Secțiunea a treia Cerere nr 34945/06 Adolf SIMON împotriva României introdusă la 28 iunie 2006 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Adolf Simon, este un resortisant român născut în 1954 și rezident în Timișoara. El este reprezentat în fața Curții de către dl Simon. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 octombrie 2004, reclamantul a fost reținut la ordinul Parchetului care a fost acuzat de înșelăciune, falsuri și uz de falsuri. În perioada 1999-2004, reclamantul contractase mai multe credite bancare folosind documente false și emitea cecuri fără provizioane, provocând astfel șapte părți civile un prejudiciu total de 430 de milioane de lei. La 22 octombrie 2004, la cererea Parchetului, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara a dispus detenția pe o perioadă de douăzeci și nouă de zile pe motiv că pedeapsa a fost mai mare de patru ani și că eliberarea reclamantului prezenta un pericol pentru ordinea publică, ținând cont de numărul și de acțiunile acestuia. Recursul reclamantului a fost respins de tribunalul departamental din Timiș. Detenția provizorie a fost prelungită ulterior de instanța de primă instanță la fiecare 30 de zile. Instanța a judecat de fiecare dată când menținerea detenției provizorii era justificată atâta timp cât motivele care au stat la baza măsurii au rămas. Recursurile reclamantului au fost respinse de tribunalul departamental. În martie 2006, reclamantul a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru escrocherie, falsificare și utilizare falsă. Tribunalul a hotărât că, pentru a obține două credite bancare și pentru a cumpăra diverse bunuri, reclamantul falsificase mai multe documente, se prezentase sub o identitate falsă și emitea cecuri fără provizioane. La 5 octombrie 2006, reclamantul a fost repus în libertate, cu o măsură de eliberare condiționată. La recursul reclamantului împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță a fost respins printr-o hotărâre din 20 octombrie 2006 a tribunalului județ din Timiș. Recursul reclamantului a fost primit parțial printr-o hotărâre definitivă din 9 octombrie 2006. martie 2009 a Tribunalului de apel din Timișoara, care a constatat prescrierea răspunderii penale pentru o parte din elementele materiale ale infracțiunii de falsificare. GRIEF Invochuch la mai, art. 5 din convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii și de lipsa justificării menținerii acestei măsuri de către instanțele interne. ÎNTREBARE Durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție?
Requête n
o
34945/06
Adolf SIMON
contre la Roumanie
introduite le 28 juin 2006
Le requérant, M. Adolf Simon, est un ressortissant roumain né en 1954 et résidant à Timișoara. Il est représenté devant la Cour par M
me
F.M. Simon.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 octobre 2004, le requérant fut placé en garde à vue sur ordre du parquet qui l’accusait d’escroquerie, de faux et d’usage de faux. Le parquet retint qu’entre 1999 et 2004, le requérant avait contracté plusieurs crédits bancaires en se servant de faux documents et avait émis des chèques sans provision, provoquant ainsi à sept parties civiles un préjudice total de 430
millions de lei.
Le 22 octobre 2004, sur demande du parquet, le tribunal de première instance de Timișoara ordonna le placement en détention pour une période de vingt neuf jours au motif que la peine encourue était supérieure à quatre ans et que la remise en liberté du requérant présentait un danger pour l’ordre public compte tenu du nombre d’infractions et des agissements de celui-ci. Le pourvoi du requérant fut rejeté par le tribunal départemental de Timiș.
La détention provisoire fut par la suite prolongée par le tribunal de première instance tous les trente jours. Le tribunal jugea chaque fois que le maintien de la détention provisoire était justifié tant que les motifs à l’origine de la mesure subsistaient. Les pourvois du requérant furent rejetés par le tribunal départemental.
Par un jugement du 1
er
mars 2006, le requérant fut condamné à une peine de cinq ans de prison pour escroquerie, faux et usage de faux. Le tribunal jugea que pour obtenir deux crédits bancaires et pour acheter divers biens, le requérant avait falsifié plusieurs documents, s’était présenté sous une fausse identité et avait émis des chèques sans provision.
Le 5 octobre 2006, le requérant fut remis en liberté bénéficiant d’une mesure de libération conditionnelle.
L’appel du requérant contre le jugement rendu en première instance fut rejeté par un arrêt du 20 octobre 2006 du tribunal départemental de Timiș. Le pourvoi du requérant fut partiellement accueilli par un arrêt définitif du 9
mars 2009 de la cour d’appel de Timișoara qui constata la prescription de la responsabilité pénale pour une partie des éléments matériels de l’infraction de faux.
GRIEF
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire et du défaut de justification du maintien de cette mesure par les tribunaux internes.
La longueur de la détention provisoire subie par le requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens de l’article 5 § 3 de la Convention
?