Secțiunea a treia Cerere nr. 16794/06 Dorina POROJAN împotriva României introdusă la 31 martie 2006 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Dorina Porojan, este un resortisant român născut în 1966 și rezident în București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În 1998, poliția și Parchetul au inițiat acuzații penale împotriva B.V.-ului șefului escrocheriei. Poliția și procurorul au interogat douăzeci și nouă de martori, inclusiv M.E., E.S. și P.B. printr-o rechiziție din 28 ianuarie 2000, B.V., reclamanta și alte două persoane au fost revocate în judecată în fața tribunalului județ din București (adică tribunalul județ din București) al șefului escrocheriei. Parchetul reține că, pe baza unei cărți de identitate falsificate, B.V. a creat o societate comercială care cumpărase produse alimentare în cantități mari prin utilizarea unor cecuri fără provizioane, iar apoi aceste produse au fost revândute prin intermediul altor coinculpați, inclusiv reclamanta. Parchetul și-a întemeiat rechiziționarea pe declarațiile martorilor, pe scrierile și pe rapoartele de competență. Prin hotărârea din 21 februarie 2001, tribunalul departamental a condamnat reclamanta la 10 ani de închisoare a șefilor de complicitate la înșelăciune și fals. Prin hotărârea din 28 iunie 2001, Curtea de Apel a Bucureștiului ( A acceptat cererea reclamantei și a trimis dosarul Tribunalului departamental pentru o nouă examinare a fondului, pe motiv că reclamanta și martorii nu au fost interogați de instanță. Recurenta și șase dintre cei douăzeci și nouă de martori, dintre care M.E., P.B. și E.S. nu făceau parte, au fost intervievați printr-o hotărâre din 24 aprilie. Tribunalul departamental a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru complicitate la înșelăciune și falsitate. Instanța a respins afirmațiile reclamantei care susținea nevinovăția sa, El a adăugat că faptele prezentate de M.E. au fost confirmate de martorul P.B. care a declarat în fața Parchetului că s-au întâlnit cu cei doi coinculpați ai recurentei. În cele din urmă, Tribunalul a menționat că reclamanta fusese recunoscută de martorul E.S. Parchetul, reclamanta și doi dintre coincriții săi au răspuns la apel. reclamanta a solicitat convocarea martorilor intervievați de Parchet, inclusiv M.E. și P.B. Curtea de apel din patru martori care s-au retras și au declarat presiuni fizice și psihice din partea Parchetului pentru a incrimina B.V. și complicii săi prezumați. Martorul P.B. a fost citat fie la o adresă incorectă, fie fără o mențiune completă a numelui său. martorul nu s-a prezentat la audieri. Martorul M.E. a fost citat de mai multe ori fără rezultat. După ce a făcut cercetări, reclamanta a informat instanța de apel că acest martor și-a schimbat numele și adresa. Instanța de apel nu l-a citat pe dl. E. sub noul său nume. În jurul zilei de 24 iunie 2004, reclamanta a subliniat importanța mărturiei lui M.E. și a solicitat o amânare. Tribunalul a respins această cerere, susținând că dl E. fusese citat deja și a considerat că absența sa era nejustificată și că risca să prelungească în mod nejustificat procedura. Instanța a renunțat la convocarea martorilor M.E. și P.B., a pronunțat pledoariile finale și a pus cauza în deliberare. Prin hotărârea din 24 iunie 2004, instanța de apel a respins apelurile inculpatilor cu aceeași motivație pentru ansamblul argumentelor lor. Ea a considerat că, după verificare, ar trebui să se ajungă la concluzia că răspunderea inculpaților a reieșit în mod clar din toate înscrisurile depuse la dosar și că instanța a analizat bine elementele de fapt și de drept ale cauzei. Acuzarea a fost acceptată, iar pedeapsa aplicată recurentei a fost prelungită la trei ani și patru luni de închisoare. Recurenta și doi coinculpați au formulat un recurs în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ( În octombrie 2005, Înalta Curte a respins recursurile cu aceeași motivație pentru ansamblul argumentelor invocate, indicând că din examinarea documentelor din dosar reiese că tribunalul și tribunalul au ajuns în mod corect la concluzia vinovăției inculpaților. Participarea inculpatilor la faptele reproșate la B.V. a rezultat din declarațiile martorilor E.S., M.E., P.B., S.C., P.D. și M.C. făcute în cursul procesului de examinare a dosarului. GRIEF Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d), recurenta se plânge de posibilitatea de a solicita să se interogheze martorii care au prezentat în fața poliției și a Parchetului și în special M.E., E.S. și P.B. ale căror declarații au fost decisive pentru condamnarea sa. Întrebări cu privire la părți Procedura penală pe care reclamanta a fost condamnată a fost echitabilă? în sensul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 litera (d) din convenție? În special, recurenta a putut să interogheze sau să solicite să fie interogați martorii ale căror declarații au fost decisive pentru condamnarea sa?
