CtEDO 23.06.2015 Auto

CASE OF CARAIAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6-2 - Presumption of innocence)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CARAIAN v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1940 și locuiește în București. La 23 august 1996, Departamentul de Poliție Sibiu a retras reclamantul în custodie timp de 24 de ore pe suspiciune de falsificare intelectuală (falii intelectuale) și utilizarea documentelor falsificate (uz de fals). Prin ordinul din 24 august 1996, Procurorul Sibiu a reținut reclamantul timp de cinci zile în așteptarea procesului, având în vedere gravitatea infracțiunilor și necesitatea de a proteja ordinul public. Prin ordinul din 28 august 1996, Procurorul Sibiu a prelungit detenția anterioară a reclamantului cu douăzeci și cinci de zile din cauza gravității infracțiunilor, a nevoia de a proteja ordinea publică și a nevoia de a-l împiedica să distrugă dovezile. Reclamantul a contestat ordinul în fața instanțelor interne și a solicitat eliberarea sub supraveghere judiciară. 10. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 18 octombrie 1996 Curtea de Apel Alba Iulia a permis provocarea reclamantului. Acesta a susținut că arestarea reclamantului a fost legală; totuși, nu există niciun motiv legal în ceea ce privește reclamantul care ar împiedica instanța să-l elibereze sub supraveghere judiciară. 11. La 2 septembrie 1997, Biroul Procurorului Sibiu a inculpat reclamantul și alte co-acusate pentru supunere, influență peddling, complicitate în fraudă, falsificare intelectuală și utilizarea documentelor falsificate și a adresat cazul Curții de județ Sibiu. 12. La 17 aprilie 1997, 15 mai, 2 iulie și 17 septembrie 1998, Curtea județului Sibiu a auzit reclamantul, co-acusatul său și martorii în acest caz. În plus, aceasta a permis reclamantului și co-accultaților săi cererea de probe documentare și a ordonat producerea unui raport financiar expert în acest caz. Reclamantul a susținut că el nu este de acord că un raport de experți financiari ar trebui să fie elaborat în acest caz și a refuzat să prezinte observații cu privire la obiectivele raportului în urma solicitării instanței. 13. La 15 octombrie 1999, reclamantul a informat Curtea județului Sibiu că nu a avut nicio obiecție cu privire la raportul expertului financiar. 14. La 22 mai 2000, reprezentantul juridic ales al reclamantului a prezentat observații orale instanței în ceea ce privește fondurile cauzei. 15. La 15 iunie 2000, Curtea județului Sibiu a achitat reclamantul pe baza documentarului, a testificației și a documentelor de probă de experți, în plus față de declarațiile reclamantului, având în vedere faptul că nu s-a comis niciun act ilegal. 16. Biroul Procurorului Sibiu a interzis hotărârea. 17. La 5 decembrie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia a permis recursul Procurorului din Sibiu cu privire la fondul său, a anulat hotărârea din 15 iunie 2000, a condamnat reclamantul de mituire, influența traficului, complicitatea fraudării și falsificarea documentelor semnate private (fals δn δnscrisuri sub semnătură privată) care, în urma modificărilor legislației interne relevante, a absorbit infracțiunile de falsificare intelectuală (fals intelectual) și utilizarea documentelor falsificate (uz de fals), și l-a condamnat la trei ani de închisoare. 18. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept (recursuri) împotriva hotărârii. 19. La 1 martie 2002, Curtea de Casație a permis recursul reclamantului asupra punctelor de drept, a anulat hotărârile din 15 iunie și 5 decembrie 2000 și a remis cazul la Biroul Procurorului Sibiu pentru întreaga investigație penală a cauzei care urmează să fie efectuată din nou. Curtea a susținut că biroul procurorului nu a respectat cerințele legale de investigare a cazului, a stabilit faptele cazului superficial și a încălcat normele procedurale care au afectat chiar existența anchetei penale și legalitatea trimiterii cazului către instanță. Acesta a remarcat faptul că ancheta a fost efectuată în principal de către poliție, și nu de către procuror în conformitate cu normele de procedură penală aplicabile; biroul procurorului nu a reușit să prezinte toate elementele de probă relevante în cazul privind existența infracțiunilor și a vinovăției inculpatelor și nu a clarificat contradicțiile din dovezile disponibile, în special între avizele de experți prezentate în privința cazului. Tribunalele interne care au examinat cazul nu au putut, de asemenea, să clarifice existența sau inexistanța presupuselor daune cauzate de inculpați sau să-l cuantifice. 