CASE OF CONTOLORU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-3 - Length of pre-trial detention)
CASE OF CONTOLORU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Târgu-Jiu. La 25 august 2003, reclamantul, care a fost directorul unei sucursale bancare locale, a fost arestat și acuzat de mai multe infracțiuni economice, și anume aprobarea împrumuturilor fără a respecta cerințele legale, abuzul de birou, fraudă, falsificare și conspirație pentru comiterea crimelor. La 27 iulie 2007, Curtea județului Sibiu a achitat reclamantul tuturor acuzațiilor împotriva acestuia. Curtea a susținut că reclamantul nu a fost vinovat de infracțiunile de abuz de birou, de fraudă, de falsificare și de conspirație pentru a comite infracțiuni. În ceea ce privește infracțiunile de aprobare a împrumuturilor fără respectarea cerințelor juridice, instanța a susținut că, începând cu 26 martie 2007, aceasta nu mai a fost o infracțiune de drept și, prin urmare, achitarea reclamantului acestei infracțiuni. La 2 noiembrie 2011, achitarea reclamantului a fost în cele din urmă susținută de o hotărâre a Curții Înalte de Cassare și Justiție. După arestarea reclamantului la 25 august 2003 pentru o perioadă de trei zile, procurorul de investigare a solicitat Curtea județului Gorj să confirme detenția anterioară a reclamantului pentru o perioadă totală de treizeci de zile. Procurorul a motivat cererea prin citarea textului articolului 148 alineatul (1) din Codul de Procedură Penală, care prevede cazurile în care un acuzat poate fi arestat, și anume că inculpatul a făcut pregătiri pentru a exclude autoritățile; că există suficiente dovezi că inculpatul a încercat să obstrucționeze investigația prin influențarea martorilor și distrugerea probelor; că inculpatul a comis infracțiuni pentru care pedeapsa a fost încarcerată de mai mult de patru ani; că există dovezi că dacă eliberarea inculpatului ar constitui un pericol pentru ordinea publică și că există date suficiente pentru a justifica preocuparea că inculpatul ar exercita presiune asupra victimei sau că ar încerca să facă o soluționare frauduloasă a cazului cu celălalt. La 26 august 2003, pe baza motivelor avansate de procuror, Curtea județului Gorj a acordat această cerere și a remis reclamantul în custodie preliminară pentru douăzeci și șapte de zile. La 29 august 2003, Curtea de Apel a respins un recurs de către reclamant cu privire la punctele de drept împotriva hotărârii interlocutive menționate mai sus, prin aceeași hotărâre și cu același motiv. Curtea a deținut „În cazul actual, reclamantul a comis infracțiunile menționate mai sus și natura lor conduce la concluzia că eliberarea pârâtului ar constitui un pericol real pentru ordinea publică.” 11. Reclamantul și co-apărătorii săi au fost prelungite ulterior la 10 septembrie 2003, raționând că încă existau motivele care justificase arestarea lor. În adoptarea acestei decizii, tribunalul a considerat, de asemenea, relevant faptul că încă doi suspecți au fost arestați de la începutul anchetei. Un recurs al reclamantului cu privire la punctele de drept împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Craiova la 12 septembrie 2003; instanța a susținut că eliberarea reclamantului a fost considerată corect de instanța inferioară ca fiind o amenințare pentru ordinea publică. 12. Între 10 septembrie și 2 decembrie 2003, detenția anterioară a reclamantului și a co-apărătorilor săi a fost prelungită în fiecare lună de către Curtea de județ Gorj cu același raționament, și anume că există dovezi suficiente pentru concluzia că acuzații au comis infracțiunile pentru care au fost judecați și că, prin urmare, eliberarea lor ar constitui un pericol pentru ordinea publică. La 2 decembrie 2003, Curtea județului Gorj a susținut în plus că detenția anterioară a inculpaților a fost justificată, de asemenea, prin faptul că noi crime au fost descoperite de către anchetatori care au fost comise la aceeași sucursală bancară. Nu au fost furnizate detalii cu privire la aceste crime sau la situația personală a inculpaților în această privință. 