecutor’s decision to declare him guilty of the offences for which he had been indicted after the criminal proceedings initiated against him had been discontinued as time
‑
barred. Moreover, the domestic courts endorsed the prosecutor’s decision and confirmed his guilt by relying on the evidence available in the file, without retaining the case for examination and without administering additional evidence. Furthermore, he argues that a virulent press campaign was initiated against him at the time of his remand in custody.
4.
Invoking Article
8 of the Convention the applicant complains that the criminal proceedings initiated against him destroyed his reputation.
1.
Was the length of the criminal proceedings brought against the applicant in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?
2.
Having regard to the final judgment of the Bacău County Court confirming the prosecutor’s decision as to the applicant’s guilt by relying on the evidence available in the file and without administering additional evidence and without hearing him,
was the applicant’s right to the presumption of innocence and to a fair trial guaranteed by Article 6 §§ 1 and
2 of the Convention respected in the present case?
3.
The Government are invited to submit copies of all the interlocutory judgments adopted by the domestic courts over the course of the criminal proceedings initiated against the applicant which ended by the final judgment of 30 March 2007 of the Bacău County Court.