20. La 16 octombrie 2002, Biroul Procurorului Sibiu a trimis cazul reclamantului Biroului Național Anticorupție. Acesta a susținut că, având în vedere statutul reclamantului și natura unor infracțiuni, Biroul Național al Procurorului Anticorupție a fost competent să efectueze ancheta penală în ceea ce privește acest caz. 21. De la 27 noiembrie 2002 la 13 ianuarie 2003 procurorul atașat Oficiului Național de Procuror Anticorupție a auzit reclamantul și co-accultații sale 22. La 30 iunie 2003, Procuratura Națională Anticorupție a întrerupt procedura penală deschisă împotriva reclamantului pentru supunere și influență asupra cărora nu s-a comis niciun act ilegal. Biroul procurorului s-a bazat pe dovezi justificative, inclusiv pe declarațiile reclamantului care au produs atât în fața instanțelor, cât și în fața biroului procurorului după ce cazul a fost remis acolo de către instanțe. În plus, acesta a făcut trimitere la Procuratura din Sibiu pentru a efectua ancheta penală deschisă împotriva reclamantului pentru complicitate în fraudă și falsificare a documentelor semnate privat, din cauza faptului că nu a fost competent să efectueze ancheta în legătură cu aceste infracțiuni. 23. La 31 iulie 2003, Procurorul Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Acesta a deținut pe baza documentarului, a dovezilor de testimonial și a experților disponibile în dosarul că, deși răspunderea penală a reclamantului a fost innegabilă, acțiunea penală inițiată împotriva acestuia a fost limitată la timp. 24. Reclamantul a contestat această decizie și, pe baza articolului 13 din Codul de Procedură Penală din România, a solicitat autorităților să continue investigația penală inițiată împotriva acestuia pentru a permite stabilirea nevinovăției sale. 25. La 11 noiembrie 2003, Biroul Procurorului Sibiu a permis provocarea reclamantului și a redeschis ancheta penală împotriva reclamantului. 26. La 12 noiembrie 2003, procurorul atașat Biroului Procurorului Sibiu a auzit reclamantul. În aceeași dată, reclamantul a declarat că nu mai are dovezi de solicitat și că dovezile deja prezentate au dovedit complet nevinovăția sa. În plus, el solicită autorităților să examineze circumstanțele cazului său, bazandu-se pe dovezile prezentate la fazele preliminare și de proces ale procedurii. 27. La 14 noiembrie 2003, Procurorul Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Acesta a deținut pe baza dovezilor justificative, documentare și experte disponibile în dosar, precum și a declarațiilor proprii ale reclamantului, că, deși actele ilegale ale reclamantului au fost dovedit, acțiunea penală inițiată împotriva acestuia a fost limitată la timp. 28. Reclamantul a apelat împotriva ordinului dinainte de Curtea județului Sibiu. El susține că ordinul procurorului este ilegal, deoarece ancheta penală împotriva reclamantului a fost efectuată de același procuror care a confirmat anterior acuzarea reclamantului. În plus, el a refuzat să comite infracțiunile impugnate. 29. La 31 mai 2004, Curtea județului Sibiu a susținut că nu era competentă ratione materiae să examineze acțiunea reclamantului și a adresat cazul Curții de districtă Sibiu. 30. La 14 iulie 2004, Curtea de District Sibiu a permis acțiunea reclamantului, a anulat ordinul procurorului din 14 noiembrie 2003 și a trimis cazul înapoi la biroul procurorului pentru reluarea anchetei penale împotriva reclamantului. Acesta a susținut că ancheta penală împotriva reclamantului a fost efectuată de același procuror care a confirmat anterior acuzația reclamantului. În plus, refuzând să examineze celelalte argumente formulate de solicitant, acesta a ordonat biroului procurorului să evalueze dacă reclamația reclamantului cu privire la fondul cauzei a fost fondată. În sfârșit, acesta a instruit biroul procurorului să determine în mod clar în ce măsură implicarea reclamantului în comiterea infracțiunilor impugnate și, de asemenea, dacă a fost inculpat pentru aceleași acte ilegale de care a fost informat. 31. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii, fără a furniza argumente. 32. La 18 octombrie 2004, Curtea județului Sibiu a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept nefondate și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea a remarcat că reclamantul a prezentat motivele recursului său asupra punctelor de drept după încheierea dezbaterilor privind fondul cauzei. 33. La 21 martie 2005, Procurorul Sibiu a întrerupt ancheta penală inițiată împotriva reclamantului. Acesta a deținut pe baza documentarului, a dovezilor de testimonial și a experților disponibile în dosarul produs atât în cursul anchetei anterioare, cât și în timpul proceselor, că, deși reclamantul a fost vinovat de infracțiunile impugnate, procedura penală inițiată împotriva acestuia a fost interzisă. În plus, acesta a descris implicarea reclamantului în comiterea actelor ilegale și a remarcat că, după redeschiderea anchetei penale împotriva reclamantului, un procuror diferit de cel care a confirmat acuzația. În plus, reclamantul a fost inculpat pentru aceleași acte ilegale de care a fost informat. În acest sens, biroul procurorului a remarcat că unele dintre infracțiunile au fost examinate de ordinul procurorului din 30 iunie 2003. De asemenea, după unele modificări ale legislației relevante, practicile juridice interne s-au schimbat: infracțiunile de falsificare intelectuală și utilizarea documentelor falsificate au fost absorbite de infracțiunile de falsificare a documentelor semnate privat. 34. Reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața Curții de District Sibiu prin bazarea pe art. 2781 § 8 litera (c) din Codul de Procedință Penală din România. El a susținut că instanța internă ar trebui să anuleze decizia procurorului, să mențină cazul de examinare și să-l accepte. În plus, el susține că ordinul procurorului a fost ilegal pentru că se referă la acte cu care nu era vorba ancheta penală și, în orice caz, nu a fost susținută de dovezile disponibile în dosar. De asemenea, fără a furniza niciun motiv autorităților investigatoare au încetat să-l acuze de falsificare intelectuală sau de utilizarea documentelor falsificate. În plus, Biroul Procurorului Sibiu nu a urmat instrucțiunile obligatorii primite de la instanță. Nu există dovezi în dosar că a fost complice pentru o infracțiune. În cele din urmă, el nu era de acord cu falsificarea documentelor semnate în mod privat; susținea că părțile nu au fost autorizate să prezinte observații în ceea ce privește recalificarea efectuată. 35. La 18 ianuarie 2006, reclamantul și reprezentantul său legal ales au informat Curtea de District Sibiu că nu are alte cereri în ceea ce privește ancheta judiciară a cauzei. Aceștia au susținut, printre altele, că, deși în iulie 2004, Curtea de District Sibiu a ordonat procurorului să redeschidă procedurile penale împotriva lui și a dat autorităților de investigare mai multe instrucțiuni, niciuna dintre aceste instrucțiuni nu a fost urmată. În special, nu s-au adunat dovezi, iar acestea nu au fost chemate să participe la producția de dovezi. De asemenea, autoritățile de investigare nu au clarificat niciuna dintre aspectele identificate de instanță. În consecință, ei au solicitat că, în temeiul articolului 2781 alineatul (c) § 8 instanța ar trebui să anuleze ordinul procurorului și, având în vedere că producția de alte dovezi nu a fost necesară, achitaționează reclamantul în ceea ce privește meritele cauzei. 