13. De la 23 decembrie 2003 la 24 iunie 2004, Curtea județului Gorj a prelungit detenția anterioară a reclamantului și a co-apărătorilor săi în comun, raționând că nu existau fapte noi capabile să justifice o revocare a reținutului în custodie, acuzații nu au fost încă auzite în instanță, iar pierderile financiare cauzate de infracțiunile nu au fost încă recuperate. 14. La 24 iunie 2004, Curtea județului Gorj a hotărât să permită reclamantului să înlocuiască detenția anterioară cu o interdicție de părăsire a orașului. Curtea a remarcat că reclamantul a fost deja reținut în detenție anterioară de aproximativ un an, și nu există dovezi că a încercat să obstrugă ancheta în această perioadă. La 28 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a autorizat un recurs al procurorului cu privire la punctele de drept împotriva acestei decizii. Curtea de recurs a susținut că detenția preliminară continuă să fie justificată pentru toți acuzații din cauza numărului ridicat de infracțiuni implicate, severitatea pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni și faptul că acuzații au făcut investigația mai dificilă prin solicitarea rapoartelor de experți, precum și prin prezentarea documentelor în apărarea lor pentru prima dată în fața instanței și nu în timpul fazei de anchetă. 15. Între 8 iulie și 9 noiembrie 2004, detenția anterioară a reclamantului a fost extinsă de mai multe ori, pe baza aceluiași raționament, se bazează pe severitatea infracțiunii și pericolul implicit pentru ordinea publică. La 30 septembrie 2004, Curtea județului Gorj a susținut în plus că detenția anterioară a inculpaților a fost, de asemenea, justificată de faptul că au fost formulate noi acuzații împotriva a trei dintre ele, inclusiv reclamantul. 16. Reclamantul a apelat împotriva tuturor deciziilor de prelungire a detenției anterioare, susținând că nu există suficiente dovezi de la care să achiziționeze o suspiciune rezonabilă că a comis infracțiunile, și nu există nicio dovadă că, dacă ar fi eliberat, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Reclamantul a subliniat, de asemenea, instanțelor că ancheta se bazează în principal pe documentele bancare care erau deja confiscate și, prin urmare, nu ar fi posibil ca acesta să obstrucționeze ancheta dacă ar fi eliberat din închisoare. De asemenea, el a menționat că este o persoană respectată în comunitatea sa locală, cu o familie și trei copii minori pentru care este responsabil. El a formulat numeroase cereri instanțelor pentru înlocuirea detenției anterioare cu o interdicție de părăsire a orașului. Cu toate acestea, apelurile sale au fost respinse ca nefondate, judecătorii consideră că motivele de detenție anterioară inițială au existat încă, fără să analizeze acuzațiile specifice ale reclamantului sau situația personală. 17. La 11 noiembrie 2004, județul Gorj a decis din nou să anuleze detenția anterioară a reclamantului, dar această decizie a fost anulată de Curtea de Apel Craiova la 15 noiembrie 2004, raționând că nu toate dovezile colectate de procuror au fost prezentate în fața instanței. 18. La 6 decembrie 2004, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a hotărât să acorde o cerere făcută de unul dintre acuzați și a schimbat locația procesului în județul Sibiu. 19. La momentul în care a fost plasat în detenție anterioară, reclamantul suferă, printre altele, de boli coronarene cronice. 20. La 15 septembrie 2003, reclamantul a depus o cerere Curtei Județeanului Gorj pentru revocarea detenției anterioare pentru motive medicale. El a solicitat un raport de experți medicali forense și documente medicale închise care atestă starea sa de sănătate. 