Requête n
o
16794/06
Dorina POROJAN
contre la Roumanie
introduite le 31 mars 2006
La requérante, M
me
Dorina Porojan, est une ressortissante roumaine née en 1966 et résidant à Bucarest.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
En 1998, la police et le parquet déclenchèrent des poursuites pénales contre B.V. du chef d’escroquerie. La police et le parquet interrogèrent vingt-neuf témoins dont M.E., E.S. et P.B.
Par un réquisitoire du 28 janvier 2000, B.V., la requérante et deux
autres personnes furent renvoyés en jugement devant le tribunal départemental de Bucarest («
le tribunal départemental
») du chef d’escroquerie. Le parquet retint que, sur la base d’une carte d’identité falsifiée, B.V. avait créé une société commerciale qui avait acheté des produits alimentaires en grande quantité en se servant de chèques sans provision. Ces produits furent ensuite revendus à l’aide des autres coïnculpés, dont la requérante. Le parquet fonda son réquisitoire sur les déclarations des témoins, sur des écrits et sur des rapports d’expertise.
Par un jugement du 21 février 2001, le tribunal départemental condamna la requérante à dix ans de prison des chefs de complicité d’escroquerie et de faux. Par un arrêt du 28 juin 2001, la cour d’appel de Bucarest («
la cour d’appel
») accueillit l’appel de la requérante et renvoya le dossier au tribunal départemental pour un nouvel
examen du fond, au motif que la requérante et les témoins n’avaient pas été interrogés par le tribunal.
La requérante et six des vingt-neuf témoins, dont M.E., P.B. et E.S. ne faisaient pas partie, furent interrogés. Par un jugement du 24
avril
2003, le tribunal départemental condamna la requérante à une peine de trois ans de prison pour complicité d’escroquerie et faux. Le tribunal écarta les affirmations de la requérante qui clamait son
innocence, estimant qu’il ressortait des déclarations faites devant le parquet par le témoin M.E. que l’intéressée était au courant des agissements illégaux de B.V. Il ajouta que les faits présentés par M.E. étaient confirmés par le témoin P.B. qui avait déclaré devant le parquet avoir rencontré les deux coïnculpés de la requérante. Le tribunal nota enfin que la requérante avait été reconnue par le témoin E.S.
Le parquet, la requérante et deux de ses coïnculpés interjetèrent appel. La
requérante demanda la convocation des témoins interrogés par le parquet, dont M.E. et P.B.
La cour d’appel entendit quatre témoins qui se rétractèrent et firent état de pressions physiques et psychiques de la part du parquet pour incriminer B.V. et ses complices présumés. Le témoin P.B. fut cité à comparaître, soit à une adresse incorrecte, soit sans mention complète de son prénom. Ce
témoin ne se présenta pas aux audiences. Le témoin M.E. fut cité à plusieurs reprises sans résultat. Après avoir fait des recherches, la requérante informa la cour d’appel que ce témoin avait changé de nom et d’adresse. La cour d’appel ne cita pas M.E. sous son nouveau nom.
A l’audience du 24 juin 2004, la requérante insista sur l’importance du témoignage de M.E. et demanda un ajournement. Le parquet s’opposa à cette demande. Il soutint que M.E. avait déjà été citée à comparaître et estima que son absence était injustifiée et risquait de prolonger indûment la procédure. La cour d’appel renonça à la convocation des témoins M.E. et P.B., entendit les plaidoiries finales et mit l’affaire en délibéré.
Par un arrêt du 24 juin 2004, la cour d’appel rejeta les appels des inculpés avec la même motivation pour l’ensemble de leurs arguments. Elle jugea qu’après vérification, il convenait de conclure que la responsabilité des inculpés ressortait indubitablement de l’ensemble des pièces versées au dossier et que le tribunal avait bien analysé les éléments de fait et de droit de l’affaire. L’appel du parquet fut admis et la peine infligée à la requérante fut augmentée à trois ans et quatre mois de prison.
La requérante et deux coïnculpés formèrent un
pourvoi en recours devant la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
»). La requérante critiqua l’absence d’audition des témoins. Par un arrêt définitif du 27
octobre 2005, la Haute Cour rejeta les pourvois avec la même motivation pour l’ensemble des arguments soulevés, en indiquant qu’il ressortait de l’examen des pièces du dossier que le tribunal et la cour d’appel avaient correctement conclu à la culpabilité des inculpés. Elle ajouta que la
participation des inculpés aux faits reprochés à B.V. ressortait des déclarations des témoins E.S, M.E., P.B., S.C., P.D. et M.C. faites au cours de l’instruction du dossier.
GRIEF
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d), la requérante se plaint de l’impossibilité de faire interroger les témoins qui ont comparu devant la police et le parquet et particulièrement M.E., E.S. et P.B. dont les déclarations ont été déterminantes pour sa condamnation.
La procédure pénale à l’issue de laquelle la requérante a été condamnée était-elle équitable
au sens de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention
? En particulier, la requérante a-t-elle pu interroger ou faire interroger les témoins dont les déclarations ont été déterminantes pour sa condamnation
?