36. Prin hotărârea din 2 februarie 2006, Curtea de District Sibiu a respins recursul reclamantului și a susținut decizia procurorului, se bazează pe dovezile disponibile. Acesta a susținut că autoritățile investigatoare nu au încetat să-l acuze de falsificare intelectuală sau de utilizarea documentelor falsificate, ci au recalificat aceste infracțiuni ca falsificare a documentelor semnate privat. De asemenea, Biroul Procurorului Sibiu a respectat instrucțiunile obligatorii primite de la instanță. În special, ancheta penală a fost efectuată de un procuror diferit de cel care a inculpat reclamantul, procurorul a explicat în detaliu cum a ajutat reclamantul și a contribuit la comisia infracțiunilor și a verificat că actele pentru care a fost deschisă ancheta penală sunt identice cu cele indicate de ordinul procurorului. În plus, ordinul procurorului a descris în mod clar, prin bazarea pe dovezi, de ce reclamantul a fost complice pentru o infracțiune. În sfârșit, declarațiile proprii ale reclamantului au constituit o recunoaștere că a falsificat documente semnate în mod privat. 37. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii privind punctele de drept. El a susținut că instanța internă ar trebui să anuleze decizia procurorului, să mențină cazul de examinare și pe baza aceleași dovezi disponibile în dosarul l-ar fi achitat de fraudă și falsificare a documentelor semnate privat. El a susținut, de asemenea, că dovezile din dosar și examinarea efectuată de biroul procurorului nu au dovedit că a comis infracțiunile. De asemenea, părțile nu au fost autorizate să prezinte observații în urma recalificării două dintre infracțiunile pe care le-a fost acuzat de falsificarea documentelor semnate în mod privat. 38. Prin o hotărâre finală din 30 martie 2007, Curtea de județ Bacău a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept și a recunoscut legalitatea ordinii procurorului din 21 mai 2005 și a hotărârii instanței de primă instanță. Acesta a deținut astfel pe baza documentarului disponibil, a dovezii de testimonial și a experților, atât în cursul anchetei penale, cât și în fața instanțelor interne, că reclamantul a comis infracțiunile de complicitate în fraudă și falsificare a documentelor semnate privat. În plus, biroul procurorului a examinat vina reclamantului în ceea ce privește fondurile și a stabilit că actele au existat și, prin urmare, procedurile penale împotriva reclamantului nu au putut fi întrerupte din cauza faptului că nu s-a comis niciun act ilegal. Prin urmare, biroul procurorului a susținut în mod corect că procedura penală inițiată împotriva acestuia a fost interzisă. 39. Într-o scrisoare din 28 februarie 2008, reclamantul a informat Curtea că procedura penală inițiată împotriva acestuia și-a distrus reputația și că o campanie de presă virulentă a fost inițiată împotriva lui și a companiei sale la momentul arestării sale. Reclamantul a prezentat trei articole publicate în ziarele locale și naționale între iunie 1997 și martie 1998 care descriu evenimentele care au dus la acuzațiile împotriva lui și la nararea cronologică a procedurii penale inițiate împotriva lui.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-01-24
0,95
CARAIAN v. ROMANIA
y, forgery, use of forged documents and complicity in fraud and referred the case to the Sibiu County Court. By a judgment of 15 June 2000 the Sibiu County Court acquitted the applicant on the basis of documentary and testimonial evidence a
CtEDO 2015-06-23
0,94
CASE OF CARAIAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
douăzeci şi cinci de zile din cauza gravităţii infracţiunilor, a necesităţii de a proteja ordinea publică şi a necesităţii de a-l împiedica să distrugă probele. 9. Reclamantul a contestat ordonanţa în faţa instanţelor interne şi a solicitat
CtEDO 2008-09-30
0,93
CASE OF CRACIUN v. ROMANIA
found that the applicant had falsified receipts and had made anticipated payments to several persons. 32. The Focşani Court of First Instance, on successive applications by the public prosecutor, repeatedly extended the applicant’s pre-tria
CtEDO 2014-10-28
0,93
CASE OF TIREAN v. ROMANIA
5. The applicant was born in 1957. He is currently detained in Timişoara Prison. 6. On 28 December 2009 the Cluj Directorate for Investigating and Combating Organised Crime and Terrorism (“DIICOT”) charged the applicant with aggravated frau
CtEDO 2013-05-21
0,93
TIREAN v. ROMANIA
28 December 2009 the Cluj Department for Investigating and Combating Organised Crime and Terrorism (“the Department”) charged the applicant with aggravated fraud and organising a criminal group and placed him in police custody for twenty fo
Sursă