21. În audierea din 13 ianuarie 2004, Curtea a ordonat ca reclamantul să fie examinat de către Serviciul de Medicină Forensică Gorj. 22. La 11 februarie 2004, Serviciul de Medicină Forensică Gorj a prezentat Curtei un raport legist care concluzionează că reclamantul suferă de mai multe boli. Raportul a estimat că condițiile reclamantului necesită tratament sub supraveghere medicală strictă și alte analize cardiologice, neurologice și ortopedice, ceea ce l-a făcut imposibil de a face față regimului de detenție. Raportul a sugerat, de asemenea, că suspendarea detenției reclamantului a fost necesară pentru o perioadă de trei luni pentru ca acesta să caute tratament într-un spital civil. În cele din urmă, raportul a concluzionat că o nerespectare a tratamentului recomandat de un medic specialist ar putea pune în pericol viața reclamantului. 23. Curtea a solicitat, la 12 februarie 2004, completarea raportului legist cu recomandări medicale specifice pentru problemele de sănătate ale reclamantului. Un nou raport modificat a fost prezentat la 25 februarie 2004. 24. La 4 martie 2004, la cererea procurorului, instanța a ordonat revizuirea raportului modificat al Comisiei de control al județului Craiova (Comisia de avizare si controlează un actelor medicico-legale) pentru mai multe clarificări. 25. În audierea din 25 martie 2004, Curtea a luat act de faptul că Comisia de control al județului Craiova a confirmat raportul legist elaborat de Serviciul de Medicină Forense din Gorj, dar a recomandat suspendarea deținerii anterioare a reclamantului timp de doar o lună în loc de trei. Din nou, la cererea procurorului, Curtea a ordonat clarificări de la Comisia de Control, având în vedere că suspendarea detenției preliminare nu a fost prevăzută de lege. 26. Având în vedere lipsa de răspuns de la Comisia de Control, la 13 mai 2004, Curtea a ordonat elaborarea unui nou raport legal de către Institutul Național de Medicină Forense din București. 27. La 16 septembrie 2004, Curtea a luat act de primirea avizului de la Comisia de Control din București, care a concluzionat că condiția reclamantului necesită o procedură de coronarografie, care ar putea fi făcută în detenție și nu a cerut eliberarea acestuia timp de o lună, după cum a fost recomandat anterior. Prin urmare, instanța a hotărât că reclamantul ar putea fi tratat în cadrul sistemului de sănătate a închisorii și a refuzat cererea de revocare a detenției anterioare din motive medicale. Un recurs al reclamantului cu privire la punctele de drept împotriva acestei decizii a fost respins ca fiind nefondat la 22 septembrie 2004 de către Curtea de Apel Craiova. 28. La 30 noiembrie 2004, reclamantul s-a plâns la instanță că statul său de sănătate s-a înrăutățit în timpul detenției sale și a solicitat un nou raport de experți criminaliști pentru a stabili dacă ar putea fi tratat în cadrul sistemului de sănătate din închisoare. Curtea a acordat cererea reclamantului și a ordonat ca raportul să fie efectuat de către Serviciul de Medicină Forensică Gorj. La 5 ianuarie 2005, pe baza documentelor medicale disponibile în dosar, Curtea județului Sibiu a ordonat revocarea detenției anterioare a reclamantului din motive medicale. Reclamantul a fost ordonat să nu părăsească orașul de ședere fără autorizație. Un recurs al procurorului împotriva acestei hotărâri cu privire la punctele de drept a fost respins la 10 ianuarie 2005 de Curtea de Apel Alba Iulia. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi. 30. În 2012, după achitarea sa finală prin hotărârea Curții Înalte de Casare și Justiție din 2 noiembrie 2011, reclamantul a introdus o acțiune civilă în fața instanțelor interne care se bazează pe dispozițiile articolului 504 din Codul de Procedură Penală. El solicită prejudiciu material, susținând că detenția sa înainte de judecată a fost ordonată ilegal de procuror și extindere excesivă și ilegală de către instanțe, o chestiune care i-a cauzat pierderi importante și a provocat, de asemenea, o agravare a starei sale de sănătate. 31. La 4 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova a refuzat în cele din urmă cererea reclamantului. Curtea a susținut că reclamantul a fost achitat de una dintre infracțiunile pe care le-a fost acuzat pentru că nu mai era pedepsit de lege. Prin urmare, având în vedere că nu a fost reținut în detenție după intrarea în vigoare a noului legii, detenția anterioară a fost legală și nu are dreptul de a primi niciun fel de daune.